933 matches
-
și abhazilor li s-au făcut o serie de concesii politice, culturale și economice. Începând cu 1990, 14 aprilie este sărbătorită în Georgia ca Ziua Limbii Georgiene. Sfârșitul anilor 1970 a fost marcat de o reapariție a unei mișcări naționale georgiene, care cerea revitalizarea culturii naționale georgiene și, în forma sa cea mai radicală, râvnea fără compromis independența Georgiei față de Uniunea Sovietică, constituind astfel un caz rar de mișcare disidentă din cadrul URSS la acea vreme. Deși intelectualitatea georgiană de opoziție cerea
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
o serie de concesii politice, culturale și economice. Începând cu 1990, 14 aprilie este sărbătorită în Georgia ca Ziua Limbii Georgiene. Sfârșitul anilor 1970 a fost marcat de o reapariție a unei mișcări naționale georgiene, care cerea revitalizarea culturii naționale georgiene și, în forma sa cea mai radicală, râvnea fără compromis independența Georgiei față de Uniunea Sovietică, constituind astfel un caz rar de mișcare disidentă din cadrul URSS la acea vreme. Deși intelectualitatea georgiană de opoziție cerea evitarea conflictului cu minoritățile naționale din
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
unei mișcări naționale georgiene, care cerea revitalizarea culturii naționale georgiene și, în forma sa cea mai radicală, râvnea fără compromis independența Georgiei față de Uniunea Sovietică, constituind astfel un caz rar de mișcare disidentă din cadrul URSS la acea vreme. Deși intelectualitatea georgiană de opoziție cerea evitarea conflictului cu minoritățile naționale din republică, deoarece aceste conflicte ar fi împiedicat lupta pentru independență, și a stabilit legături cu disidenții ruși din acea perioadă, printre care se număra Andrei Saharov, mișcarea avea un puternic caracter
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
și a stabilit legături cu disidenții ruși din acea perioadă, printre care se număra Andrei Saharov, mișcarea avea un puternic caracter antirusesc și a dus la alarmarea unor minorități, în special în Abhazia, unde existau tensiuni interetnice persistente între comunitățile georgiană și abhază. La începutul lui 1977, KGB a reușit să suprime grupările disidente din RSFS Rusă și și-a îndreptat atenția spre Georgia, arestându-i în aprilie pe liderii ireconciliabili ai opoziției georgiene Merab Kostava și Zviad Gamsakhurdia. Aceste măsuri
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
unde existau tensiuni interetnice persistente între comunitățile georgiană și abhază. La începutul lui 1977, KGB a reușit să suprime grupările disidente din RSFS Rusă și și-a îndreptat atenția spre Georgia, arestându-i în aprilie pe liderii ireconciliabili ai opoziției georgiene Merab Kostava și Zviad Gamsakhurdia. Aceste măsuri nu au oprit, însă, mișcarea națională. Disidenți tineri, cum ar fi Tamar Chkheidze, Avtandil Imnadze, și apoi Giorgi Chanturia și Irakli Tsereteli, au căpătat influență și au protestat în favoarea liderilor arestați; s-au
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
de armata sovietică. Restul protestatarilor s-au adurat la Universitatea de Stat Tbilisi. Cum situația amenința să devină periculoasă și se zvonea că vor veni și mai multe trupe sovietice, Eduard Șevardnadze, prim secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Georgian, s-a adresat demonstranților și le-a amintit de studenții demonstranți împușcați de armata sovietică în Tbilisi la 9 martie 1956. Deși a fost huiduit când a încercat să se adreseze mulțimii, Șevardnadze a reacționat rapid. A contactat imediat Moscova
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
transcaucaziene a scos în evidență sensibilitatea problemei naționalității în regiune. Răspândirea mișcării naționale în Georgia a condus la tensiuni și în rândul minorităților, în deosebi în rândul abhazilor, care au interpretat concesia autorităților sovietice ca pe o retragere din fața naționalismului georgian și a considerat că este o ocazie de a se separa de Georgia. În mai 1978, mai multe mii de naționaliști abhazi s-au adunat în satul Likhni pentru a susține 130 de comuniști abhazi care semnaseră o scrisoare adresată
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
un ansamblu de dansuri populare la Sukhumi, și programe de televiziune în limba abhază. S-ai înființat cote etnice pentru unele posturi birocratice, ceea ce le-a dat abhazilor putere politică disproporționată în raport cu statutul lor minoritar în republica autonomă. Atât limba georgiană cât și problemele din Abhazia au rămas la ordinea de zi în anii ce au urmat. Georgienii din Abhazia au protestat împotriva discriminării lor de către nomenclatura Partidului Comunist Abhaz și au cerut acces egal la structurile autonome. Mai mulți intelectuali
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
