31,702 matches
-
culturile mici. Acestea au de înfruntat handicapul neomologării, cărțile au nevoie să fie traduse în limbi de circulație, pentru a-i face cunoscuți pe scriitorii micilor culturi. Omologarea le-a fost înlesnită scriitorilor din fostele țări comuniste care au făcut gesturi de disidență politică, dar nici aceștia nu au avut toți aceleași șanse. De ce Soljenițân, de ce Kundera, s-a întrebat Mincu, iar Paul Goma nu? Dumitru Chioaru a susținut, în intervenția sa, că globalizarea nu poate fi decât economică, neputând să
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
acest moment de cumpănă al istoriei, scriitorul s-ar fi exprimat public împotriva politicii lui Nicolae Ceaușescu, exemplul său ar fi fost un real imbold pentru toți contestatarii interni ai regimului. În plus, fireasca prețuire occidentală pentru un astfel de gest, nu știu dacă ar fi dus la creșterea cotei scriitorului în Occident, dar, cu siguranță ar fi turnat un strop de credibilitate morală peste imaginea în lume a culturii române (atît de preocupantă pentru Augustin Buzura ieri, ca și azi
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
fi dus la creșterea cotei scriitorului în Occident, dar, cu siguranță ar fi turnat un strop de credibilitate morală peste imaginea în lume a culturii române (atît de preocupantă pentru Augustin Buzura ieri, ca și azi). Dintr-un astfel de gest, toată lumea favorabilă schimbărilor democratice ce aveau să vină peste doar cîteva săptămîni ar fi avut numai de cîștigat. Dar cine putea să prevadă... Firește, lucrurile se vedeau într-un fel în decembrie 1989 și cu totul altfel astăzi, la aproape
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
scriitori școliți cu burse prin mai toată Europa, oricum având o priză permanentă cu Occidentul și, mai ales, cu România, unul ca editor și traducător, celălalt ca jurnalist, poate fi judecată fără greutate (și) în afara contextului cultural basarabean, într-un gest de receptare firesc, perfect sincron. Se întâmplă însă deseori să-ți cadă în mână volume de poezie premiate la Chișinău și care la București să pară neinteresante, dacă nu chiar slabe. Or e clar că, în astfel de cazuri, la
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
obiecte utilitare, de la cutiuțe pentru tutun, la suporturi pentru pipe și lămpi vag antropomorfe după cele mai explicite ritmuri ale sensibilității art nouveau, Mattis Teutsch se implică la fel de profund în realitatea lumii pe care o creează ca și cînd fiecare gest ar fi unic și definitiv. Nimic din ceea ce face el nu este consecință sau comentariu în raport cu o realitate primă, deja instituită, ci un nou început, un act fondator și o luare în posesie a lumii înseși prin descoperirea și folosirea
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
și artiști încercând să-mi revin din uimire: oamenii cumpărau, se foiau, se fotografiau (ceea ce am făcut și eu), într-un soi de mulțumire sufletească de zile mari.Există o frenezie a mulțumirii, tăcută, mocnind moale în spatele ochilor și a gesturilor, diferită de mulțumirea sufletească evidentă arborată ca un steag de paie în ochii concetățenilor. Cu explicația asta în gând am survolat cu privirea obiectele expuse, mai ceva ca la maraton. Obișnuitele, de-acum, obiecte de ceramică, din lemn, de diferite
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
că n-a mai apucat să-și termine lucrarea. Non-finitul celor două lucrări ale lui Leonardo, ca de altfel și acela al Sclavilor lui Michelangelo, este un alt fel de finit, un alt discurs asupra materiei, a limbajului și a gestului, dar unul care nu putea fi oferit explicit contemporanilor, acelui moment al universurilor închise și al rezoluției perfecte, care nu putea fi transmis altfel decît ca o neîmplinire accidentală. Și tot prin desen Leonardo reface Creația, redescoperă, prin resorbția chipului
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
antipatic de la care nu ai ce învăța și nu-ți poate oferi nimic. Nichita avea o generozitate imensă și chiar dacă uneori, să spunem, mai cădea și el în lucruri mărunte, meschine, insignifiante, reușea apoi printr-o vorbă frumoasă, printr-un gest special să-și răscumpere puținele momente de mediocritate." Spre deosebire de mulți scriitori de azi, Cezar Ivănescu își păstrează luciditatea când vorbește de situarea sa în raport cu marii dispăruți. Contează unde publici! Dintr-un posibil succes, instalarea într-o piațetă din Montréal a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
