885 matches
-
privește interpretarea unor nume din perspectivă ezoterică: "Economia fantastică a nuvelei (este vorba de narațiunea Șarpele - n.m.) se întemeiază pe imaginea șarpelui, simbol capital în hermetism, de origină babiloneană. Ophioneus este divinitatea haotică, rezidând în fundul Oceanului, e Șarpele biblic. La gnostici simbolul capătă o puternică accepție sexuală. Acesta e cazul aci. Andronic (numele ar putea să fie ales spre a reprezenta virilitatea) turbură pe toate femeile cu ispita împreunării și el însuși atrage pe Eva dorită în insula-Eden. Numele Aglo al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
său e Andronic, ceea ce ar sugera autostăpânirea virilă, care-i este proprie în adevăr, exteriorizând-o însă fără stridențe, de o manieră sportivă și mondenă"9, deși "emanația de senzualitate" pe care Călinescu o pune pe seama simbolului șarpelui din viziunea gnosticilor, "o vizează îndeosebi pe Dorina, corespondentul tipologic al lui Egor"10), Ovid S. Crohmălniceanu ("simbolul bărbăției"11) și că semantismul său transpare în lexemele alcătuitoare: Matei Călinescu, Ștefan Borbely și Lăcrămioara Berechet (cu perspective de interpretare diferite). Eugen Simion remarca
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
gândit"), semnificația provenienței divine a prenumelui miresei lui Andronic, dar și referința patronimului ei la solomonar, "la identitatea serpentiformă a lui Andronic" și la predestinarea onomastică pentru nunta cosmică 16. Numele "niciodată inocent la Eliade" este decriptat din perspectiva complexului gnostic (diminutivarea numelui ca semn al înstrăinării în Nuntă în Cer, "Zacharias" din Pe strada Mântuleasa, Anghel D. Pandele din Nouăsprezece trandafiri etc.). Matei Călinescu se oprește asupra numelui recurent din proza lui Eliade, Ileana, și îl analizează în strânsă legătură
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Celălalt nume, Andronic, este unul fanic: andros- bărbat, nike-victorie și asupra acestei semnificației avertizează Matei Călinescu 160, Lăcrămioara Berechet 161 și Ștefan Borbely. Cercetătorul clujean explică numele lui Andronic, prin trimitere la grecescul aner, genitiv andros "om", și la scenariul gnostic, ca fiind mesagerul de lumină chemat să înfăptuiască nunta 162. Andronic nu este o persoană, ci "o forță impersonală, un principiu, manifestarea unei forțe sacre"163, "ființă primordială, telurică, fascinantă pentru că reactualizează trăirile primordiale din oamenii care o contemplă"164
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Ștefan Borbély, fiind o sugestie a provenienței divine: Dorina provine din Doru, derivat din Theos doron (Theodor) = "darul lui Dumnezeu", pe de o parte, iar pe de alta, urmând etimologia românească, sugerează dorul, tânjirea (interpretat în legătură cu suferința Sophiei din complexul gnostic). Analizând romanul din perspectiva scenariului gnostic, Ștefan Borbely observă trei identități ale Dorinei: Dorina terestră care se pregătește de nuntă cu căpitanul Manuilă (ipostază în care este vie), Dorina din palatul de sticlă (în care este moartă) și Dorina din
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
provenienței divine: Dorina provine din Doru, derivat din Theos doron (Theodor) = "darul lui Dumnezeu", pe de o parte, iar pe de alta, urmând etimologia românească, sugerează dorul, tânjirea (interpretat în legătură cu suferința Sophiei din complexul gnostic). Analizând romanul din perspectiva scenariului gnostic, Ștefan Borbely observă trei identități ale Dorinei: Dorina terestră care se pregătește de nuntă cu căpitanul Manuilă (ipostază în care este vie), Dorina din palatul de sticlă (în care este moartă) și Dorina din insula apoteozei solare, unde și-a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ci oamenilor de rând, pentru a obține mutația "fără de care lumea e sortită auto-destrucției". De aceea, Poezia are o valoare politică; Adrian își încredințează mesajul Leanei care îl "cântă" în cârciumi și grădini de vară, ceea ce amintește de un motiv gnostic, inactivitatea bărbatului. În acest sens, Eliade apropia nuvela de filmul lui Bergman, The Magician, unde Profetul (="Simion Magul") e mut și se "exprimă" prin soția sa (=Elena). Adrian reeditează soarta lui Orfeu sfârtecat de bacante, moartea lui fiind legată de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
