1,131 matches
-
nouă și-un canal. Un dialog cîntat, care sfîrșea uneori într-un vacarm, ajutat și de urletele și înjurăturile gardienilor, și care era reluat apoi, pînă-n momentul cînd în fața coloanei apăreau, dimineața, platourile de lucru sau, seara, gardurile de sîrmă ghimpată ce înconjurau spațiul barăcilor. * La sfîrșitul lui iunie, cînd Bruno Matei ajunsese în colonia Peninsula, baracamentul nu era încă nici pe departe terminat. Cele cîteva clădiri în formă de H, ridicate din scînduri și panouri de stufit și acoperite cu
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
trecuseră, dar și la care, într-un sistem piramidal, îi supuseseră mai apoi pe alții, chiar pe colegii lor de detenție. Brigăzile acestea ocupaseră încă dinaintea venirii sale în colonie barăcile ciudate, înconjurate la rîndu-le într-un țarc de sîrmă ghimpată, clar delimitate astfel de celelalte. Iar mai apoi vorbele pe care le auzea despre ceea ce deținuții începuseră să numească, temători, „treișpe-paișpe”, de parcă era vorba de-un întreg, au început să fie acoperite de fapte. În iarna dinspre ’50 spre ’51
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
individual la experiența lui Iov, avînd o relație intimă și personală, directă, cu tot ce i se întîmplă acestei făpturi neprihănite și abandonate. Numai cuvintele rămîn liantul singular, același pentru toți. Pereți înalți, metalici, reci, în capătul lor cu sîrmă ghimpată, îl izoleată pe Iovul damnat și contagios de restul lumii. Acolo, la marginea ei, se zbate în cumplită încercare un om care îl iubește necondiționat pe cel de sus. Nenorocirile l-au adus la marginea cetății, părăsit, urmași nu mai
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
a sosit „ora dezertorilor”. La marginea imperiului, undeva între târgul Parva și satul Lunca, stă ca o amenințare obscura pădure a spânzuraților, care-i permite lui Rebreanu să transforme odiseea în călătorie inițiatică. Odată depășit pragul psihologic simbolizat de sârma ghimpată a tranșeelor inamice, alchimia devine posibilă. La capătul drumului, dincolo de bine și de rău, minciuna romantică se preschimbă în adevăr romanesc: „Pe cer, chiar în vârful măgurii ale cărei poale se scăldau aici în apele râului, se ivi luceafărul alb
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
Coșereanu, născut în 1931 în județul Neamț, nemaisuportînd regimul de la Canal, se hotărăște să moară, drept care se repede la soldatul de planton cerîndu-i imperios să-l împuște. Rezultatul nu e pe măsura așteptărilor: în loc să fie împușcat, e înfășurat în sîrmă ghimpată și trimis în lagărul din apropiere. Cînd e coborît din dubă, omul nu mai are piele. Grigore Caraza, după 23 de ani de închisoare, refuză să plece din Aiud în ziua eliberării, justificîndu-ș i gestul în fața ofițerului de serviciu prin
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
în anonimatul demnității sale”. Decis să nu facă nici un compromis artistic sau ideologic, Stelaru alege să se angajeze hamal în portul Constanța. Chiar și autorul rememorărilor de astăzi a vrut să i se alăture: „Însuși mirajul portului încercuit cu sârmă ghimpată ne atrăgea și mai ales unele perspective de fugă; era obsesia noastră permanentă, evadarea în Vest, eliberarea de teama securiștilor, a închisorii, a persecuțiilor, a batjocoririi valorilor în care crezusem și care erau spulberate cu cinism. Ne-amprezentat amândoi, dar numai
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4414_a_5739]
-
deasupra capului”, îmi spune Dolga. „Cerul pe care-l vedeai deosebea bordeiul de un adevărat mormânt”, revede el în memorie acele locuri care-l înspăimântă și acum. Din 3 în 3 metri, lagărul era împrejmuit de un gard din sârmă ghimpată, înalt de 4 metri, apoi de unul de 5 metri. La fiecare din colțuri-câte un turn de pază, cu rusul înarmat cu mitraliera pregătită să secere tot ce-i încăpea în cătare. Într-una din diminețile cu ger năprasnic din
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
raționalismul, umanismul și tradițiile liberale ale Angliei (sau, într-o accepție mai largă, valorile civilizației europene), iar pe de altă parte se află o țară înapoiată, cu oameni umiliți trăind în sărăcie și frică, izolați de restul lumii de sârma ghimpată, dominați de o clică de conducători inculți și cruzi și de lacheii lor. Multiplele peripeții ale conflictului sunt schimbătoare, uneori de-a dreptul carnavalești: după o perioadă în care e întemnițat și supravegheat de funcționarii regimului, Gulliver devine un fel
