1,142 matches
-
al uneia dintre ușile dulapului și vopseaua plintei care dădea impresia de lemn. Dar În fundul culoarului care ducea la subsol era o masă din bambus pe care se aflau diverse obiecte ornamentale de prost gust. Printre cîinii și pisicile din ghips, presse-papier-uri și vaze din majolică, se afla și obiectul lui preferat: un bol vechi, strălucitor, extrem de frumos, cu un model cu șerpi și fructe. În el, domnul Leonard ținea nuci prăfuite, iar deasupra era un spărgător metalic de nuci. Duncan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu acid fenic, noroi și varză fiartă, aroma unică a internatelor școlare din Anglia. Și pentru că mai sunt trei săptămâni până la începerea trimestrului, totul este cufundat într-o liniște profundă. Numele scrise cu frunze aurii pe panou și busturile de ghips ale foștilor directori privesc spre acest cadru de un calm ciudat, ca niște posturi de avangardă din timpul unui armistițiu. Jonathan zăbovește prea mult asupra unei vitrine din sticlă cu trofee sportive, până când Briggs începe să tușească cu subînțeles, sugerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gagicuță tinerică. Sau mai bine zis Încearcă să coboare din taxi. Puțoiu ăla bocciu de taximetrist n-o ajută, ci doar Îi ține portiera și o Întreabă cu nerăbdare În voce dacă se simte bine. Gagicuța are un picior În ghips și se străduiește să se ridice și În același timp să-și pună cârjele pe suprafața aia Înghețată și nesigură. E exact ca... pizda măsii... Mă mișc repede Într-acolo și Îi Întind o mână. — Poți să te descurci? Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de sfârșit. Negrul rafinat și seducător al rochiei fără spate, perfect mulată, coborâtă parcă dintr-o secvență de Almodovar. Negrul nostalgezic din spectacolele lui Afrim. Negrul voalului de pe patul lui Tugati - Krum -, negrul morții lui Quintonce, care contrastează cu albul ghipsului ucigaș - Inimi cicatrizate -, negrul dantelelor-pastă a feminității din Alge, negrul de coșciug cu care începe Plastilina. Negrul atâtor morți pentru care Afrim are feeling. Un feeling combinat cu muzică de cabaret, cu râsete convulsive, cu cimitire în care anii sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
e marca Séchas. Tot Séchas e prezent și cu o lucrare parodic-critică din 1995: Profesorul de suicid așezat În fața elevilor le explică, printr-o proiecție, sinuciderea. Scena se repetă În instalație inevitabil, automat, cu sinuciderea la 10 secunde. Mulaj de ghips și opus 77 de Haydn: două elemente din inversarea funcției distractive a animației. Exercițiu despre moartea publică, prin teroarea „profesorilor“ și loop-ul explicativ al televiziunii. Povestea continuă pe două niveluri ale muzeului, cu animații sau remixuri de benzi desenate, prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
un înecat de gândurile neșovăielnice ale lui Vlahuță și mă ridicam deasupra undelor, de spaimă, sus, pe stânca nădejdii lui. Admirația lui, ne reamintește Ion Apetroaie mărturia lui Voiculescu făcută lui I. Valerian, constă și în aceea că bustul în ghips a lui Vlahuță a fost păstrat până târziu, după șapte ani de la moarte, în camera sa de lucru. Popasul lui Voiculescu la Bârlad a însemnat nu numai prietenia cu Vlahuță, ci mult mai mult. Chiar de la sosirea sa în localitate
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
cunoscut-o. Mama ei ne-a rugat să-i dăm niște meditații de suflet. Se pare că-i mult mai șocată decât ne-am putut noi închipui. Își controlă cu atenție ceasul. În timpul acesta, Nina se minuna de cârpiturile cu ghips și ciment, fantastice, adevărate opere de artă, pe care le făcea pe pereți zugravul. Alexe o aproba în tăcere, el își cam epuizase numărul, o lăsa pe ea să întrețină atmosfera la tensiunea dorită, ea avea mai mult suflu, practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Athanasie Stănculescu și, ultimul pe listă, Ion Iliescu. Măgureanu iese senin de la audieri, spune că s au discutat chestiuni de ordin general. Fostul șef al Securității, Iulian Vlad, a făcut deja câțiva ani de pușcărie. „Generalul revoluției cu piciorul în ghips“, Victor Stănculescu, a fost pus sub acuzare pentru complicitate la omor. „Istoria e de vină că la noi a fost cu rupere“, filozofează Stănculescu. Iliescu tace. Probabil că va trebui să lămurească ce calitate avea el la sediul Ministerului Apărării