cât și problemele din Abhazia au rămas la ordinea de zi în anii ce au urmat. Georgienii din Abhazia au protestat împotriva discriminării lor de către nomenclatura Partidului Comunist Abhaz și au cerut acces egal la structurile autonome. Mai mulți intelectuali georgieni i-au scris lui Șevardnadze și liderului sovietic Leonid Brejnev pe această chestiune. În 1981, au avut loc cel puțin cinci demonstrații de masă în Georgia, în care s-a ridicat chestiunea abhază pe lângă alte probleme legate de apărarea limbii
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
lui Șevardnadze și liderului sovietic Leonid Brejnev pe această chestiune. În 1981, au avut loc cel puțin cinci demonstrații de masă în Georgia, în care s-a ridicat chestiunea abhază pe lângă alte probleme legate de apărarea limbii, istoriei și culturii georgiene. Protestatarii au cerut și eliberarea lui Avtandil Imnadze, singura persoană arestată în legătură cu evenimentele din 14 aprilie 1978, pentru că a filmat demonstrațiile studențești din Tbilisi. Deși Șevardnadze a reușit să satisfacă opinia publică fără a fi sancționat la centru, probabil din cauza
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
economice din Georgia, el tot a încercat să neutralizeze mișcarea disidentă pentru a-și păstra reputația de lider comunist loial și de succes. Sub presiunea crescândă a autorităților, mișcarea națională a suferit o pierdere în aprilie 1979, când proeminentul disident georgian, Zviad Gamsakhurdia, a fost grațiat după ce și-a repudiat opiniile, recunoscând pe postul național de televiziune că a făcut „greșeli de judecată”. Ca asociat apropiat al lui Gamsakhurdia, Merab Kostava, a refuzat să se predea, și a rămas lider al
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
mișcării disidente până când a fost eliberat în 1987 și a murit în condiții misterioase într-un accident rutier în 1989. Printre măsurile antinaționaliste s-a numărat și demiterea lui Akaki Bakradze, un profesor popular care preda un curs de literatură georgiană la Universitatea din Tbilisi, cunoscut pentru sentimentele sale antisovietice. Din 1990, ziua de 14 aprilie este sărbătorită ca „ziua limbii georgiene”. Deși nu este sărbătoare națională oficială, în această zi se comemorează evenimentele din 1978 și se evaluează progresele culturale
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
măsurile antinaționaliste s-a numărat și demiterea lui Akaki Bakradze, un profesor popular care preda un curs de literatură georgiană la Universitatea din Tbilisi, cunoscut pentru sentimentele sale antisovietice. Din 1990, ziua de 14 aprilie este sărbătorită ca „ziua limbii georgiene”. Deși nu este sărbătoare națională oficială, în această zi se comemorează evenimentele din 1978 și se evaluează progresele culturale ale națiunii.
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
Șevket Bei, ambasadorul rus Iakov Ganețki, ministrul de externe armean Askanaz Mravian, ministrul de interne armean Poghos Makințian, ministrul controlului de stat azer Behbud Șahtahtinski, ministrul afacerilor militare și navale georgian Șalva Eliava și ministrul de externe și al finanțelor georgian Alexandr Svanidze. Tratatul prevedea ca teritoriul fostei regiuni Batumi a guberniei Kutaisi să fie împărțită între părțile semnatare. Jumătatea de nord, cu orașul port Batumi, era cedat Georgiei. Partea de sud, cu orașul Artvin, era cedat Turciei. S-a căzut
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
guvernul impus de Regatul Unit în timpul intervenției Aliaților în Transcaucazia. Regimul lui Pirioghlu a fost aboliti de Înaltul comisar britanic, amiralul Somerset Arthur Gough-Calthorpe. Ca urmare, Armenia a putut cere să incorporeze acest teritoriu. Ardahanul a fost ocupat de trupele georgiene. Luptele au început în iunie 1920, în momentul în care grănicerii armeni au fost implicate în luptele de hărțuire cu liderii militari tribali din districtul Oltu, o regiune care s-a aflat pentru o scurtă perioadă de timp sub administrați
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
început în iunie 1920, în momentul în care grănicerii armeni au fost implicate în luptele de hărțuire cu liderii militari tribali din districtul Oltu, o regiune care s-a aflat pentru o scurtă perioadă de timp sub administrați R. D. Georgiene, dar care sfârșise prin a trece sub controlul liderilor militari ai triburilor musulmane. Guvernul armean a ordonat ocuparea parțială a districtului\. Oltu a fost ocupat de armeni pe 16 iunie. Folosindu-se de această mișcare drept pretext de război, generalul
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
turci și armeni și care erau deja ocupate de primii - Provincia Kars, Provincia Iğdır, Provincia Ardahan și Provincia Artvin. În schimb, sovieticii au primit regiunea Adjara și capitala Batumi. Turcia și nou formata Uniunea Sovietică, împreună cu RSS Armeană și RSS Georgiană, au ratificat Tratatul de la Kars din 11 septembrie 1922, prin care s-a trasat definitiv frontiera nord-estică a Turciei și s-a stabilit pacea în regiune. Mai apoi, Tratatul de la Lausanne din 1923 a pus capăt în mod oficial stării
Împărțirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/320525_a_321854]
-
11 poetry books, 7 romanș and short story, of 5 proze books for children and youth, of 3 plays, 2 volume of essays, over 170 translation books în Romanian and other languages; he elaborated and translated essentials anthology from chinese, georgian, armenian, macedonian lyrics, from R. Moldavia and from Ancient Egypt poetry. Hîș poetry, prose and translation received more than 20 național and internațional prizes. He was granted travel invitations and study fellowships în U.S.A., Germany, Italy, Yugoslavia, Șerbia and
Dumitru M. Ion () [Corola-website/Science/320705_a_322034]
-
devenit un oraș tot mai mare și mai aglomerat. Victoria britanică în Războiul de șapte ani a mărit prestigiul internațional al țării și a deschis noi piețe mari pentru comerțul britanic, care urma să mărească brusc prosperitatea Londrei. În timpul perioadei georgiene, Londra s-a întins în mod rapid dincolo de marginile sale tradiționale. Cartiere noi ca Mayfair au fost construite pentru cei bogați în West End, noile poduri de peste Tamisa au încurajat dezvoltarea sudului, iar în East End, portul Londrei s-a
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
pentru cea mai mare parte a lumii occidentale și este larg observată ca o sărbătoare totală sau parțială, în anticiparea Crăciunului. În cultura occidentală, este aniversat pe 24 decembrie. Cu toate acestea biserica Coptă, Sârbă, Rusă, Macedoneană și Biserica Ortodoxă Georgiană, precum și Biserica Ortodoxă a Ierusalimului, folosesc Calendarul iulian, care este în acest moment cu 13 zile în urma Calendarului gregorian, așa că pentru adepții acestor Biserici, Ajunul Crăciunului coincide cu 6 ianuarie a următorului an în calendarul gregorian. La sfârșitul celui de-
Ajunul Crăciunului () [Corola-website/Science/321609_a_322938]
-
(DRG; în ), 1918-1921, a fost primul stat modern independent georgian. a fost înființată după prăbușirea Imperiului Rus începută cu Revoluția Rusă din 1917. Se învecina la nord cu Republica Populară Kuban și cu Republica Muntoasă a Caucazului de Nord, la sud cu Imperiul Otoman și cu Republica Democrată Armenia, și
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
Lovitura de stat din Octombrie a schimbat drastic situația. Sovietele caucaziene au refuzat să recunoască regimul lui Lenin. Amenințarea soldaților dezertori bolșevici din fosta armată a Caucazului, din ce în ce mai mulți, conflictele interetnice și anarhia din regiune i-au obligat pe politicienii georgieni, armeni și azeri să înființeze o autoritate regională unificată, denumită „Comisariatul Transcaucazian” (14 noiembrie 1917) și apoi și un legislativ, Seimul (23 ianuarie 1918). La 22 aprilie 1918, Seimul a declarat independența unei federații democratice Transcaucaziene. Numeroși georgieni, influențați de
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
democratice Transcaucaziene. Numeroși georgieni, influențați de ideile lui Ilia Chavchavadze și ale altor intelectuali de la sfârșitul secolului al XIX-lea, au insistat pentru independența națională. O mișcare culturală națională a fost întărită și mai mult prin restaurarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Georgiene (12 martie 1917) și prin înființarea unei universități în Tbilisi (1918). Menșevicii georgieni, însă, priveau independența față de Rusia ca prim pas împotriva revoluției bolșevice și considerau apelurile pentru independența Georgiei șovine și separatiste. Uniunea Transcaucazului a fost, însă, de scurtă
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
intelectuali de la sfârșitul secolului al XIX-lea, au insistat pentru independența națională. O mișcare culturală națională a fost întărită și mai mult prin restaurarea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Georgiene (12 martie 1917) și prin înființarea unei universități în Tbilisi (1918). Menșevicii georgieni, însă, priveau independența față de Rusia ca prim pas împotriva revoluției bolșevice și considerau apelurile pentru independența Georgiei șovine și separatiste. Uniunea Transcaucazului a fost, însă, de scurtă durată. Subminată de tensiunile interne crescânde și de presiunea din partea imperiilor German și
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]
-
Moscova. Liderii ruși au criticat agresiv respingerea alianței de către georgieni, iar comuniștii localnici au organizat proteste antiguvernamentale, care s-au încheiat fără succes. În aprilie 1920, Armata Roșie a 11-a a înființat un regim sovietic în Azerbaidjan, iar bolșevicul georgian Grigori Ordzhonikidze a cerut Moscovei permisiunea să pătrundă în Georgia. Deși Lenin și "Sovnarkom" nu au dat permisiunea oficială, bolșevicii locali au încercat să ocupe Școala Militară din Tbilisi ca pas preliminar într-o lovitură de stat la 3 mai
Republica Democrată Georgia () [Corola-website/Science/320907_a_322236]