de Panait Istrati (Chira Chiralina, Ciulinii Bărăganului), Camil Petrescu (Ultima noapte", Patul lui Procust), G. Călinescu (Cartea nunții, Enigma Otiliei, la care se vor adăuga celelalte două romane postbelice), Ionel Teodoreanu (La Medeleni, Tudor Ceaur Alcaz, ultimul, reținut printr-un gest neconvingător de istorie literară polemică), Anton Holban (O moarte care nu dovedește nimic, Ioana), M. Blecher (Inimi cicatrizate, Întâmplări în irealitatea imediată). Din canonul (aproape) unanim acceptabil mai fac parte și scriitori incluși cu un singur roman: Craii de Curtea-Veche
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
o piesă specială - care continuă să rămînă așa după multe relecturi - pusă în pagină de un domn atipic, taciturn și oarecum retras, un scriitor mare, Samuel Beckett, care a refuzat, într-un fel, gloria și mondenitățile - nu se poate uita gestul de a nu merge să-și primească, la Stockholm, Premiul Nobel - un longeviv care a străbătut secolul cu aerul unui necunoscut mărginaș din Dublin, stînd, uneori, la taclale cu, de pildă, Peron, Jean Louis Barrault, Cioran, Madeleine Renaud, Peggy Guggenheim
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
de provincie. Nu aveam timp. Voiam să citesc cartea aceasta repede. Și am pătruns în ea mai repede decît voiam. De lipsa timpului, de curgerea lui inexactă și aiurită vorbea Eugen Ionescu în fraze încheiate cu semn de întrebare. Blasfemiator gest să citești o carte așa de bună într-un loc atît de nepotrivit! Savuros lucru să vezi că drumul tău curge în ritmul cărții! Egal și sacadat, departe și totuși aproape, discontinuu și totuși uniform. Am reluat cartea în ziua
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
aici, ar fi vrut să-l numească, simplu, teatrul nou). Folosesc oarecum reținut cuvîntul mistic. E un misticism netrăit și nedescris pînă la autorul Cîntăreței chele, hrănindu-se, în chip bizar, din propria-i negare. Sacralizant să fie oare tocmai gestul profanator al negării? 15.08.1986: "Sîntem, cu toții, unul. Micile deosebiri, micile accidente care ne despart sînt neglijabile. Sîntem de o esență identică. Deosebirile par numai să ne despartă. În dragoste, în ură, ne reunim. În amorul sexual, ne contopim
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
să ne ținem de mână, dar uniți de bucuria nemăsurată pe care-o trezesc visurile colective. Și-mpreună-am călcat multe pensiuni din portul Barcelonei (mereu cât mai departe de Feixes și de blestemul lui) și-am luat lecții despre gesturile de tandrețe interzise și-ncet-încet ne-am cunoscut trupul inexpert și clandestinitatea iubirii ne-a transformat, Maurici, student la Limbi Clasice, și Miquel, țesător, categoria-a doua, într-un singur lucru. - Cine ți l-a ucis pe Miquel, unchiule? * * * Tramvaiul nu
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
evenimentele importante ale vieții mele nu figurează în acest jurnal, în puținele note pe care le-am scris încă din viață... M-am mulțumit să scriu ceea ce aveam interes să fie știut pentru o mai bună înțelegere a operei și gesturilor mele cunoscute direct, ori povestite eventual cu pretenții de autenticitate" (p. 111-112). E ciudat cât de persistente în timp sunt părerile negative ale lui Camil Petrescu despre rostul jurnalului. Scriitorul își începe notele sub semnul zădărniciei jurnalului și sub amenințarea
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
Era așa de elegant în costumul ăsta al lui improvizat, de el inventat, care nu corespundea cu nici o modă... Așa de fermecător și de boier... Într-adevăr cîțiva oameni am cunoscut care se vedea din prima clipă și din fiecare gest, din cel mai neînsemnat gest reflex, cît de mari boieri erau. Fenomenul ăsta nu e așa de frecvent. Sunt mai mulți decît credem, dar nu așa de mulți cum s-ar putea crede, fiindcă ar putea să pară că nu
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
costumul ăsta al lui improvizat, de el inventat, care nu corespundea cu nici o modă... Așa de fermecător și de boier... Într-adevăr cîțiva oameni am cunoscut care se vedea din prima clipă și din fiecare gest, din cel mai neînsemnat gest reflex, cît de mari boieri erau. Fenomenul ăsta nu e așa de frecvent. Sunt mai mulți decît credem, dar nu așa de mulți cum s-ar putea crede, fiindcă ar putea să pară că nu e greu să ai această
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
cîntece de miere", transportă "geamantane pline de voci" (Rosmarie), unii își uită numele dar nu trecutul (Sala de așteptare). Alături de aceste transmutații dense, mult mai frecvent operate în prozele scurte decît în cele două romane, reapar însă și acțiunile și gesturile sau obiectele simbolice cu care ne-au familiarizat tocmai cele două scrieri anterioare ale Aglajei. Mama își taie brațul care devine copil "pus la fiert", transformat în "supă de pui" pe care tot el o va consuma, într-un act