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
începe și prima secvență propriu-zisă a visului, cu mine fugind precipitat la gară. Femeia apucase să mă mai avertizeze, tot prin telefon, că nu îmi va fi greu să o recunosc, întrucît umbla în cîrje (probabil din cauza unui picior în ghips). Imaginile visului s-au mutat fulgerător pe peronul gării din orașul r unde am văzut-o imediat pe doamna mis terioasă. ea își agita cîrjele de la prima fereastră a primului vagon al trenului care tocmai intra în gară (nu mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
echilibrat orice efort laudatoriu. Eu Însumi, pentru a plăti un completo, am publicat În Revue de l’Amérique Latine propria-mi notiță encomiastică, tupilată, e drept, sub pseudonimul „Racursiu“. Expoziția n-a rupt-o cu vechile tipare; cuprindea muluri de ghips, din cele promovate În cursul primar de domnișoara de desen, puse una În fața celeilalte din două În două sau din trei În trei, și reprezentând frunze, picioare, fructe. Antarctide A. Garay ne-a oferit cheia: nu trebuia să ne oprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
numele ce-l port ca o cătușă Legat de soclul de nimic și de cenușă. Pe omul acesta capricios și câteodată insuportabil, l-am descoperit, în sfârșit, la Viena, în împrejurări cu totul deosebite. Era o dimineață parcă turnată în ghips, cu toate casele din strada Garnizoanei albe, cu drumul asfaltat și umed de sudoare și cu o singură clădire vânătă, la capătul trotuarului din dreapta, unde laptele scurs din soarele potopit nu putuse să răzbească încă. Omul meu cotise tocmai dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Mi-aduc aminte de chipul unui medic bătrân, cu tichia și halatul alb, cu trupul gros și mare, pe care purta un cap zbârcit de câine mops. Băiețașul fu întins pe masă. Din locul de unde mi se punea brațul în ghips, putui să observ operația și să aud vorba tărăgănată și blajină a bătrânului felcer. Tremura din cap, contestând parcă în permanență ceva. Mâna cu care apucase bisturiul i se clătina ca o amenințare, când încerca să mute gândurile băiețașului înspăimântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
încolțiseră deja lujere de fasole. Draperiile violete din pânză groasă de bumbac, care atârnau la fereastra de lângă biroul domnului Reilly, creau o atmosferă meditativă în partea aceea a încăperii. Acolo soarele arunca o lucire de-un roșu-bordo pe statuia de ghips a Sfântului Anton, înaltă de un metru și așezată alături de coșul de hârtii. Nu avusese parte niciodată de cineva atât de muncitor ca domnul Reilly. Era atât de devotat, atât de interesat de mersul companiei! Intenționa chiar să viziteze fabrica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din cafeau călâie, cu aromă de plastic, pe care agentul le-o adusese În cele din urmă. Doug Disperatul arătase rău, dar Hoitarul arăta și mai rău. Bandaje albe separate de vânătăi. Îi puseseră ambele brațe și un picior În ghips de când Îl văzuse Logan ultima dată. De parcă era Într-un film din seria Carry On. Masca de oxigen dispăruse, fiind Înlocuită de un tub cu o piesă pentru nas la mijloc, iar firul de plastic transparent În trecea peste urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bărbatul care stătuse În cameră cu Hoitarul murise În după-amiaza aceea de ciroză. Între bocetul rostit pe un ton Înalt și blițul fotografului, Logan beneficie de imaginea corpului zdrobit al Hoitarului. Era Întins pe pat, cu un braț băgat În ghips atârnînd deasupra linoleumului, cu picături de sânge scurgându-se Încet pe vârfurile degetelor sale palide. Bandajele de pe capul său erau de un roșu aprins În jurul ochilor și al gurii, iar cele de pe piept atât de pline de sânge că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
al lui Njegoš. Odată cu sosirea noastră la Cetinje, am dat examen de admitere la Școala de Artă. Din comisie făceau parte renumiții pictori Petar Lubarda și Milo Milunović. Bustul lui Voltaire, pe care trebuia să-l desenez după mulajul de ghips al statuetei lui Houdon, semăna cu o bătrînă nemțoaică pe care o cunoscusem la Novi Sad. Așa l-am desenat. Cu toate acestea, am fost admis. Probabil că alte lucrări de-ale mele au fost hotărîtoare. A trebuit să aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
