835 matches
-
a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 24.555 hectare. Acesta se află în lunca inundabilă a Dunării, între Insula Mare a Brăilei și Bărăganul de Nord (cunoscut și sub numele de Câmpia Brăilei, subunitate geomorfologică a Câmpiei Române, situată în nord-estul acesteia) și reprezintă o zonă (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, stepe, pajiști naturale, păduri de foioase și păduri în tranziție) încadrată în bioregiunea stepică a Bărăganului. Parcul se suprapune sitului de importanță comunitară și ariei
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei () [Corola-website/Science/324289_a_325618]
-
cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; ce adăpostesc o mare varietate de floră și fauna specifică Meridionalilor. Floră parcului are în componență specii vegetale (arbori, arbuști și ierburi) distribuite etajat, funcție de structură geologică și geomorfologica, caracteristicile solului, climei, sau altitudinii unde acestea sunt întâlnite. Floră este reprezentată de specii arboricole de zâmbru ("Pinus cembra"), tisa ("Taxus baccata"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), jneapăn ("Pinus mugo") sau ienupăr ("Juniperus communis"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea
Parcul Natural Cindrel () [Corola-website/Science/325531_a_326860]
-
(monument al naturii) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geomorfologic), situată în județul Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al comunei Mehadia. Rezervația naturală aflată în partea nordică a satului Mehadia, în zona Dealurilor Banatului, în versantul sudic și sud-estic al Dealului Darnovacea, are o suprafață de 9 ha, și reprezintă un
Valea Greațca () [Corola-website/Science/325833_a_327162]
-
mai catastrofale au fost cele din anii 1925, 1940,1949, 1950, 1953, 1957, 1959, 1968, 1971, 1972, 1974, 1978, 1980 și 1998.( Enciclopedia județului Vâlcea. Vol. I - Prezentare generală, coord. I. Soare, Rm. Vâlcea, editura Fortuna, 2010). Grădiștea , ca unitate geomorfologică, face parte din Platforma Oltețului, treaptă a Podișului getic. Structura solului este formată din sedimente de rezistență diferită (argile, marne, pietrișuri, nisipuri, etc. ) depuse pe un fundament cristalin de tip carpatic în ultima parte a pliocenului. (Ibidem ). Dealurile din stânga și
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
Dobricea” - întemeietorul așezării; Linia - în linie, de-a lungul drumului; Băești de la antoponimul ”Băescu” - posibil întemeietor al așezării; Străchinești de la antroponimul ”strachină”; Turburea de la pârâul cu același nume cu apă tulbure; Țuțuru de la antroponimul ”Țuțuru”; Valea Grădiștii este un toponim geomorfologic care indică o așezare întemeiată pe o vale în apropierea cetății; Obislavul de la hidronimul ”Obislavul”- cuvânt de origine slavă. ( Eugen Petrescu, Vâlcea - Țara lupilor getici sau Ținutul Vâlcilor. Călător prin istoria milenară a plaiurilor vâlcene, vol I, II, Râmnicu - Vâlcea
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
a Iașului, fostul elev bucovinean, devine un student pasionat de o neobosită sete de cunoaștere a tainelor geografiei și geologiei. A fost reținut imediat ca asistent (1939-1950). Și-a susținut doctoratul în 1949, la Universitatea din București, cu teza „Cercetări geomorfologice în regiunea Baia-Suceava”. Din 1939 își începe activitatea didactică, în învățământul superior ca asistent. Parcurge toate treptele ierarhiei universitare: șef de lucrări (1950-1951); conferențiar (1951-1966), profesor (1966-1980), participând activ la toate formele procesului de învățământ până în 1980, când s-a
Constantin Martiniuc () [Corola-website/Science/324619_a_325948]
-
evidențiat în mod deosebit aspectele paleogeografice din toate regiunile pe care le-a studiat. Este primul cercetător care caracterizează și delimitează clar subunitățile de relief de pe latura vestică a Carpaților Orientali. A elaborat și utilizat un sistem original de cartografie geomorfologică, adoptat ulterior de numeroși alți specialiști. O altă contribuție remarcabilă este cea legată de raionarea geomorfologică a teritoriului țării ce se găsește inserată în Monografia geografică a R.P.R. (1960), prezentând raporturile tectonice-structurale și morfologice. Prin studiile și lucrările sale a
Constantin Martiniuc () [Corola-website/Science/324619_a_325948]
-
cercetător care caracterizează și delimitează clar subunitățile de relief de pe latura vestică a Carpaților Orientali. A elaborat și utilizat un sistem original de cartografie geomorfologică, adoptat ulterior de numeroși alți specialiști. O altă contribuție remarcabilă este cea legată de raionarea geomorfologică a teritoriului țării ce se găsește inserată în Monografia geografică a R.P.R. (1960), prezentând raporturile tectonice-structurale și morfologice. Prin studiile și lucrările sale a ajutat la elaborarea planurilor și proiectelor de sistematizare a numeroase localități urbane și rurale, au fost
Constantin Martiniuc () [Corola-website/Science/324619_a_325948]
-
