876 matches
-
T-ul și bidonul Înspumat, rămase alături, pe pavaj. — Poate c-a văzut un polițist și-a fugit. Pe ăla, de exemplu, mi-a răspuns ea, arătându-mi sfidător, cu bărbia, un polițist gras, care alerga Înspre noi, fluierând și gesticulând caraghios. În sfârșit, capota a cedat. Am deschis-o larg. Înăuntru nu era nimeni. Eram năucit. În sinea mea, deși știam că nu era așa, sperasem că acolo se afla portbagajul și că vreun bricoleur țăcănit montase blocul motor În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și studenți cu plete unsuroase ca țiparii. Se purtau discuții despre mesajul operei de artă. Pe măsură ce vorbăria se încingea, putoarea de șoarec se îmbina cu cea de tutun. Între alte personaje, la prezidiu tronau, pline de importanță, două figuri: una gesticula larg, ascultîndu-și vocea; șușotind mieros, cealaltă se pleca cînd la o ureche cînd la alta; ori de cîte ori lua cuvîntul, zîmbea dulceag, iar, dacă se ivea o responsabilitate, se trezea ales în unanimitate. Zavistnici și vanitoși, chiar cei mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tocmai plăcut. Să dispară cât mai repede, astfel e ca și cum nici n‑ar fi fost și se iartă. Rainer mai exersează de câteva ori o poziție ciudată, cu picioarele depărtate, despre care nu știe nimeni ce vrea să reprezinte, și gesticulează violent cu baioneta. Anna spune, stai liniștit că stric totul, și‑așa‑i destul de întuneric înăuntru. Imaginea pe care o oferă Rainer e jalnică, iar imaginea care iese e și mai jalnică decât cea din realitate. Obiectivul aparatului foto e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
curelușa pe după Încheietură, am ceva În cap, nu mai știu ce, dar Încerc să filmez. Văd cum chingile lui Pârvu nu mai sunt chiar atât de strânse, nu mai are decât picioarele legate, Într-o mână ține țigara, cu cealaltă gesticulează, ține un deget ridicat, Îmi aduc aminte cum, pe vremea când eram elev, ne Împungea cu degetul ăla În bărbie, simțeam că ne Înecăm, c-o să borâm peste el, ne abțineam de fiecare dată. De data asta nu! Fac un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cel glumeț, care-și oferise serviciile mortului de pe brancardă, se Întoarse iute spre colegii săi cu expresia celui care a dus la bun sfîrșit o treabă și rosti ironic și apăsat: — Ei, ce ziceți, băieți? Ce mai aveți de zis? gesticulînd totodată către un alt șofer cu mîinile desfăcute. Apoi taximetriștii porniră toți spre șirul de mașini tăcute și strălucitoare, glumind, discutînd, dezaprobînd și rîzÎnd cu glasuri stridente și batjocoritoare. Și am privit din nou și am văzut cerul cel veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a celor „din neamul care populează aceste regiuni“ și se vedea clar că sosirea lui crease mare panică printre localnici, căci unii, care fugiseră În pădure, se Întorceau acum, iar alții alergau pe mal Încolo și Încoace, arătînd cu mîna, gesticulînd și făcînd mare zarvă. Dar spaniolul cel chior mai văzuse indieni - pentru el era o poveste veche, care nu-l mai impresiona. CÎt despre oamenii lui, se pare că exuberanța ciudată care-i cuprinsese de dimineață nu se stinsese Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o ștergea parcă, se uita spre noi A. Filmul tot era color, cu excepția lui A. care era alb-negru. Mama era mai înaltă și mai grasă ca de obicei, parcă era umflată, și-l certa pe P.: îi tot spunea ceva gesticulând cu dreapta și cu degetul arătător ridicat, iar noi stăteam cuminți și ascultam, dar nu înțelegeam ce-i spunea. Parcă vorbea numai pentru urechile lui. La un moment dat mama s-a întors spre noi și ne-a spus: „Hai
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
maică-sii. Matahala privește în altă parte și căută altceva, o pradă pe care Iliuță n-o poate ghici. Gângănii omenești cât unghia degetului trec prin dreptul ferestrelor, se așează la mese, aprind radiourile, rup din pâine, își mișcă brațele, gesticulează, spală vase, se șterg cu șorțul. Bine că nu l-a văzut! Dar inima tot începe să-i bată repede-repede, parcă ar ciocăni la o poartă zicând deschideți, deschideți! Și în seara asta, cum merge el așa lunecând cu gumarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lume străină. Cu doar câteva zile în urmă, vineri mai exact, drept în fața bisericii Batiște, un vagabond murdar și beat își scosese din pantaloni membrul viril care-i