înapoi (s.m.), a văzut că șoferul murise. Eliade precizează de la început sursa gnostică a unor teme și motive din nuvelă, deși, în tratatele sale de istorie a religiilor 517 arată că aproape toate temele mitologice și escatologice folosite de autorii gnostici sunt anterioare gnosticismului stricto sensu, contribuția acestui curent fiind în reinterpretarea îndrăzneață și pesimistă a unor mituri și idei. Amnezia (sau uitarea propriei identități), somnul, captivitatea, căderea, nostalgia după țara pierdută sunt simboluri și imagini specific gnostice, deși nu sunt
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
gnosticismului stricto sensu, contribuția acestui curent fiind în reinterpretarea îndrăzneață și pesimistă a unor mituri și idei. Amnezia (sau uitarea propriei identități), somnul, captivitatea, căderea, nostalgia după țara pierdută sunt simboluri și imagini specific gnostice, deși nu sunt creații ale gnosticilor, fiind mult mai vechi. Odată scufundat în Materie (=Viața), sufletul își uită propria identitate, "centrul", "ființa eternă". Dumnezeu dispune ca un Trimis să-l trezească, să-și recâștige conștiința de sine (mitul "Salvatorului salvat"). Trimisul, mesagerul, este, aici, Leana ("mesagerul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
poetul amnezic: "Mesagerul te trezește numai, te pregătește să descifrezi sensul personal al revelației care este pe cale să ți se facă..."519. Asemeni lui Simion Magul care, împreună cu Elena (întruchipare a Înțelepciunii coborâte din cer, Ennoia) colindând drumurile, predică mesajul gnostic, Adrian și Leana, ca niște "profeți itineranți comunică noroadelor o nouă învățătură"520, le îmblânzește prin verb și poezie. Eliade ne înfățișează un Orfeu care și-a uitat misiunea, un Salvator amnezic ca toate avatarurile lui din narațiunile eliadești, a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
uneori microroman, alteori socotită nuvelă "de mari dimensiuni" sau "aproape roman" (de altfel, Eliade o încadra speciei pe măsura elaborării sale660) critica afirma că este sinteza creației lui Eliade, iar pe de altă parte că are la bază un scenariu gnostic (o interpretare a mitului Orfeu și Euridice dintr-o perspectivă "ce pare să fie în chip esențial aceea a gnozei") atât de explicit încât unii critici situează "gândirea" și "formula spiritual" a lui Eliade sub semnul gnozei 661. Există o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în chip esențial aceea a gnozei") atât de explicit încât unii critici situează "gândirea" și "formula spiritual" a lui Eliade sub semnul gnozei 661. Există o exprimare evidentă a gnosticismului, în interpretarea pe care securistul Albini, adept al lecturilor din gnostici, o dă evenimentelor. Albini, ""Marele Inchizitor" care, deși cunoaște gnosticismul, e un fanatic al "Instituției"" "este imposibil în R.S.R., dar poate fi acceptat într-o povestire în care o sanie cu patru oameni pătrunde într-o pădure distrusă cu douăzeci și cinci