Comitetului Național de Geografie. Ca specialist geomorfolog a făcut parte din diferite organisme științifice naționale și internaționale. Domeniul abordat cu predilecție este cel al geomorfologiei și geomorfologiei aplicate. A fost doctor docent. De-a lungul carierei, Matiniuc a efectuat cercetări geomorfologice în regiunea Baia-Suceava (1949) și a acumulat date noi geomorfologice în legătură cu Subcarpații românești (1950). Și-a adus, de asemenea, contribuția la studiul geomorfologic al teritoriului orașului Suceava și a împrejurimilor (1960), la geomorfologia teritoriului orașului Vatra Dornei (1962) și a
Constantin Martiniuc () [Corola-website/Science/324619_a_325948]
-
din diferite organisme științifice naționale și internaționale. Domeniul abordat cu predilecție este cel al geomorfologiei și geomorfologiei aplicate. A fost doctor docent. De-a lungul carierei, Matiniuc a efectuat cercetări geomorfologice în regiunea Baia-Suceava (1949) și a acumulat date noi geomorfologice în legătură cu Subcarpații românești (1950). Și-a adus, de asemenea, contribuția la studiul geomorfologic al teritoriului orașului Suceava și a împrejurimilor (1960), la geomorfologia teritoriului orașului Vatra Dornei (1962) și a întreprins cercetări de geomorfologie aplicată în sprijinul sistematizării urbane și
Constantin Martiniuc () [Corola-website/Science/324619_a_325948]
-
al geomorfologiei și geomorfologiei aplicate. A fost doctor docent. De-a lungul carierei, Matiniuc a efectuat cercetări geomorfologice în regiunea Baia-Suceava (1949) și a acumulat date noi geomorfologice în legătură cu Subcarpații românești (1950). Și-a adus, de asemenea, contribuția la studiul geomorfologic al teritoriului orașului Suceava și a împrejurimilor (1960), la geomorfologia teritoriului orașului Vatra Dornei (1962) și a întreprins cercetări de geomorfologie aplicată în sprijinul sistematizării urbane și rurale din Moldova (1964). Printre alte contribuții se numără cele din cadrul studiului geomorfologic
Constantin Martiniuc () [Corola-website/Science/324619_a_325948]
-
geomorfologic al teritoriului orașului Suceava și a împrejurimilor (1960), la geomorfologia teritoriului orașului Vatra Dornei (1962) și a întreprins cercetări de geomorfologie aplicată în sprijinul sistematizării urbane și rurale din Moldova (1964). Printre alte contribuții se numără cele din cadrul studiului geomorfologic al teraselor văii Moldovei dintre Păltinoasa și Timișești (1983) și cele din cadrul iconografiei geografice a României (1960). A realizat lucrări și asupra apelor subterane.
Constantin Martiniuc () [Corola-website/Science/324619_a_325948]
-
din perioada geologică a pleistocenului, relief dezvoltat pe calcare (în bazinul superior al văii Repedea și în abrupturile vârfurilor Farcău și Mihăileacu), precum și forme de relief dezvoltate pe șisturi cristaline (în bazinele văilor Vaserului și Ruscovei). Parcul prezintă o culme geomorfologica principala fragmentată de mai multe vârfuri (Farcău, Stogu, Mihăilecu, Pop-Ivan), la care se adaugă diverse forme de relief constituite din versanți calcaroși, abrupturi stâncoase, versanți cu o singură pantă (monoclinali), culmi domoale, doline, vai, mlaștini (Tăul Băiței), cheiuri, defileuri, circuri
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
substrat silicos; pajiști cu vegetație de păiuș și lăptiucă, pajiști cu unghia-păsării și țăpoșica; pajiști cu ovăscior argintiu și crețișoara. Floră parcului natural este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbuști Păduri de conifere cu specii arboricole de: brad ("Abies albă"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zada ("Larix"), tisa ("Taxus baccata"). Păduri de foioase cu arboret de: fag ("Fagus sylvatica
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
găsesc pajiști umede și alte tipuri de ecosisteme. Principale: Secundare, care asigură legătură cu satele componente Calitatea căilor de comunicație principale este relativ bună. Bazinul hidrografic Prut în zona să inferioară de pe teritoriul județului Galați, se încadrează în marea unitate geomorfologica a Podișului Moldovei, subunitatea Platformă Bârladului cu sectorul sau Platformă Covurlui, care este subdivizata la rândul ei în colinele Covurluiului și Câmpia Covurluiului. Din fragmentarea reliefului s-au separat trei unitătăți geomorfologice: platouri, vai și Lunca Prutului. Din punct de
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
teritoriul județului Galați, se încadrează în marea unitate geomorfologica a Podișului Moldovei, subunitatea Platformă Bârladului cu sectorul sau Platformă Covurlui, care este subdivizata la rândul ei în colinele Covurluiului și Câmpia Covurluiului. Din fragmentarea reliefului s-au separat trei unitătăți geomorfologice: platouri, vai și Lunca Prutului. Din punct de vedere geologic în fundamentul parcului se regăsesc formațiunile hercinico-kimmerice ale promotoriului nord-dobrogean alcătuite din șisturi cristaline și sedimente paleozoice triasice și jurasice, cutate în orogeneza hercinica și kimmerică veche. În partea de
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