apăruse dintr-o dată pasagerei înrămat în pătratul ferestrei, în timp ce posesorul urla și gesticula pe afară. Dezgustător. Two ver moomah woastrer dey ahmeyrikan. ??? Dar nu era asta. Nu e asta. Oriunde te-ai duce, oriunde pe pământ, nu poți ieși din cutiuța ta pe roate, Naomi Ruth Fisher, se gândește în scaunul din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe lângă el. Peduzzi se opri În fața unei vitrine pline cu sticle și-și scoase sticla goală de grappa din buzunarul interior al vechii sale haine militare. — Să luăm ceva de băut, vin de Marsala pentru signora, orice, ceva de băut. Gesticula cu sticla-n mână. Era o zi superbă. — Marsala, vă place Marsala, signorina? Vreți niște Marsala? Soția Îl privea Încruntată. — O să trebuiască să-i faci pe plac, spuse ea. Eu nu-nțeleg nimic din ce zice. E beat, nu? Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să te-ntorci, spuse soția. Bineînțeles că tu trebuie să mergi până la capăt. — Vrei să te-ntorci? Întoarce-te, Tiny. — O să rămân cu tine. Dacă tot intri-n pușcărie, măcar să intrăm amândoi. Făcură o curbă strânsă pe mal și Peduzzi gesticulă spre râu, cu haina fluturându-i În vânt. Râul era noroios și avea o culoare maronie. În dreapta era un morman de gunoaie. — Zi-mi În italiană ce vrei, spuse tânărul domn. — Un’ mezz’ora. Piu d’un mezz’ora. — Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
șampanie. Avea o Întâlnire la doișpe, la Maxim. Și până la urmă cine mai erau și ăștia? Puști și haimanale. O grăma’ de haimanale. Își Îndesă carnețelul În buzunar și-l privi pe Manuel, care stătea mai degrabă singur În arenă, gesticulând, cu pălăria-n mână, un salut adresat unei loji pe care-no vedea deloc, undeva sus, În tribunele Întunecate. Tot În arenă, taurul stătea liniștit, privind În gol. — Domnule președinte, dumneavoastră vă dedic acest taur și publicului din Madrid, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aruncă de aproape cu o sticlă goală de șampanie. Îl lovi În picior. Stătea acolo, privind În Întuneric, de unde veneau toate chestiile alea. Și apoi ceva fâșâi prin aer și căzu lângă el. Era sabia. O Îndreptă pe genunchi și gesticulă cu ea către mulțime: — Mulțumesc, spuse, mulțumesc. Ah, jigodiile dracu’! Jigodii Împuțite! Ah, ale dracu’ scârbe și jigodii Împuțite! Alergând, dădu cu piciorul Într-o pernă. Și uite-l și pe taur. Neschimbat. Foarte bine, jigodia dracu’! Îi trecu muleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trezi deasupra taurului. Taurul se clătină cu el În spinare și păru că se scufundă. Și apoi se trezi singur În picioare. Privi taurul care se prăbușea Încet pe o parte și apoi căzu brusc, cu picioarele-n sus. Apoi gesticulă către tribună, cu mâna Încălzită de sângele taurului. Așa, scârbelor! Vru să spună ceva, dar Începu să tușească. Era o tuse fierbinte și Înecăcioasă. Se uită În jos, căutând muleta. Trebuia să se ducă să-l salute pe președinte. Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sărjănt! Permiteți să raportez! Eu nu mă uit aiurea. Așa-i căutătura mea! O fi, n-o fi căutătura ta așa, tu să știi că atunci când vorbesc cu tine să privești aici... aici în ochii mei! În timp ce spunea acestea, sergentul gesticula furios, împungându-și ochii cu arătătorul țeapăn ca un cui. Se uita la Toaibă ca o fiară, dar acesta l-a înfruntat pentru o clipă apoi și-a mutat ținta privirii undeva deasupra capului gradatului din fața lui. Acea scurtă privire
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
societate Întemeiată pe cutremure? Trecu În dreapta mea, lîngă fereastra dinspre curte; Îl poftii să se așeze pe scaunul de lîngă el, dar refuză printr-un gest al mîinii drepte și rămase În picioare ca Întotdeauna. Își reluă perorarea. Vorbea Înfierbîntat, gesticula. Uitase că era miezul nopții, eu de asemeni. - Uit, totdeauna, cînd vorbești, timpii și vîrstele, spusei; ai Început să vorbești despre timpul prezent, dar se naște apoi o anumită aură, ce amestecă timpii, identitățile, scoțînd la suprafață substanța În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și araba. Mai demult știam bine araba. Auzi, știi cum a fost atunci cu bomba? — Nu. Știu doar că a căzut bomba pe voi. Atît. Avea un chip frumos, Închis la culoare, și niște mîini foarte Întunecate, cu care tot gesticula cînd vorbea. Venea de pe una din insule și vorbea foarte pasionat. — PĂi, să-ți zic acum. Vezi tu, am o experiență mare la război. Înainte de asta, sînt căpitan și În armata greacă. SÎnt militar bun. Așa că atunci cînd văd avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