oameni, de oameni, de cineva Întreg la minte, prostuț și bun. A zăcut așa, nemișcat, fără să-și dea seama de trecerea timpului. Simțea cum i se reliefează venele fierbinți pe frunte, iar teroarea se Întărise ca un Înveliș de ghips. Simțea că pătrunde din nou prin crusta subțire a groazei și că abia acum poate distinge amurgul de umbre din care pleca. Evident, adormise iar. Și-a revenit În simțiri abia după ce a plătit nota la hotel și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de bambus, dar la intrare se găseau palmieri artificiali împodobiți cu luminițe de Crăciun. Tommy Tucker’s Playroom era o fostă magazie recondiționată și vopsită ca o zebră, iar de marginile acoperișului ei atârnau saxofoane, trompete și chei muzicale din ghips. Zamboanga, Royal Flush și Katydid Club, localuri de un trandafiriu aprins, cu mult violet și verde grețos, erau plasate într-o clădire asemănătoare unui hangar subdivizat, cu intrările fiecăruia marcate de ornamente din neon. Iar Club Zombie crea impresia unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu tăticul Reynolds - o tactică infernală de defăimare. Ajunseră pe Central Avenue Strip, o stradă cu fațade multicolore, cuprinsă de liniștea amiezii: Taj Mahal, palmieri decorați cu beculețe de Crăciun, chei muzicale argintii, dungi de zebră și un monstru din ghips cu ochi roșii, sclipitori. Nici unul dintre cluburi nu părea să fie deschis. Portarii și paznicii parcărilor, ce măturau mucuri de țigară și cioburi de sticlă, erau singurii inși de pe stradă. Mal parcă mașina și luă la purecat partea de vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să îi ofer întreagă inima mea, fără ipocrizie. Iar Casa "Pogor" și muzeele literare ieșene sunt spațiul... patrimonial în care evoluez (în felul meu, când pe tușă, când în teren, printre cartonașe galbene și roșii, ba cu o mână în ghips, ba cu un picior luxat, ba cu o partidă pierdută, ba cu un turneu câștigat, dar cu buna intenție de a nu-l supăra pe Dumnezeu). Un om nu poate trăi fără prieteni dar nu poate trăi nici fără dușmani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în romane?...” Să credem în romane - n-o să ne pară rău, nu pierdem nimic și tot acolo ajungem. 22: S-a născut la 2 decembrie, a murit la 22 decembrie. Ultima oară l-am văzut acolo, la urgență, îmbrăcat în ghips. Surâdea: - Cosule, în republica noastră poetică, vei lucra cu mine la departamentul ideologic. Mandric va lua finanțele... Mai avea câteva clipe până la „Pasărea cu clonț de rubin”. Alb, mai avea puterea să surâdă. Era primul dintre noi care murea. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
gură, că mama a trebuit să-mi explice de mai multe ori că bunicul lui oprise o mașină care-l adusese iute pe băiat acasă. Alergasem fără oprire cel puțin patru kilometri. CÎt timp a stat piciorul lui Zoli În ghips, am urcat și mai des În casa din dosul magazinului. Mergeam cu ma ma și cu Lia ca să-l vedem pe bolnav și să-i vorbim frumos. Atunci am Înțeles pentru Întîia oară limpede că nici noi, copiii, nu sîntem
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să-i vorbim frumos. Atunci am Înțeles pentru Întîia oară limpede că nici noi, copiii, nu sîntem cu toții la fel. Că, În aceeași Împrejurare, ne purtăm diferit. Eu intram cu aceleași Întrebări În camera lui Zoli: din ce e făcut ghipsul, dacă-l doare, pe cine a mai văzut la oraș la spital, dacă erau mulți doctori acolo și cîte injecții a Încasat. După care făceam planuri: În septembrie, urma să mergem la școală și aveam multe de pus la punct
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
imperfecți șovăiau de fiecare dată să se dezlipească. Mai Înaltă ca noi, părea o păpădie zveltă, cu pălăriuța ei de aur, gata să se preschimbe În nou raș și să se risipească În aer. Lacrima de cerneală Tot uitîndu-mă la ghipsul lui Zoli, mă temeam că, În locul lui, se va ivi Într-o bună zi un picior de lemn ca al lui Weisz bácsi. O fi căzut și tatăl lui din vreo căruță cînd era mic... Dar, către sfîrșitul verii, i-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că, În locul lui, se va ivi Într-o bună zi un picior de lemn ca al lui Weisz bácsi. O fi căzut și tatăl lui din vreo căruță cînd era mic... Dar, către sfîrșitul verii, i-au scos prietenului meu ghipsul și l-am văzut mergînd din nou singur. Descria la Început cu piciorul drept un arc de cerc, iar noi ziceam că voia să cosească. Și astfel, cu Zoli Înaintînd o vreme mai Încet, Întotdeauna Într-o trupă de cinci-șase
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]