peste care sunt dispuse depozite loessoide pleistocene inferioare și medii, ce caracterizează cea mai mare parte a interfluviilor și teraselor. În lunca Prutului sunt specifice depozitele holocene superioare alcătuite din depozite loessoide nisipuri și pietrișuri, care corespund aluviunilor actuale depuse. Geomorfologic relieful luncii se prezintă în general plan, cu o pantă continuă de la nord spre sud. Transversal terenul este înclinat spre râul Prut (est). Aspectul general al luncii este cel al unei depresiuni largi. Microrelieful este reprezentat de forme de acumulare
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
depresiuni și bazinete creează condiții favorabile inversiunilor de temperatură , mai accentuate în sezonul rece. Înghețul apare astfel cel mai devreme în vai și depresiuni, persistând aici până în a doua decadă a lunii aprilie. Circulația generală atmosferică ,dar mai ales configurația geomorfologica a zonei de curbura impun dezvoltarea vînturilor foehnale. Cel mai tîrziu, datorită fenomenului de fohn, înghețul apare în cea de a doua decadă a lunii noiembrie pe panțele dealurilor cu expunere sudică, durând până către finele lunii martie. Prima zi
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
cu intercalații de șisturi marnoase și argiloase. Rocă este traversata de mai multe fălii și un sistem complex de fisuri. Ținând seama de condițiile morfologice și geologice ale amplasamentului, Aristide Teodorescu a trebuit să adopte multe soluții originale. Din cauza condițiilor geomorfologice dificile ale amplasamentului, a fost adoptată varianta unui baraj de beton în arc cu dublă curbura și cu rost perimetral, barajul Paltinul fiind primul baraj de beton în arc cu rost perimetral realizat în România. Această a impus realizarea unui
Aristide Teodorescu () [Corola-website/Science/322002_a_323331]
-
Tatranský, care se află pe teritoriul Slovaciei. Aria protejată reprezintă o zona montană cu vârfuri, abrupturi calcaroase, stâncării, grohotișuri, lapiezuri, lacuri glaciare, doline, morene, vai suspendate, peșteri, păduri, pajiști alpine, poieni și cursuri de apă; cu o deosebită importantă geologică, geomorfologica, floristica, faunistica și peisagistica. Parcul National Tatrzański reprezintă partea cea mai înaltă, cu caracterele cele mai pronunțat alpine din întregul lanț carpatic și oferă condiții favorabile pentru a fi cunoscut. Munții Tatra găzduiesc o mare diversitate de floră (arbori, arbuști
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
care accesul publicului este interzis); ce adăpostesc o gamă diversă de fauna și floră specifică podișului mehedințean. Floră parcului național este constituită din specii vegetale (arbori, arbuști și ierburi) distribuite în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbuști: fag ("Fagus sylvatica") și gorun ("Quercus petraea") în asociere cu mojdrean ("Fraxinus ornus"), corn ("Cornus mas"), cărpinița ("Carpinus orientalis"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), păducel ("Craraegus monogyna"), vișin turcesc ("Prunus mahaleb"), sâmbovina ("Celtis australis"), ienupăr ("Juniperis
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]
-
de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 66 hectare. Situl reprezintă o suprafață împădurită încadrată în bioregiune continentală) aflată în Câmpul Leu-Rotunda din Câmpia Cracalului (subunitate geomorfologică a Câmpiei Romanațiului); ce conservă habitate naturale de tip: "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice" și "Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos" și protejază un arboret de stejar din specia "Quercus pubescens" (stejar pufos, cu vârste ce depășesc 100 de ani), care
Pădurea Studinița () [Corola-website/Science/330566_a_331895]
-
rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 240 hectare. Situl reprezintă o zonă (râuri, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale, pășuni, păduri de foioase) împădurită (încadrată în bioregiune continentală) aflată în Podișul Târnavelor (subunitate geomorfologică a Depresiunii colinare a Transilvaniei), în lunca stângă a Târnavei Mari. Pădurea de pe Târnava Mare conservă habitate naturale de tip: "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum" și "Vegetație forestieră panonică cu Quercus pubescens" și protejază arboret de stejar pufos ("Quercus
Pădurile de stejar pufos de pe Târnava Mare () [Corola-website/Science/330582_a_331911]
-
2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 22.226,10 hectare. Aria protejată reprezintă o întindere aridă în Podișul Casimcei (subdiviziune geomorfologică a Podișului Dobrogean) încadrată în bioregiune geografică stepică (pajiști naturale, terenuri arabile cultivate, stepe, pășuni, păduri de foioase, păduri în tranziție); ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare
Stepa Casimcea () [Corola-website/Science/330727_a_332056]
-
bioregiunea continentală a Depresiunii colinare a Transilvaniei; ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri dacice de stejar si carpen" și "Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat)" și protejază floră și faună rară specifică Dealurilor Lopadei (subunitate geomorfologică a "Podișului Târnavelor Mici"). La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună
Băgău (sit SCI) () [Corola-website/Science/330814_a_332143]