faci. Toți. Toți știu că ție nu-ți prea pasă de chestia aia, așa că aveam tot dreptul să cred că știi ce se-ntîmplă pe insula asta strîmtă, micuță“. Stătea dreaptă, Încordată, lîngă el și vorbea cu o voce monotonă. Nu gesticula și fața Îi era lipsită de expresie. Nu făcea altceva decît să folosească cuvintele exacte sau pe cît de exact și le amintea. Lui Roger i se păreau destul de exacte. — Mami m-a ajutat foarte mult. Mi-a spus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lui de cheltuială de n-o să poată duce. Auzi, domnule! Strigoi în spital...în morgă! Dă ciomagul încoace, că îl altoiesc eu de o să mă pomenească!” Cei din crâșmă priveau cu ochii dilatați la Pâcu, care, cu o mutră marțială, gesticula cu luleaua în chip de ciomag... S-a oprit pentru o clipă pentru a-și trage sufletul și a reluat: Nici una nici două, cetățeanul cherchelit a intrat în curte și a pornit val-vârtej către locul de unde veneau zgomotele. „Stai, domnule
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
e. E Shirley. N morții măsii. Am auzit eu expresia că vine-o pizdă pe conductă, dar cu siguranță că asta vine din receptor. Îl văd pe Gillman Într-un colț lîngă chiuvetă cum ridică ceașca mea cu Hearts și gesticulează spre ceainic cu mîna liberă. — Shirley, spun eu concis. Verific dacă mai am Kit-Kat În sertar. Încă mai am cîteva. — Bruce... trebuie să te văd. Trebuie să vorbim. Îi fac lui Dougie un semn Încurajator cu degetul mare de la mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
la sâni, și-a strâns picioarele, devenind un fel de arici... ― Fii Înțelegătoare, Stăncuțo. Hai, scumpo. Nu ți fie rușine de mine. Câte fete n-am văzut eu!... Chiar culcate pe canapea, cu picioarele ridicate și desfăcute, uite-așa - a gesticulat infirmiera. După aceste cuvinte, s-a apropiat de fată și i a pus mâna pe umăr. „Arăpoaica” a tresărit. ― Hai, Stăncuțo, fata mamii. Tu știi că eu am o fată cam de vârsta ta? Daaa. Îi la liceu. Termină anul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
transformi în (ce prostie obositoare ca toate prostiile!) ocnaș. Perioada de glorie a Alcatrazului a apus. Nici la Sing Sing nu ai cum să ajungi. Mă faci să zâmbesc, permite-mi acest moment de sinceritate. Se trezi vorbind singur, în timp ce gesticula (își dirija propriile gânduri, de ce nu?) și se plimba prin sufragerie. - Ok, accept ideea că nu sunt un criminal. Nu pot fi un criminal. Cel puțin încă nu sunt, fiindcă nimeni nu știe că eu am scris rândurile despre agentul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de urechi atunci când ți se... scoală ție. Nuuuuu, nu mai permit asta... Gata! Lucia se opri pentru câteva secunde în ploaie, iar șuvițele de păr negru îi brăzdară fața. Îl văzu pe scriitor cum vorbește de unul singur și cum gesticulează, ca și cum ar fi avut în față un interlocutor pe care numai el îl putea vedea. Clătină din cap și se îndreptă către verandă, urcă treptele și intră în casă. Sticla goală de J&B îi confirmă ipoteza referitoare la o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și-ar fi privit din nou ceasul ar fi constatat că era aproape 21.45 -, se opri surprinsă și duse mâna la gură. În mijlocul șoselei, ca și cum nici nu ar fi auzit claxoanele șoferilor care încercau să-l atenționeze, un bărbat gesticula și țipa, certându-se cu un personaj nevăzut. Nu-i fu greu să îl recunoască. Scriitorul. Chiar el. Cel care venea la supermarket și, uneori, uita să mai plece, bărbatul care o privea de fiecare dată insistent și căruia îi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bătrână își făcu cruce, privind în urma lui. Apoi închise geamul, reveni în fotoliu, primi în poală un motan mare, tărcat, apoi oftă și apăsă un buton de pe telecomandă. Tocmai începea o emisiune de divertisment. Peste câteva secunde, imaginea bărbatului care gesticulase și vorbise de unul singur, înainte de a o lua la fugă, precum un urmărit de diavol, se estompă definitiv. 14 Saxofonistul se apleca deasupra instrumentului, ca un îndrăgostit incurabil, chinuit de o permanentă dorință fizică în fața căreia nu putea opune
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]