20,979 matches
-
a se mișca într-un sens pozitiv, de a căuta să se întîmple ceva, de a invita regizori să monteze aici, conștienți fiind că nu orice se transformă brusc într-un mare succes. Dar nici un succes nu se naște din gol, iar fiecare încercare este încă o cărămidă adăugată unei construcții ce se dorește solidă. Poate și încărcătura istoriei teatrului obligă într-un fel la această revenire bine jalonată. Să nu uităm că aici au jucat și au lucrat, printre alții
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
mor toate cînd ajung fix/ în același poem: ei și!.../ din memoria vîntului se ivește/ o catedrală neterminata/ ei și!.../ nu mă mai mir nu mai pun întrebări nu mă mai doare" (ibidem). În schimb e capabil a-și asuma golul, a și-l obiectivă, ca într-un coșmar în care decorul, epica, deznodămîntul țin de emanația eului străin sieși. Eul își conține propriul abis, de care ia cunoștință cu stupefacție: "n-am știut ce să zic/ n-aveam nici o scuză
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
sieși. Eul își conține propriul abis, de care ia cunoștință cu stupefacție: "n-am știut ce să zic/ n-aveam nici o scuză. m-am aplecat/ peste marginile mele că peste marginea unei prăpastii m-am aruncat./ dar n-am căzut:/ golul din prăpastie eram tot eu" (Amintire). Astfel poetul ajunge a comenta sarcastic un real aparent cosmic în dezordinea să haotică, în acrobația să grotesca, în patologia să multiplă, în fond un real subiectiv-obiectiv, precum orice fenomen oniric: "totul este pus
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
țara, ci și în librarii, cu volume al căror ritm de apariție, în ultimul timp, pare incredibil. El mărturisea într-un interviu că această activitate febrila e "menită nu doar a se reprezenta pe șine, ci și a compensa un gol. Scriu mai mult pentru că trăiesc mai puțin". Golul e umplut cu scrieri în varii genuri, ce au în comun talentul, fervoarea și o intransigenta morală născătoare de iritări și polemici. Fără să se bucure de privilegii și onoruri, fără să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
căror ritm de apariție, în ultimul timp, pare incredibil. El mărturisea într-un interviu că această activitate febrila e "menită nu doar a se reprezenta pe șine, ci și a compensa un gol. Scriu mai mult pentru că trăiesc mai puțin". Golul e umplut cu scrieri în varii genuri, ce au în comun talentul, fervoarea și o intransigenta morală născătoare de iritări și polemici. Fără să se bucure de privilegii și onoruri, fără să aibă parte măcar de un post pe masura
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
să dispere, vidul n-o împinge la replici absconse: "Forme de neînțeles -/ dublă existența a lucrurilor/ o iluzie/ cît să-și țină treze speranțele// un colț de țesătura abstractă/ prin care poți zări/ un alt fel de alcătuire/ a lumii// golul din ore/ se umple cu nostalgii/ emoții/ sfîșiate între cele cîteva nume/ comune/ (cuvinte ce-și pierd înțelesul/îndată ce le rostești)// o duminică trăită cu disperare" (O anumita duminică). Golurile produse între eul sau și contextul obiectual se reduce pașnic
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
care poți zări/ un alt fel de alcătuire/ a lumii// golul din ore/ se umple cu nostalgii/ emoții/ sfîșiate între cele cîteva nume/ comune/ (cuvinte ce-și pierd înțelesul/îndată ce le rostești)// o duminică trăită cu disperare" (O anumita duminică). Golurile produse între eul sau și contextul obiectual se reduce pașnic, poemul vine din propria-i ființă, nereprezentînd o construcție extranee acesteia, mai mult ori mai puțin arbitrară: "Distanță dintre mine/ și vechile mobile/ se tot îngustează// prin pereți/ aud singurătatea
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
de ceai/ luminează palid chipul ferestrei/ cu sfiala ating liniștea/ cuibărita în lucruri/ transparente pe care le pot ușor numără/ în globuri albastre" (Gratii). Ori: "Reverberat în cristalul/ atîtor neîntîmplate întîmplări/ cu coaja lor amară asuprind/ trecerea/ ochiul povestind sărbători// goluri ne pîndesc/ pe altarul comun/ refugiu tocmit în ninsoare/ unde de o vreme împărțim/ aceleași cuvinte" (15 februarie). Relațiile predilecte pe care le stabilește sînt cu lucrurile-trăiri și cu trăirile-lucruri, într-o simbioza care e o viziune în spe, aidoma
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