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
ca protagonistă a unui destin de excepție, și cea a descinderii în arenă comunitară. Fie că e vorba de războiul din Golf (1991) sau de realitățile capitaliste șocante pentru poet: "în țară în care "cheia succesului" se plimbă pe sârmă ghimpată / în țară în care transparentele / poetului / sunt interpretate descurajant (...)", problema supraviețuirii este pentru Bianca Marcovici un leit-motiv ce adesea se încarcă polemic dar și nostalgic: "am prins rădăcini la etajul zece / văd sinagoga reformista / văd o parcare / n-are cine
Retragerea în poem by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17677_a_19002]
-
lagăre în Transnistria. Precis am fost duși cu același tren în vagoane de vite, poate că am avut culcușurile chiar alăturate, pe țoalele întinse pe jos, în cazarma de la Moghilev, poate că ne-am și jucat împreună pe după aceleași sârme ghimpate, la Jachișa, cum puteau să se joace copiii în lagăr, poate că am împărțit o coajă de pâine, la Kazmazov, sau poate că am zăcut alături, de tifos, în cumplita iarnă a anului 1943, la Obuhov. Și chiar dacă nu am
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
care se ridică la marginea unei mlaștini. tatăl urcă acum cele câteva trepte până la sufrageria mare. la mijlocul drumului privește peste umăr apoi face un salt înainte și ușile se închid cu trosnet sec. abia mai pot să respir. simt arsurile ghimpate pe gât în vreme ce mi-l închipui pe tata așezat la masă între cele două fiice numai ale lui. bastardele. surorile jumătate cum le numește gackel când nu ne aude nimeni seara înainte de culcare. praful îmi umple nările. aerul fierbinte tremură
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
pe care ți se masează umerii și pulpele și mai ales scheletul de cal în șaua căruia o așază acum fräulein anne. în timp ce își freacă mâinile cu satisfacție presimțind durerea instalându-se în trupul plăpând ca un colac de sârmă ghimpată care sfâșie carnea și încinge nervii la roșu. „dreaptă, dreaptă, pe zander trebuie să stau dreaptă” sâsâie fräulein anne „și atunci vei avea spatele drept și coloana ca într-un templu grecesc, așa cum ai văzut în cărți” răzbate din amintire
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
zborul ca o scânteie, cască în aer o groapă, țipă a glorie ca un păun. Poetul va vorbi despre frică, a învățat s-o miroasă. Nu crește pe gard doar mâna maicii Domnului și glicină. De ce ți-e frică sârmă ghimpată? Si ție scaun electric? Si ție coasă? Sau ție harnică ghilotină? Si ție capcană de șoareci? Sperietoare în lanuri? Cursă de vulpi? Undiță cu momeală? Ție harpon ascuțit? Plasă de fluturi? Năvod? Încleștată zăbală? De nimic nu ne e frică
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
firele de păr și mucurile de țigări adunate de pe străzi, duceam într-o parte și alta mormintele morților noștri ca să ne binecuvînteze țărîna, duceam și apele, și vîntul, momeam norii de pe cer și păsările ce-și fîlfîiau aripile deasupra sîrmei ghimpate; dresam porumbeii călători să facă drumul acolo și îndărăt; le legam sub aripi cenușa străbunilor adunată în urne ce fumegau încă, le legam de gheare bucăți de parpuri și cruci și le trimiteam ca pe niște soli, ca pe niște
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
rămăserăm noi înșine, căci ceea ce clădeam ziua, noaptea distrugeam, ca niște somnambuli, fără milă, călcam în picioare pămîntul cărat, adus cu trudă în saci și în pumni peste graniță, adunîndu-l în căuș îl duceam îndărăt, strecurându-ne umbrele prin sârma ghimpată; tîrîndu-ne în genunchi pe urmele strămoșilor cărora le luam, fără să ne dăm seama, pămîntul fumegînd de sub creștet, pentru a-l duce în țară străină și-a-l așeza în fața steagurilor coborîte în bernă. Închinîndu-ne la idoli străini cu picioare
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
degradarea ireversibilă a civilizației "metopolisiene" contribuția acestor nefericiți va fi hotărîtoare: Folosind puzderia de copii din cohorta Păcatelor Lumii, noua populație șde haimanale, hoți etc.ț subterană a Metopolis-ului pătrundea pretutindeni deasupra orașului, printre stinghiile gardurilor, prin rețelele de sîrmă ghimpată care apărau fermele, viile, padocurile de găini și curci, pătrundeau, chiar prin hornurile caselor și pe sub paturile oamenilor. Le știau metopolisienilor toate mișcările, ce au în magazii, în lăzi și în poduri, ce au în cămări și în grajduri, cu
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
