856 matches
-
acolo sunt pre gătiți cu un off de imagine, îl folosesc pe acesta pentru a te acoperi, așa că te auzi în continuare, doar că nu te mai vezi. Trebuie să vorbești normal în continuare, fără a te opri, fără a gesticula, fără a pune întrebări. Indiferent de ce face operatorul, chiar dacă pleacă de lângă cameră brusc, îți vei spune textul în continuare până ce ți se comunică (fie în cască de către asistent sau producător, fie pe teren de către operator) că ai ieșit și nu
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
se lăsase de curând de fumat. ( Adevărul adevărat e că mai trage din când în când câte un fum două...atunci când ceilalți ies pe balcon la o țigară și o cafeluță fierbinte.) Bărbosu iese ca fulgerul din cabinet, urlând și gesticulând cu mâinile pe deasupra capului, făcându-i morală primului ieșit în față fostului jucător de fotbal, acum căsătorit și așezat la casa lui, printr-o comună din apropiere. Soția sa fiind asistentă medicală într-un dispensar comunal. Florin are doi copii
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
apară în față. Ne aflam la un festival de poezie... să fi fost într-un teatru? Intru în sala unde avea loc lectura și, când colo, îl văd pe... Gulliver în țara Piticilor. Povestea ceva, se vedeau mâinile uriașe cum gesticulau în stânga și în dreapta. Mă apropii și dau să mă prezint. "Și uite-așa s-a încheiat partida mea de pescuit, n-am văzut niciodată până atunci pești atât de mari, adevărați monștri marini, am adus unul acasă, am scos și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dar mereu îmbrăcat bine, cu hainele croite special pentru trupul său mărunțel, mereu cu o cămașă impecabil de albă și apretată, nelipsindu-i, desigur, celebra pălărie Borsalino, pe care ba o dădea jos, ba o punea la loc pe cap sau gesticula cu ea în stânga și-n dreapta când era aprins într-o discuție. Avea un maxilar puternic, bine accen- tuat, și deși gura-i era cam mică, avea buzele groase. Peste nasul coroiat de evreu purta niște ochelari imenși, rotunzi, care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
s-o luăm așa. — Nu-ți întorc vorba, nu fac rabat, din două rime te fac de... Fernic se distra copios, râzând în hohote, între gurile de vin alb pe care le sorbea. Era o ceartă în toată regula. Se gesticula aprins, se ridica tonul, aveai impresia că cei doi protagoniști sunt gata oricând să se ia și la trântă pentru crezul lor, nemernicul cuvânt potrivit din refren. — Bun, deci ce ziceam eu ? Ascultă-mă până la capăt ! Cutărescu - Mărioara ! Toți știu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de milimetru din pori, și-a aranjat puțin sprâncenele și s-a tuns puțin, cât părul, pe care l-a dat apoi cu briantină, să-i stea perfect. S-a parfumat și a început să se joace în oglindă, să gesticuleze și să exerseze, ca în tinerețe. Fața îi era însă mai suptă la patruzeci de ani, tenul mai uscat, iar câteva riduri începuseră să-i apară în jurul ochilor obosiți, care se prelungeau în niște cearcăne adânci. Avea însă aceeași sclipire
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-o” mai bine, mai just, decât ființele care se mișcă În ea, acolo, jos, prizonieri ai unui orizont mult micșorat, adesea Înșelător. „Fără vină”, e drept, deoarece, mai ales În secolul care abia „s-a scurs” și din care, Încă, „gesticulăm” precum cei care se Îneacă lăsând să se vadă doar gesticulația unor brațe sau capete mișcătoare deasupra lichidului profund și hrăpăreț, noi, Românii, am fost, cel puțin de două ori, „târâți” de valul major al istoriei europene: prima dată În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
O, Doamne, de ce o fi sunat-o Jayne pe nevastă-ta? Am încercat să arunc întrebarea doar în treacăt, dar m-am cutremurat cuprins de un acces de paranoia indus de cocaină. - E îngrijorată că iar te droghezi și bănuiesc... gesticulă Jay, că n-are dreptate...adevărat? - Oare n-am depășit toată ironia asta răsuflată? N-ar fi trebuit să renunțăm să jucăm teatru o dată pentru totdeauna după douăzeci și doi de ani? - Păi, porți un tricou cu marijuana la petrecerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
