2,818 matches
-
și pot avea un interes pentru cestiunea pură, în sine, pentru cea etnologică. Organele izraelite ne răspund prin analogii istorice. Ne răspund cu normanii cari au cucerit Anglia. În adevăr, romanii au cucerit Galia, pe urmă au cucerit-o rase germanice, tot astfel normanii au cucerit Anglia. În genere lupta fericită de rasă, lupta binecuvântată care înalță inimile, care dă preponderență superiorității de caracter, lupta din care răsare împăcarea și contopirea este războiul. Dar oare cu război ne-au cucerit Pehlivanoglu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
indiferentă pentru poporul nostru. Nici nemții, nici slavii, nici maghiarii nu exercită ca caracter național, ca limbă, ca stări de lucruri vro atracție asupra noastră, și simpatiile noastre naționale sunt foarte departe în apusul Europei între națiile romanice sau romano - germanice de acolo. Cauzele acestor simpatii depărtate nu sunt numai politice, ci de natură foarte diversă, sunt etnice, intelectuale. Natura analitică a limbei, deci și a spiritului nostru, deosebită de cea germană, ungurească, slavă; o inteligență mai puțin abstractă dar mai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
rândul ei, influența migrarea populației În căutarea oportunităților de subzistență, dar În același timp favoriza și exploziile epidemice care nu rareori decimau populații Întregi. Așa se face că istoria Europei de pildă a cunoscut repetate valuri migratorii, Începând cu migrația germanică spre est (În a doua jumătate a mileniului I și prima jumătate a mileniului al II-lea), concomitent cu migrația slavă spre sud (de la Urali spre centrul Europei), migrația iberică de la nord la sud și migrația asiatică către Europa centrală
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Virgil Nemoianu răstoarnă atât interpretarea curentă a romanului, cât și intențiile auctoriale. De regulă, Adrian Leverkühn este catalogat ca spiritul demonic al romanului. Nu, zice Virgil Nemoianu, adevăratul diavol este Serenus Zeitblom, căci el reprezintă principalul, omogenul, mișcarea entropică, comunitatea germanică interbelică. Din contră, Adrian Leverkühn e secundarul, marginalul, neobișnuitul, alienarea, reacțiunea 140. Principalul, adică poporul german, devine demonul nazist: "Ceea ce a dus la ororile istorice a fost marginalizarea, înfrângerea și sacrificarea lui Adrian, nu afirmarea, munca sau ideile sale"141
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
organic, herderian, moștenire a romantismului german; cel adoptat de națiunile occidentale, legat de contractualismul francez și asociat cu un cosmopolitism rațional; în fine, naționalismul estic și asiatic, cu o evoluție contrară celui occidental, și care a urmat cursul conceptului organicist germanic, dar colorat oriental. Este o clasificare abuzivă, atrage atenția Alain Dieckhoff, menită să legitimeze naționalismul vestic în fața celui estic. Ea ignoră atât raționalismul politic german al lui Hegel și al urmașilor săi, cât și organicismul cultural francez al lui Maurice
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
întreprinderi ieșene. În 1964 intră în învățământ, la Suceava, ca asistent la Catedra de limba și literatura română a Institutului Pedagogic, apoi ca lector la Universitatea Populară. Din 1966 este membru (din 1982 șef) al Catedrei de limbi și literaturi germanice la Facultatea de Filologie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași, în 1992 devenind profesor; deține un timp și funcția de prorector. Își susține doctoratul în 1975 cu teza Receptarea operei lui Charles Dickens în România. A beneficiat de stagii
VERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290492_a_291821]
-
Ileana (7.IV.1942, Brăila), comparatistă și traducătoare. Este fiica Elvirei Robitu (n. Dumitrescu), avocată, și a lui Nicolae Robitu, medic. Urmează școala elementară la Brăila (1949-1953), iar la București Liceul „Zoia Kosmodemianskaia” (1953-1961) și Facultatea de Limbi și Literaturi Germanice, secția engleză (1961-1966). După absolvire devine cercetătoare la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, în colectivul de literatură universală și comparată. Va beneficia de câteva specializări postuniversitare având drept obiect de studiu literatura americană și literatura afro-americană (Salzburg
VERZEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
cu versiunea în limba franceză a poveștilor lui Ion Creangă, iar prima carte personală, monografia Racine, apărută în 1956, inaugurează preocuparea pentru studierea literaturii franceze. Colaborează la „Viața românească”, „Secolul 20”, „Studii de literatură universală”, „Revista de filologie romanică și germanică”, precum și la periodice din Franța, Elveția și Germania; participă, în scurta sa carieră didactică, la câteva colocvii și congrese peste hotare. Salutată ca un „strălucitor debut” (Șerban Cioculescu), cartea despre Racine se aliniază cerințelor colecției în care a apărut („Oameni
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