care, prin prezența noastră, își mai amână moartea. Ficțiuni? Am crescut, am trăit cu obsesia frontierei. Copil fiind, am văzut - culmea ridicolului - Marea îngrădită cu „arici” de fier. Și-acum...? Unde sunt vameșii, unde sunt grănicerii, unde gardurile de sârmă ghimpată, unde culoarele largi tăiate prin păduri, unde este pământul brăzdar proaspăt, acel no mans land în care și-au pierdut viața zeci, sute, poate chiar mii? De aproape un ceas ne tot învârtim între două sate fără să știm dacă
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
de sine fantezist-măgulitoare. Aflăm astfel că, la un moment dat, autoarea are sub pleoape un fluture incolor iar în mîna stîngă un stilet de argint și, mai mult decît atît, pășește pe bulevardul zilei următoare de parcă ar dansa „pe sîrma ghimpată din gușa/ privighetorii/ lui Lucian Blaga” (Dimineața Rosei Canina). Izbutește chiar a-și înlocui chipul din oglindă cu „un astru satrapic”. Imaginarul bine strunit ca redempțiune. Dar dincolo de o asemenea cortină multicoloră pe care o agită nu fără o crispată
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
nimeni stau stau contemplându-mi lenea de la un gest la altul aud plângând o păpușă văd un copil lovind-o cu palma peste gură apoi ducând-o la piept într-un gest de mângâiere Am sărit peste gardul de sârmă ghimpată am mai surprins o vietate strecurată-ntre lemnele aduse de-afară de la o vreme îmi place s-aud jarul trosnind în măruntaie aștept să aud pocnitura întârziată a unei arme stau cu gura lipită de-o piatră lăcrimează cum ochiul
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
de-o lună abia răsărită. mâinile pândeau încleștate pe lemnul mesei. nu le priveam pentru că era două și era noapte și ei au zis "am văzut în locul tău o mână fără degete" și-n loc de ochi, pumni de sârmă ghimpată li se întindeau sub frunte. am zis "eu plec" și m-am ridicat și ei nu s-au clintit, doar degetele le-au zvâcnit încet. pentru că era două și mai era și lună pe cer și drumul de aici până
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
să nu cadă, măcar acum să nu cadă, că e nevoie de el și de kirilă ei nu au nevoie niciodată și el nu știe ce să facă atunci când ei au nevoie de el și a simțit în jurul capului sârmă ghimpată, în jurul inimii sârmă ghimpată, se oprea la zece pași, aștepta să se închidă ușile, să-l ducă spre bunicul care nu mai poate să respire și din care viața ieșea fără să-i pese. kirilă și-a dat seama că
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
acum să nu cadă, că e nevoie de el și de kirilă ei nu au nevoie niciodată și el nu știe ce să facă atunci când ei au nevoie de el și a simțit în jurul capului sârmă ghimpată, în jurul inimii sârmă ghimpată, se oprea la zece pași, aștepta să se închidă ușile, să-l ducă spre bunicul care nu mai poate să respire și din care viața ieșea fără să-i pese. kirilă și-a dat seama că nu poate singur, că
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
a murit de moartea lui, la 93 se moare mai ușor, nici viața nu mai e atât de viață. la 93 se iese ușor. și kirilă se tot sufoca, îi venea să vomite, își auzea inima, o simțea de sub sârma ghimpată lovind, sângerând, sufocându-se în același timp cu bunicu și chiar când se sufoca în același timp cu bunicu, sună iar sora, îi zice că încă e viu, dar nu știe pentru cât, că la periș nu au oxigen și
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
ascuțită lîngă ascuțită mortală țepușă scurt pe doi unu și cu unu fac douăzeci și unu trei și cu trei fac două mii trei anul în care mă scald ca prunc al străbunei strărelei humanități ca umbră a domnului cu gura de sîrmă ghimpată supranumit încă din trecutele veacuri împăratul excelența sa întunecimea sa diavolul cu țeasta de fier și de piatră nepisată scurt pe doi patru și cu patru fac în prima clipă douăzeci și patru iar în clipa următoare unul încălecat promițător cu celălaltul iar
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
plombînd în uruire văzduhul cînd cu adîncă încredințare fie ce-o fi te desprinzi de punctul zero, singura vamă reîntoarcerea nebănuită în reîntoarcere - memoria fiind văduva vorbelor, frumusețea mersul divin peste întinderi - iată, pe buzele fiecărui muribund transpare încet sîrma ghimpată Nu te pot zări încă nu te pot zări. de-a lungul coridoarelor prelungind o răceala aseptică halate albe foșnind a bancnotă în aceste fabrici ale morții zac clienții pe străzi pacienții în mireasma de amurg, șoseaua în salonul imaculat
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]