1,211 matches
-
săptămâni un răspuns de la d-ta. Te îngrozește roiul de epitete ce o fi plăsmuit mintea mea, fii în pace și liniștit, la adresa d-tale nu mai am nici un cuvânt de îndreptat; eu sunt prea grosolană, desigur, pentru ca să pot înțelege gingășia amorului, poetica atențiune ce d-ta îmi acorzi mie; astfeli fiind, prefer mai bine să renunț la o legătură care nu e sub nici un raport compatibilă cu ființa mea, în urmare deci, te rog, totul să fie de azi înainte
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de toate frumusețile din jur. Auzul era mângâiat de tril păsăresc...M-am lăsat pradă tuturor chemărilor...În acest timp, veverițele au apărut hârjonindu-se pe poteca din fața mea. Nu mă mai săturam privind la acele făpturi făcute parcă din gingășie, zburdălnicie și inteligență...Mi se părea că ele fac totul pentru a mă înveseli pe mine...Ce minunăție! „Oare nu cam așa arată Raiul?!...” Am ajuns în poiană. Un hârzob cu lumină părea că a căzut pe pajiștea din fața mea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ori ansamblul. Marcian descoperea abia acum greșeli și, cu acel imperativ al lui, azvârlise nemilos acuzările în dreapta și în stânga. Elena, cre-zîndu-1 foarte necăjit, era încremenită. Se însenină abia când îl văzu strângând mâini în dreapta și în stânga. îl întrebă aproape cu gingășie: Ce crede? . . . Ce-a fost? ... Mergea admirabil! Observațiile erau de la "bine" înainte spre perfecție. încîntată, ar fi vroit să-i spună cuvinte de recunoștință, dar îi apăreau banale, nepotrivite. Primise și trebuia parcă să dea mai mult decât atât. Din
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se face Rai”. Dar, mai presus de toate, Maria Doina Leonte ne învață pe noi, cum să ne facem daruri. Unii altora, nouă înșine și lui Dumnezeu. Pentru ca la rândul nostru, să știm să primim darurile. Cu nespus de multă gingășie, autoarea ne introduce în universul copiilor, al tristeților și bucuriilor acestora în toate anotimpurile, dar, mai cu seamă, în anotimpul cel mai frumos al copiilor, iarna, pentru că atunci pot prinde în palme fulgii de nea, să-i ascundă-n căuș
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
pentru a-l îmbrățișa pe cel ce îl iubește... Fetița își descoperă în același timp, propriile mâini și îi mulțumește lui Dumnezeu, într-o rugăciune emoționantă, pentru acest dar minunat: darul mâinilor. Povestirile Mariei Doina Leonte au acea simplitate și gingășie necesare literaturii pentru copii, au acel inefabil și spontaneitate cu adevărat mirabile care se regăsesc doar la cei mici care nu au învățat, încă, ce este răutatea. Și mai au parfumul suav al aducerii aminte, pe fondul căruia se derulează
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
plăpumioara albastră cu stele și lună îi încredințează doar lui Dumnezeu cea mai mare dorință a lui, despre care a doua zi constată că s-a îndeplinit: întoarcerea tatălui. Mâinile, ultima povestire din volum, impresionează din nou prin simplitate și gingășie. Fetița care privea fascinată spre mâinile mamei care pot face atâtea lucruri miraculoase, descoperă cu uimire că acestea mai au un rol la care nu se gândise niciodată: le poți împreuna pentru rugăciune. Instanță naratorală discretă, autoarea se retrage total
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
avea toată roua serii în ochii lui obosiți după o zi de muncă”. Mânuind cu dexteritate „jucăria de vorbe”, prozele scurte ale doamnei Maria Doina Leonte se constituie într-o invitație în lumea copilăriei, acel univers plin de inefabil și gingășie, în care dorințele se împlinesc pentru simplul motiv că sunt pure și sincere. Dar, dincolo de asta, ele sunt și o invitație la meditație pentru omul matur al vremurilor de azi, care uită de cele mai multe ori că și el a fost
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
anului și din toată viața noastră, căci atunci orice “limbă sărată” se clătește cu apa omeniei, a îngăduinței și a pioșeniei. Fiecare dintre noi am scris un cuvânt bun sau l-am primit, și l-am păstrat cu sfințenie, cu gingășie și curățenie în adâncul ființei noastre. Ele ne încântă inima, ne deșteaptă sentimente nobile, ne fac mai atenți cu noi înșine și mai ales cu semenii noștri. Cuvântul e ca o săgeată ce o dată lansată din arc, nu mai poate
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