Scaunele, în Eugen Ionescu, Teatru, I, introd. B. Elvin, București, 1968. Repere bibliografice: Șerban Cioculescu, „Racine”, GL, 1957, 13; Dan Hăulică, „Racine”, „Tânărul scriitor”, 1957, 5; Liliana Țopa, „Cours de littérature française. Le dix-septième siècle”, „Revista de filologie romanică și germanică”, 1963, 2; Ladislau Gáldi, „Moraliștii francezi”, „Beiträge zur romanischen Philologie” (Berlin), 1964, 2; Michel Launay, „Moraliștii francezi”, „Revue d’histoire littéraire de la France”, 1965, 2; Mircea Muthu, „Oameni și idei”, ST, 1968, 9; Corneliu Nistor, „Oameni și idei”, O, 1968
VIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
VIANU, Lidia (7.VII.1947, București), anglistă, poetă, prozatoare și traducătoare. Este fiica Beatricei Vianu (n. Steiner), redactor, și al lui Theodor Vianu, medic. Urmează la București Liceul „Iulia Hasdeu” (1961-1965) și Facultatea de Limbi Germanice, secția engleză (1965-1970). Începe tot aici o carieră didactică la Liceul „Mihai Viteazul”, în 1974 intrând în învățământul universitar, ca asistentă la Catedra de limba și literatura engleză a Facultății de Limbi Străine, unde parcurge treptele didactice până la cea de
VIANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290511_a_291840]
-
ales pentru aromânii aflați În proximitatea acestora. Deși identificat uneori cu „europeanul” (În special În Orient, unde europeanul cel mai cunoscut este apuseanul de rasă latină), frâncul poate fi situat cel mai exact la intersecția dintre „occidental” și „romanic”, deoarece germanicii nu apar sub această etichetă. Din accepțiunea discutată se conturează o primă trăsătură de alteritate proprie imaginii frâncului: acesta este vestic, apusean față de plasarea noastră răsăriteană, este altceva, diferit și Îndepărtat, sub raportul unei percepții spațiale și geografice elementare. A
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și un anumit grup etnic, poate fi plasată În Europa Apuseană. În secolul al XVI-lea, boala este numită „rău spaniol” la italieni, „rău napolitan” la francezi, „rău francez” În nordul Europei, iar de aici va trece, probabil, În spațiul germanic și maghiar. Pe de o parte, se poate aprecia că aceste denumiri jalonează pur și simplu traiectul geografic al răspândirii flagelului, de la spanioli și italieni la francezi și apoi mai departe, În nordul și centrul continentului. Pe de altă parte
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
regimurilor opresive, rus, otoman sau austriac. Vor fi luate În considerare aspecte privitoare la echilibrul de forțe european și interesele geopolitice, emblematizate În acest veac de afirmare a naționalismului de simboluri etno-rasiale; se va pune mereu problema preeminenței elementului latin, germanic sau slav, a sferelor de influență ale fiecăruia. În numele unui asemenea tip de solidaritate „internațională” sau „suprastatală”, specific secolului al XIX-lea, unii lideri revoluționari ardeleni Își Însușesc ideea solidarității neolatine, Îndreptată Împotriva regimurilor despotice și a elementului germanic dominator
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
latin, germanic sau slav, a sferelor de influență ale fiecăruia. În numele unui asemenea tip de solidaritate „internațională” sau „suprastatală”, specific secolului al XIX-lea, unii lideri revoluționari ardeleni Își Însușesc ideea solidarității neolatine, Îndreptată Împotriva regimurilor despotice și a elementului germanic dominator. Acest nou interes pentru experiența politică italiană nu era lipsit de antecedente; el poate fi privit și din perspectiva unor mai vechi evoluții. În epoca Revoluției Franceze, de exemplu, desfășurările politice peninsulare, aflate În miezul transformărilor ce schimbau fața
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
intelectual german al vremii sale, În cadrul căruia herderianismul și ideile romantice privitoare la psihologia popoarelor, la trăsăturile și „geniul” specific al acestora ocupau un loc central. Antagonismele franco-germane (care, prin extrapolare, se traduceau În opoziția dintre spiritul latin și cel germanic) alimentau, de asemenea, conturarea unor imagini negative ale celuilalt, venite, de altfel, În prelungirea imaginilor medievale tradiționale. În același timp, aceste etichetări consonau cu o idee fundamentală a ideologiei liberale, dominantă la acea oră În Europa: teza inegalității naturale a
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pentru prezentarea noastră este cel al notei de inedit pe care îl oferă acest imperiu. Prin apartenența țării noastre la grupul țărilor latine, cercetătorii români sunt familiarizați mai ales cu cultura franceză, spaniola și italiană. În ceea ce privește țările vorbitoare de limbi germanice, putem vorbi de o preferință pentru Anglia și Germania, probabil datorită statutului de limbă internațională principală al celei dintâi și a evenimentelor istorice în care a fost implicată cea de-a doua, alături de România. Specialiștii români în tradițiile țărilor scandinave
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