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
Lc. 24, 28) și le-a lansat ferme exortații la bucurie (Mt. 5, 12; 28, 9-10). El nu a încetat să vindece bolnavii, să învie morții, să deschidă urechile surzilor, să lumineze ochii orbilor și să izgonească duhurile rele. Prin gesturi, prin cuvinte și prin fapte, El a venit să instaureze Împărăția, unde „nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi” (Apoc. 21, 4). De bună seamă, mulți dintre creștini au uneori tendința de a citi Evanghelia prea fugitiv
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
în relația directă cu cei suferinzi. Dragostea și amabilitatea Sa nu sunt niciodată invadatoare. Comentatorii biblici remarcă faptul că El nu a susținut discursuri ample și emfatice pe marginea subiectului suferinței. Puținul pe care îl spune este strict legat de gesturile Sale de eliberare a omului din toate obstacolele răului, manifestat exterior și interior. Femeia gârbovă (Lc. 13, 10-17) este o paradigmă în această privință. Deplina Sa compătimire se traduce printr-o apropiere holistică de persoană, trup și suflet, fără a
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
traduce aceeași compasiune în fapte, de a lucra la rândul său, ca și Hristos, pentru a vindeca, a ușura, a mângâia, a elibera de rău sau a-și întinde o mână salvatoare acum unde nevoia o reclamă. În fiecare din gesturile pline de compasiune ale creștinului este prezent Hristos Însuși. După o exprimare hrisostomică, creștinul milostiv devine mâinile și picioarele lui Hristos Care răspunde, prin el, rugăciunilor celor neajutorați, strâmtorați, cuprinși de boală sau de oarece suferință, care au cerut cu
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
ca acela care trăiește spre folosul celor din jurul său. De aceea ne-a dat Dumnezeu cuvânt, mâini, picioare, tărie trupească, minte și pricepere, ca toate acestea să fie spre mântuirea noastră și spre folosul aproapelui”17. Hristos nu doar recomandă gestul sau fapta milostivă, ci mai mult, rămâne în cei care-și împărtășesc reciproc iubirea: „De ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne întru noi și dragostea Lui în noi este desăvârșită” (I In. 4, 12). În cartea biblică Facerea (Fac
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
tradiție a lecțiunii comentate a textelor vechi, de care Corin Braga se apropie implicit, în căutarea unor garanții de științificitate ale demersului. Faptul că - pentru cititorul de astăzi, specialist sau nu - contextualizarea originală a vechilor scrieri nu mai este un gest la îndemînă amenință să încețoșeze claritatea clasificărilor și ordonărilor inerente cercetării. Corin Braga, critic literar, antropolog, exeget al miturilor, atît religioase, cît și literare, scriitor de proză onirică el însuși, are, desigur, o serie de competențe care îl recomandă pentru
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
restituită cu o erudiție apreciabilă. Firește, într-o materie atît de bogată, a cărei restituire pentru cititorul actual reprezintă una din intențiile cele mai evidente ale cărții, autorul trebuie să facă dovada mai întîi a două calități: aceea de ,ordonator" (gestul îi reușește lui Corin Braga impecabil, reflexul clasificator fiind chiar gestul dintîi prin care cercetătorul își asigură distanța poziției obiective) și aceea de ,povestitor". Povestitorul ,pe înțelesul nostru", chiar dacă are la dispoziție ediții moderne ale textelor utilizate, este mai mult
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
bogată, a cărei restituire pentru cititorul actual reprezintă una din intențiile cele mai evidente ale cărții, autorul trebuie să facă dovada mai întîi a două calități: aceea de ,ordonator" (gestul îi reușește lui Corin Braga impecabil, reflexul clasificator fiind chiar gestul dintîi prin care cercetătorul își asigură distanța poziției obiective) și aceea de ,povestitor". Povestitorul ,pe înțelesul nostru", chiar dacă are la dispoziție ediții moderne ale textelor utilizate, este mai mult decît un traducător: el trebuie să fie un exeget. La lectura
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
exclamând și comentând de parcă însăși viața ei ar fi fost prinsă în joc. Aceste reacții spontane, altminteri inofensive, îl enervau în așa măsură pe domnul Spătaru, încât acesta își înșuruba arătătorul în aer, în dreptul tâmplei, în semn de insanitate mintală, gest la adresa soției, chiar și atunci când, stând singur în casă, doar își amintea de ele." (pp. 163-164). Citatul se poate prelungi oricât; nu vom vedea o fărâmă de haz sub această plată, indigestă ironie. Lui Petru Cimpoeșu îi reușește de minune
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]