vrea să se inspire din „criteriul” profetic al mi-lostivirii: este o chemare vie pentru a reconstrui civilizația compasiunii și pentru a activa principiul milostivirii în viața comunității oamenilor. Iar preotul - prin specificul misiunii sale - trebuie să colaboreze la construirea „civilizației gingășiei”. Dar gingașa iubire conjugală este un model de prezență în istorie, numai dacă devine exemplu de conviețuire a supușilor ei: „Convivialitatea, ca tendință a culturii, trebuie să fie o masă comună, de experiență între culturi. Pentru a schimba lu-mea sub
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cinică, inspiră „civilizația afecțiunii”, care trebuie înțeleasă ca „stilul permanent al indivizilor și al comunității îndreptat spre atenție, spre interesul față de ceilalți, spre respectarea raporturilor, spre angajarea inimoasă, spre bucuria activității, spre sensul distractiv, spre sinteza contemplației și a acțiunii. [...] Gingășia este adaptabilitate, maleabilitate, elasticitate, ca alternativă la rigiditatea minții, a inimii, a proiectelor și a activităților. Ramura copacului se spune că e fragedă când este flexibilă. Nu e vorba să cobori la compromisuri cu conștiința, ci să te înalți la
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
alternativă la rigiditatea minții, a inimii, a proiectelor și a activităților. Ramura copacului se spune că e fragedă când este flexibilă. Nu e vorba să cobori la compromisuri cu conștiința, ci să te înalți la conviețuirea iubitoare”. Cultura sau „civilizația gingășiei”, cum îi place Giuli-anei Martirani să se exprime, se deschide ca o stea: este gingășia față de sine, față de aproapele, față de creație, față de popoare. Este vorba, în mod deosebit, de angajarea în a crea o antropologie și o cultură a convivialității
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
că e fragedă când este flexibilă. Nu e vorba să cobori la compromisuri cu conștiința, ci să te înalți la conviețuirea iubitoare”. Cultura sau „civilizația gingășiei”, cum îi place Giuli-anei Martirani să se exprime, se deschide ca o stea: este gingășia față de sine, față de aproapele, față de creație, față de popoare. Este vorba, în mod deosebit, de angajarea în a crea o antropologie și o cultură a convivialității care să realizeze fertilizarea reciprocă a diferențelor. 2. Un preot care exprimă o pastorală a
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
religioasă. Este necesar ca el să spună „da, da; nu, nu” pentru că „restul vine de la cel rău” (cfr. Mt 5,37). A doua notă. Preotul, la amvon, se joacă pe sine însuși. Amvonul este locul unde este chemat să exprime gingășia paternității sale, căldura afectivă a dublei sale fraternități, cea umană și cea baptismală. Dar, la amvon preotul trebuie să fie de partea lui Dumnezeu, apărând cauza împărăției, vestind Evanghelia în întregime, fără îndulciri, fără a sări peste paginile incomode, fără
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
vieții! Viața este magică, viața este minunată dacă așa crezi, dacă știi să privești frumusețea ei, dacă știi să te bucuri de toate bogățiile și darurile pe care ți le face zilnic prin dansul păsărilor pe cer, prin armonia și gingășia florilor, prin liniștea pe care ți-o transmite susurul izvorului. Fiecare zi își deschide larg porțile abundenței și de noi depinde dacă alegem să trăim “ cu de toate” această zi și cu iubire și cu prosperitate și cu veselie, sau
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
de o specializare. Când mai locuiam încă în casa cea mare, împreună cu soțul meu, țineam în gazdă un negru, student la Medicină. Am început întîi așa, ca simplă distracție, după aceea m-a captivat. Nu vă închipuiți câte subtilități, câtă gingășie străină europenilor ascunde această limbă! Începu să declame cu ochii în tavan. Avea expresia pe care o iau copiii urcați pe scenă, la serbările de sfârșit de an. ― "Trestia fragedă și tânără îmbrățișa grumajii lui Ansije Karambe." Abandonă tonul elegiac
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cerințelor, nimic nu vă împiedică să scrieți, să comentați, să răspundeți la scrisori, să primiți oaspeți, să răspundeți la apelurile telefonice. M-a impresionat grija și dragostea pe care o acordați familiei. Există în relația dvs. cu florile ceva din gingășia unei mari iubiri... în paginile cărții sunt prezente personaje adevărate, viața însăși în toată splendoarea ei... Cartea poate fi o sursă însemnată de istorie adevărată, văzută dar mai ales trăită de un român ce a luptat pentru Patrie... Observația de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