i-am făcut semn i-a spus lui Jay să o scuze, dar trebuie să plece; Sarah mă ținea încă zdravăn de mână când ne-am ridicat, iar Jayne mi-a aruncat o privire severă. Mi-am dat seama că gesticulam cu țigara și că transpirasem puternic. Încăperea era atât de înțesată de lume, încât eram aproape striviți unul de celălalt. - Ești bine? zise ea, dar era o afirmație, nu o întrebare. - Sigur, scumpo, de ce n-aș fi bine? am pufnit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am dat-o jos și am pus-o cu grijă pe mocheta din piele de vacă. Dedesubt îi puteam vedea pe cei doi bodygarzi de la intrare discutând cu două fete care încercau să intre fără invitație, toți patru râzând și gesticulând foarte intim, și atunci am realizat că fetele fuseseră deja înăuntru și acum flirtau cu cei doi tipi de pază. Am remarcat și numărul mare de mașini pe Elsinore Lane și apoi, plimbându-se printre ele, o siluetă înaltă îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
exemplar într-o stare impecabilă. Am deschis la pagina de copyright și am văzut că era prima ediție, ceea ce făcea din exemplarul pe care îl aveam în mână unul foarte valoros. - Trebuie să fiu la cursuri în două minute, așa că... gesticulă el spre sine. - O, desigur. Nu vreau să te rețin. Am pus cartea jos, să caut ceva de scris. Deci, așa, Clayton...Presupun că toți prietenii îți spun Clay. Se uită fix la mine și apoi - înțelegând ce spuneam - zâmbi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
place cum îți revii atât de rapid, am zis. - Da, iute la supărare, iute la iertare. - Asta iubesc și admir la tine. A tresărit. - Ce anume - că sunt atât de îngăduitoare? În spatele ei, Omar vorbea la celular, învârtindu-se și gesticulând spre perete și nu m-am putu stăpâni să nu mă uit din nou în sus. Cum se putea ajunge acolo? M-am minunat. Doar dacă-ar zbura? veni răspunsul. - Ce ziceai de piatra de mormânt? întrebă Jayne. Alo, Bret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
noastră, am văzut pe cineva în dormitor. Încercam să-mi controlez respirația, dar nu reușeam. - Ce făceați acolo voi, băieții? A întrebat asta cu tonul unui profesionist care știa deja răspunsul. - Nu făceam decât să vorbim, nu făceam decât... Am gesticulat spre ceva invizibil. Nu făceam decât să discutăm. - Dar fumați iarbă, corect? - Păi, da, dar n-a fost ideea mea... M-am oprit. Jayne, era ceva acolo - un bărbat, cred - în dormitorul nostru și căuta ceva, așa că am venit aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am văzut acolo sus... - Ce-ai văzut sus, Bret? - Dă-o-n mă-sa. Chem poliția. Am scos celularul. - Nu. Nu chemi pe nimeni. - De ce, Jayne? Există ceva în casa noastră care n-avea voie să fie acolo. Continuam să gesticulez. Credeam că o să-mi fie rău din nou. - Nu chemi nici o poliție. Jayne zise asta cu un calm de final. Încercă să-mi ia pistolul, dar mi-am tras mâna. - De ce nu vrei să chem poliția? - Pentru că nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întreb: - De când știai asta? - Am găsit unul deunăzi. Stătea dreaptă, ignorând vinul, controlându-se; brusc, își dădu seama că are un partener de conversație. Era un fel de cod și i l-a retransmis lui Robby. Încerca să explice asta gesticulând. „I-a trimis un mesaj lui Cleary Miller, altul lui Eddie Burgess, și când am verificat datele la care fuseseră trimise am realizat că le expediase după ce dispăruseră, Bret. Era după - înțelegi? Gâfâia din nou. Le-am găsit în fișierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vie, am explodat. - Are șase ani, Bret. Șase. Băgă-ți asta-n cap. Are șase ani. Fața lui Jayne se înroșise, iar cuvintele ei ieșeau ca și cum m-ar fi scuipat. - Ca să nu mai vorbim de Robby, am zis. Mâinile mele gesticulau un fel de cifru. Ni s-a spus că se poartă de parc-ar fi amnezic. Ăsta a fost cuvântul folosit în seara asta, Jayne. Amnezic. - Am să-i scot din școala aia, zise Jayne, punând scenariul pe noptieră. Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trebuia s-o atribui unei entități care pătrunsese în casa noastră? Sau voi încerca să împing minciuna (un scenariu mai plauzibil) afirmând că era vorba - despre ce? - invazia casei fundamentale? Mă voi abține a de la folosi cuvântul „creatură“ când voi gesticula spre pădure? Voi încerca să descriu arătarea din coridor? Mă voi comporta ca „îngrijorat“ în timp ce voi camufla adevărata amploare a anxietăților mele din moment ce nimeni nu putea face nimic ca să ne ajute? Poliția va fi aici. Da - și? Polițiști vor cerceta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fel de halucinații induse de nimic. Ceva - și nu era câinele nostru - de fapt ceva foarte necâinesc - a fost în casa noastră. - Domnule Ellis, calmați-vă... - Auziți, hm, mersi, ofițer O’Nan și ofițer Boyle și ofițer Clarke și - am gesticulat un et cetera - și oricine ați fi, ați fost de un mare ajutor și eu sunt... - Domnule Ellis... - Vreau să spun că ceva s-a insinuat în casa mea și ne-a atacat pe mine și pe copiii mei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că au de unde alege: la Bruxelles, găsești circa trei sute de feluri de bere în majoritatea localurilor. Vorbesc și râd zgomotos, lăsându-se filmați și fotografiați, ca niște adevărate vedete. Din când în când, câte unul se ridică și pornește cântecul, gesticulând, și este susținut imediat și de ceilalți, cu voci tunătoare. Se observă clar că există „soliști” la mai toate mesele. Ei sunt acei care ațâță simțurile moleșite de căldură și alcool ale camarazilor lor. Bănuiesc că aceeași regulă funcționează, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Discuția e aprinsă, dar nu degenerează în violență. O spun, pentru că la ruși nu se știe niciodată... Pentru o scurtă și „importantă” replică, neadmițând vreo amânare, unii se ridică de pe scaunele lor cu paharele cu vin în mână, și vociferează gesticulând... La finalul discuției, când s-a deschis „recitalul poetic”, schimb câteva vorbe cu Dmitry Golinko-Wolfson. Mă întreabă de ce nu vreau să citesc un poem de-al meu, pentru că am traducerea în limba rusă. Da, dar e foarte proastă și aproximativă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prind în această convenție ludică. E nevoie de improvizație, umor și destulă energie. Attendent-ul polonez, Jacek Pacocha, regizor de meserie, ne îndeamnă să „participăm” la spectacol. Eu încep să vorbesc românește cu o actriță care seamănă mult cu Irina Nechit. Gesticulez, îi spun că nu știm nimic despre Maria, n-am văzut-o, și-apoi, mie îmi place mai mult numele Ioana. Fata râde, spune ceva în poloneză și trece în alt compartiment, înțelegând că-i va fi greu să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bărbat sforăie tare și neregulat, adânc încât nu se trezește nici când în dormitor își face apariția un grup de tinere spanioloaice ce abia au coborât de pe bicicletă. Ca orice spaniol adevărat și ele sunt pline de viață, vorbesc și gesticulează neîncetat în timp ce se dezbracă de costumația specifică bicicliștilor îndreptându-se apoi spre dușuri. Jos, în fața hanului alți pelerini stau la taclale la o bere sau un suc. - Merg și aici să văd biserica dar este închisă, iar un
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cred că poți fi înțeles și iertat. Mărturisesc cu rușine că eu așa am procedat astăzi dar vreau să nu se mai repete. Pe holuri italienii sau spaniolii se remarcă imediat. Au mereu ceva de vorbit cu voce tare și gesticulând din plin. Nemții, olandezii, slavii, nu mai zic de asiatici, sunt mai liniștiți dar mereu educați și atenți. în dormitor miroase din plin a analgezice, ca de obicei. Discret, pelerinii se schimbă pentru culcare, aranjându-și cum pot lucrurile și pregătindu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de până acum, și acesta are trotuare bine lucrate și îngrijite și mai ales foarte largi, mult mai largi decât cele din România. Explicația o știam deja: spaniolii se simt bine, în largul lor în mulțimea de pe stradă, vorbind și gesticulând, plimbându-se puțin grăbiți și cu un aer demn, specific lor. Este o anumită noblețe în mersul lor drept, mai ales al bărbaților, amintind în mod inconștient de gloria unui imperiu colonial apus demult. Mă cazez la hanul Surorilor de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
un han dar mirosul neplăcut m-a determinat să plec mai departe deși tălpile picioarelor mă dureau rău de tot. Ceea ce mai remarc este numărul crescând al pelerinilor pe camino. Sunt mulți copii cu rucsăcele pe spate, vorbind zgomotos si gesticulând. Sunt și mulți tineri, băieți și - fete. îți dai seama după costumație, culoarea pielii picioarelor sau după mers că abia au început acest drum. Mă impresionează rucsacele imense ale unora, parcă au fugit cu tot ce au putut din fața frontului
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]