concepție rezidă vuitorul studiilor de istorie literară. În cadrul acestui domeniu imens - practic identic cu întreaga istorie literară - avem, fără îndoială, subdiviziuni demarcate uneori după criteriul lingvistic. Avem, în primul rând, gruparea în cadrul celor trei principale familii lingvistice din Europa - literaturile germanice, cele romanice și cele slave. Literaturile romanice au fost deosebit de frecvent studiate în strânsă corelație, începând cu Bouterwek și sfîrșind cu Leonardo Olschki care a încercat să scrie o istorie a tuturor acestor literaturi pentru perioada medievală. *14 (d) Literaturile
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
cele romanice și cele slave. Literaturile romanice au fost deosebit de frecvent studiate în strânsă corelație, începând cu Bouterwek și sfîrșind cu Leonardo Olschki care a încercat să scrie o istorie a tuturor acestor literaturi pentru perioada medievală. *14 (d) Literaturile germanice au fost studiate comparativ numai în ce privește evul mediu 82 timpuriu, când influența apropiată a unei civilizații teutonice comune se mai poate simți foarte puternic. *15 (e) în ciuda opoziției obișnuite a savanților polonezi, strânsele afinități lingvistice ale limbilor slave, laolaltă cu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
așezări, de denumiri dacice și romane, nu lasă nici o îndoială asupra originii locuitorilor de la începuturi și permanenți ai zonei, chiar dacă, în vremuri mai îndepărtate sau mai apropiate, peste populația autohtonă s-au suprapus alogenii europeni sau asiatici : sarmați iranieni, vizigoți germanici, slavi și populații turco-mongole, care, în grade diferite, au influențat evoluția populației locale în căutarea unei identități statale durabile. Potrivit părerilor exprimate de istoricii români care s-au ocupat de satul medieval românesc ( P.P.Panaitescu, Ștefan Pascu, Ștefan Ștefănescu, Ștefan
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
românească a dăinuit, fiind supusă sau colaborând cu populațiile migratoare. Este sigur <footnote Mircea Petrescu-Dâmbovița și colectiv, Istoria României de la începuturi și până în secolul al VIII-lea, E.D.P., București, 1995. footnote> că vechii locuitori ai Moldovei au colaborat cu vizigoții germanici și cu salvii, au coabitat cu populațiile de stepă turco-mongole, rămânând o societate liberă, cu formele ei proprii de organizare și cu propriul ei mod de viață. Cât privește zona submontană și montană, se știe că nu-i atrăgea pe
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
romanicii din teritoriul dacomoesian au păstrat etnonimul latin Romanus, pe care l-au asociat, În timp, și cu sensul creștin, deosebindu-se astfel atît etnic, cît și religios de populațiile Înconjurătoare, care au ajuns a-i denumi cu un cuvînt germanic (walh), preluat de slavi (wlach) și avînd același sens roman, romanic. Aspectul fonetic al cuvîntului român (cu á + n > â + n) probează că a fost prezent permanent În vorbirea locuitorilor, căci după secolul al VIII-lea fenomenul transformării lui a
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
ibana, care ilustrează atât un comerț intens cât și fenomenul de acordare din partea unor împărați romani, a unor subsidii carpilor, În calitatea lor circumstațială de foederați sau de putere clientelară la granița imperiului; -ceramica bastarnică specifică culturii aparținând unei populații germanice, inferioară celei getodacice, prezintă tortițe în formă de X, are culoare neagră și lucioasă, fiind găsită în punctele limitrofe comunei Țibana,sau mai spre S ca: Dealul Morii (Tungujei ), satele Cuza Vodă și Todirești; -armele scitice din satul Bâcu, com.
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
de cea a marilor maeștri menționați în scrierile autorilor greci și romani. Italienii nu au putut uita că țara lor, și mai ales Roma, au constituit centrul lumii civilizate și că puterea și gloria lor dis‑ păruseră odată cu invazia triburilor germanice, când goții și vandalii au dis‑ trus Imperiul Roman. Astfel în opinia lor, ideea unei reînnoiri era strâns lega‑ tă de cea a unei renașteri a acestei măreții romane 21. În realitate, se știe că aceste idei nu aveau un
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
sens propriu, iar în sens figurat -”persoană nulă ca intelect, om îngust, obtuz la minte”. I se potrivește acest nume de familie doar unora din clanul Fouan cum ar fi: Buteau, Lise, Hyacinte etc. Louis-prenumele bătrânului Fouan este de origine germanică ”Hlodowig-Hlodo renume” desemna ”reputație, glorie, faimă” și ”wig” era sinonim cu termenii de ”luptă, încăierare”. Pentru bătrânul Louis ”la vie est un combat perpetuel” - ”viața e o luptă neîncetată” cu fiii săi, cu membrii comunității, cu sine însuși, cu dorința
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
Într-o viață anterioară, Arnold a fost câine 70. Aspasia pare coborâtă din peisajele casnice ale lui Chardin: Femeile cuminți ale lui Chardin! Vase, policioare, faianță, țesături aspre le înconjoară și le rețin religios. O lume casnică, într-o organizare germanică. - Aspasia, scumpa mea, scoate vinul roșu, vârtos! Berbecul acesta își cere însoțitorul! Adu-mi pipa, toarnă în cupe și șezi pe genunchii mei 71. Singurul pasaj ekphrastic semnificativ este cel care explică numele personajului biblic Isus Cristos (Crist), apelând la
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]