faci bine să ai o slujbă. — Se pare că Fortuna iar a hotărât să mă rostogolească în jos. — Ce-ai zis? — Nimic. * Doamna Levy stătea pe burtă pe planșeta pentru exerciții fizice, care, cu diversele ei mecanisme, îi stimula cu gingășie trupul masiv, lovindu-i și frământându-i ușurel carnea albă, ca un brutar afectuos. Încolăcindu-și brațele în jurul aparatului, îl ținea strâns și gemea moleșită și mulțumită, mușcând ușor porțiunea ce se afla în dreptul obrazului ei. Oprește imediat chestia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Aș putea să te Întreb chiar pe tine, ai vreun interes față de Ungaria? Îi ajuți În vreun fel? Cu buzele unsuroase de seul de miel, Farkas ridică din umeri. — Cred că te compară cu George Soros, În explică Maggie cu gingășie. N-ai ce face, Farkas, Oamenii se miră. Acest schimb de replici nu scapă atenției mesenilor și celelalte conversații din jurul mesei par a se opri. Îmi pare rău, spune Wakefield, nu voiam să te fac de rîs. Farkas rînjește. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe sub rochie, așa că, În cele din urmă, cedează farmecelor ei. Pe cînd Wakefield Încearcă să o ajute pe Zelda să se strecoare pe scaunul șoferului În propria mașină, una dintre aripi se prinde În ușă și el o eliberează cu gingășie. Aripile par atît de naturale, mîngîie locul unde se prind de spate. Par că ar fi crescut acolo de-adevăratelea și Wakefield e tentat să creadă că chiar acolo au și crescut. La urma urmei, nu s-a Îndoit nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
in halul ăsta... om în toată firea. N-are pic de mândrie? Să-i lase să-l bată măr fără să facă nici un gest de apărare... cât e de solid!“ Și totuși, pentru prima oară, simțea pentru el ceva din gingășia pe care o simte o mamă față de copilul ei schilod. O vreme nici unul dintre ei n-a scos nici un cuvânt. Gaston se închisese și el în sine și părea că se gândește la ceva. „N-ar fi trebuit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu spunea mare lucru, dar dezbrăcată, cu greu i-ai fi găsit vreun defect. Așa se face că am început s-o cercetez mai des, descoperindu-i și eleganța gesturilor, felul de a vorbi calm și cu blândețe, inteligența privirii, gingășia cu care se așeza. Peste câteva zile m-am îmbolnăvit. Luat pe sus de Gundo ca să vânăm un mistreț care noapte de noapte se căznea să-i dărâme poarta casei, am căzut de pe cal pe când treceam peste un iaz înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
capul, resemnată să nu aibă liniște nici măcar la coafor, În unul dintre momentele cele mai plăcute din viața unei femei - când tânărul frizer, grațios și delicat ca un balerin, Îi masa tâmplele și-i pieptăna părul ud cu o asemenea gingășie, Încât ea simțea cum o descărcare electrică, scandaloasă și fără Îndoială erotică, Îi străbătea trupul de prea mult timp dezobișnuit de un asemenea tratament atât de atent. Dar În ziua petrecerii Camillei mai erau Încă mii de lucruri de pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scuza din toată inima, spunând că nu știa ce-l apucase - nu se gândise niciodată că ar putea spune așa ceva. Te iubesc prea mult, Mina. Apoi Începu să-i sugă buzele, degetele, sânii și făcu dragoste cu ea cu o gingășie și cu o atenție pe care nu i-o mai arătase niciodată, iar Emma se gândi că totul trecuse. Dar la un moment dat, când ea desfăcea fermoarul sacului de dormit și se pregătea să doarmă, Antonio reîncepu. Numele, numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spre cer. Peta Melec, clasa a VIII-a Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Techirghiol Constanța profesor coordonator Ciobanu Claudia-Veronica Primul semn Ghioceii tremură, De viață se bucură, De soare și de lumină, Primăvara îi învie Să ne-aducă bucurie. Ei cu gingășia lor, Ne aduc un mărțișor. Primăvara Primăvara a sosit, Copacii au înflorit, Pajiștile-au înverzit, Fluturașii au ieșit, Soarele a răsărit, Și natura s-a trezit! Dimineața Soarele vesel și mândru De trei sulițe se înalță Peste câmpul înverzit, Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nou nevoia de a vorbi despre eșecul vieții sale, probabil că spera ceva, un nou Început; era, probabil, un semn bun. Nu era propriu-zis urâtă, continuă Bruno, dar chipul ei era oarecare, lipsit de grație. N-a avut niciodată acea gingășie, acea lumină ce strălucește uneori pe chipul tinerelor fete. Cu picioarele ei cam butucănoase, nici vorbă să poarte minijupe; În schimb, am Învățat-o să-și pună bustiere foarte scurte, fără sutien; era foarte excitant, să-i privești de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]