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Boldureanu, Ioan Viorel, Cultură tradițională orală. Teme, concepte, categorii, Editura Marineasa, Timișoara, 2006. (lucrare disponibilă la adresa http://www.bjt.ro/ bv/ScritoriBanateni/BOLDUREANU IoanViorel/Boldureanu.Cultura.pdf, accesat la 10.01.2009). Borbély, Ștefan, Proza fantastică a lui Eliade, Mircea. complexul gnostic, Biblioteca Apostrof, 2003. Borcilă, Mircea, "Semiotică și poetică. Perspective de reintegrare", în Limbă și literatură, vol. III-IV, 1991. Braga, Corin, 10 studii de arhetipologie, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2007. Cârâc, Ioan S, Teoria și practica semnului, Institutul European, Iași, 2003. Călinescu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prozei, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, p. 94. 13 Ibidem, p. 109. 14 Ibidem, p. 443. 15 Lăcrămioara Berechet, Ficțiunea inițiatică la Mircea Eliade, Editura Pontica, Constanța, 2003, p. 233. 16 Ștefan Borbély, Proza fantastică a lui Mircea Eliade, complexul gnostic, Editura Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2003, pp. 55 și 142. 17 Matei Călinescu, Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade. Amintiri, lecturi, reflecții, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2002, p. 22. 18 Ibidem, p. 107. 19
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în analiza consacrată prozei Pelerina observă plasarea acțiunii într-o perioadă a anului de o importanță cardinală în mitologia dragostei, solstițiul de vară (p. 156). 38 Pentru Ștefan Borbély, sensul dobândirii un nou nume, a unei noi identități, este unul gnostic, ca și faptul că Mavrodin se numește Andrei, din gr. aner, andros, "om" ("recurența acestui nume se cuvine să dea de gândit în opera lui Eliade"): "Lena, ființa desfrâului și a materiei (asemenea Sophiei din complexul gnostic, descoperită de omul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
identități, este unul gnostic, ca și faptul că Mavrodin se numește Andrei, din gr. aner, andros, "om" ("recurența acestui nume se cuvine să dea de gândit în opera lui Eliade"): "Lena, ființa desfrâului și a materiei (asemenea Sophiei din complexul gnostic, descoperită de omul de lumină într-un bordel din Tyr) se "descompune" în iubirea pentru Barbu Hasnaș, pentru a "renaște" hieratic și "luminos" în erosul resimțit pentru Mavrodin" (op. cit., p. 65.). 39 Mircea Eliade, Nuntă în cer, Chișinău, Editura "Eus
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
altă cale, în care rațiunea nu mai joacă nici un rol. Pentru ei, transcendentul este trăibil printr-un fel de intuiție intelectuală. • În sfârșit, o cale aparte este cea pe care au mers Philon din Alexandria, părinții bisericii creștine sau unii gnostici, calea dogmatică, ce are ca supoziție ideea că transcendentul e neraționalizabil, dar formulabil. Lucian Blaga consideră calea hegeliană și cea a lui Plotin sau Schelling drept variante hibride, născute dintr-o tendință confuză de a împăca intelectul cu concretul intuitiv
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fie egal cu plenitudinea ei. Prin aceasta, Lucian Blaga conferă Marelui Anonim "statutul de identitate contradictorie a cosmosului"160. Cu această teză antinomică, ne aflăm, spune Blaga, în sfera minus-cunoașterii, alături de dogmele pe care le-au propus neoplatonicii, creștinii sau gnosticii 161. S-a spus că această natură antinomică a principiului metafizic reverberează în câmpul existențial sau ontologic, "marca sa distinctivă, adică esența sa antinomică, determinând apariția unor echivalente ontologice, a unor forme de ființare asemănătoare..., cum ar fi, de exemplu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
răsăritene. Metoda antinomiei transfigurate este interpretată ca una ce orientează înțelegerea în sens apofatic. În al doilea rând, metafizica blagiană, puternic marcată de motivul antinomicului, este legată de viziunile unor gânditori emblematici ai spiritualității răsăritene, precum Dionisie Areopagitul, Grigorie Palama, gnosticii târzii, dar și Dostoievski, Soloviov sau Berdiaev. Tema pe care acești gânditori o dezvoltă cu predilecție este aceea a abisului divin. Realitatea ultimă este descrisă în metafizica (sau teologia) abisală a acestui spațiu cultural ca îndepărtată la maximum, mai-presus-de-orice, neînsemnând
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
multe spații culturale 423. De altfel, s-a încercat explicarea prezenței acestui dualism neobișnuit în spațiul românesc prin ceea ce ar fi propriu altor spații mentale. Astfel, s-a vorbit despre difuziunea unui vechi motiv iranian, preluat de către sectele eretice creștine (gnostici, mandei, manihei) și transmis mai departe bogomililor 424. Însă, Mircea Eliade, într-un studiu amplu despre preistoria cosmogoniei populare românești 425, consideră că ipoteza originii bogomilice a acestui mit întâmpină dificultăți, în primul rând pentru că el nu se găsește în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
apropie de gândirea unor mari mistici, care au avut intuiția caracterului contradictoriu al ideii de Divinitate. În acest sens, îl amintește pe Jacob Böhme. Solange de Mailli-Nesle îl situează alături de un alt mistic occidental, Meister Eckart, și îl apropie de gnostici 537. Am văzut că Lucian Blaga se apropia și el de aceste viziuni. Ceea ce este straniu și interesant în același timp este că Ștefan Lupașcu ajunge aici plecând de la experiența științifică. Plecând de la analogia dintre constituția energetică a nucleului atomic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
speculativă: coordonate istorico-sistematice, Editura Paideia, București, 2000. Surdu, Alexandru, "Orientări tradiționale, moderne și moderniste în dialectică", în Astra, anul XVII, nr. 5 (140), mai 1983. Surdu, Alexandru, Vocații filosofice românești, Editura Academiei, București, 1995. Șanta, Dan, "Lucian Blaga și universul gnostic", în Eonul Blaga. Întâiul veac, Editura Albatros, București, 1997. Ștefănescu, Marin, Filosofia românească, București, Institutul grafic "Răsăritul", 1922. Taton, René (ed.), Istoria generală a științei, vol. III (Știința contemporană), Editura Științifică, București, 1972. Tănase, Alexandru, Lucian Blaga filosoful poet, poetul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
înfrînarea transcendentă", căreia îi este supusă capacitatea revelatorie a omului" (Ibidem, pp. 183-184). 160 Ion Mihail Popescu, op. cit., p. 116. 161 În legătură cu apropierea dintre cosmologia lui Blaga și universul gândirii gnostice, a se vedea Dan Șanta, "Lucian Blaga și universul gnostic", în vol. Eonul Blaga. Întâiul veac, Editura Albatros, București, 1997, pp. 396-400. 162 Vasile Frăteanu, op. cit., p. 332. 163 Lucian Blaga, " Diferențialele divine", în op. cit., p. 104. 164 Lucian Blaga, "Ființă istorică", în Opere 11 (Trilogia cosmologică), Editura Minerva, București
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mai e corporeitatea ce umbrește sufletul; smulsă din propria-i negativitate, ea participă la efortul creator al sufletului, devine substanță a artei. Materia nu mai e astfel principiu al răului și al iraționalității, ca în complexul platonician sau în cel gnostic; ea nu mai e damnată, ci convocată, cooperând în actul creației. Nu ar putea însă realiza de una singură această miraculoasă convertire, căci ea este ceea ce cade, dar sufletul "tinde să facă din această cădere o întoarcere pururi"2. Chiar dacă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
agresiunea unor factori fizici, chimici și virali. Toate aceste aspecte teoretice, rod al unor cercetări care în ultimii 20 de ani au îmbinat armonios biologia și biopatologia moleculară cu biochimia și microscopia electronică, au în prezent nu numai un scop gnostic, ci tind să orienteze terapeutica către o dorită acțiune țintită, în care farmacologia să se sprijine solid și pe virusologia oncologică. Pentru a se produce, multiplicarea celulară are nevoie de un stimul inițial și ulterior de alți stimuli care, intervenind
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]