în alb). Respingînd concretețea culorii, în favoarea unei nădejdi incorporale, respinge, printr-un gest aparent antiliric, si ceremonialul specular: "ființă culorii nu-mi poate răspunde/ nimic/ înlăuntrul ochiului meu/ caut speranța și adîncime// cît despre suflet/ el e un alt înțeles/ gol/ fără nici o oglindă în jur/ partea din mine/ care primește lumină" (Poemul despre transcriere). Deznădăjduitul antilirism simbolic nu e însă decît un lirism al nădejdii ostenite, însă cu atît mai tulburătoare, avînd ca obiect o renaștere extramundană: "sîngele meu e
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
atît de pură, încît sugerează o redempțiune: "unde sînt/ unde mă aflu acum/ într-o pată de frig// într-o pată de frig/ doarme puiul de salcie/ el este viața mea/ greseit desenată" (Canon). Deoarece "în pustietatea ce ne separă/ golul se umple/ cu tot ceea ce nu se rostește/ cu tot ce ne poate/ încă salva" (Didactica magna). Puține elegii de intensitatea conținuta a unora dintre cele semnate de Mariana Filimon am putut cîți în ultima vreme, de, atît de îmbelșugata
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
a numeroși autori români, între care unii de primă însemnătate. Am publicat eu insumi cîndva o listă a marilor scriitori nestudiați, nici în liceu, nici în facultate, de generația mea. Ea începe cu Maiorescu și se încheie cu L. Blaga. Golul acesta de informatie (dar și de formație) a fost imens mai cu seamă în deceniul și jumătate scurs după 1948, cînd s-a produs ruptură. Răsfoind de curînd excelentul număr 3-4/1998 al revistei Manuscriptum (despre care România literară a
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
pereche, un bărbat și-o femeie, soț și soție, așezați într-o poiana cu iarba înnegrita. Bărbatul, un om matur, dormea dus cu capul în poala neveste-si care socotea salariul minerului, numărînd bancnotă cu bancnotă banii pe capul lui gol, zbîrlit. Era după ieșirea din șut. Femeia mă văzuse privindu-i, si, crezînd că vreau să-i fur banii, isi deșteptase bărbatul, care se uitase ce se uitase la mine, si, luîndu-mi probabil măsură, se culcase la loc. Acest reportaj
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
măsură ironice și grave. O adevarată sinteză a simpozionului, atît prin complexitatea formală cît și prin barocismul imaginației, este lucrarea lui Sava Stoianov. De mari dimensiuni, ea reunește orizontală cu verticală, linia dinamică, neliniștita, cu cea perfect statică, plinul cu golul, expresia terna a metalului cu jocurile de lumini ale oglinzii. Unic pînă acum în peisajul artistic românesc, atît prin organizarea prorpriu-zisă cît și prin proiect și prin consecințe, Simpozionul de sculptură în metal de la Călărași este și un fenomen simptomatic
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
să cuprindă acele informații care privesc noțiunile artistice, tehnicile, motivele, stilurile ș.a.m.d., fără de care nici învățămîntul artistic nu este posibil, nici înțelegerea fenomenului nu este corectă și nici informația intelectuală, pur și simplu, nu funcționează cum trebuie. Acest gol imens din literatura noastră despre arta, dar și din cultura noastră, în ansamblul ei, a fost umplut în ultimii ani printr-un efort al Editurii Meridiane pe care nici un calificativ nu l-ar putea răsplăți pe deplin. Obiectul editorial al
Dictionarul de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18056_a_19381]
-
l-a luat valul și cu totul altă când a descoperit unde s-a trezit luat de val. Istoria și cultură șanț mai tari, la noi, decat dramele fotbalului, ceea ce an principiu e bine, cu condiția să poți deosebi un gol din ofsaid de o gafă sau de o greșeală an privința istoriei. Parlamentarul român care ași depune semnătură, patriotic, pe câte o listă nu știe, uneori, nici macar ce presupune semnătura lui. Când află, da ănapoi strategic, dar ași păstrează vitejește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17437_a_18762]
-
a crezut. Histrionism al ideii. La Mircea Eliade există, poate, o explicație. El a trait toată viața (iar după moarte ca scriitor) deasupra mijloacelor lui. Și-a atribuit un secret și-o adâncime pe care nu le-a avut. Acel gol ascuns l-a facut vulnerabil. Așa se ăntămplă când devine gânditor și lider de generație un enciclopedist. Fript o dată bine, Cioran nu mai pune degetul. Ce gândește despre evenimentele din mai 1968 nu aflăm. Ca să se scuze implicit, face o
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
-și verifica puterea gratuită de a construi an registre diferite. Și an această sărăcie extremă, ăn această materie deșertica, artistul găsește nenumărate surse pentru voluptăți rafinate. Gestul sumar dinainte devine acum axiomatic, un adevărat ritual de ăntemeiere, după cum raportarea la gol, la acestă metaforă a neantului, poate alimenta subtil o dorință secretă de posesiune demiurgica. Dacă umilință sau vanitatea se situează aici an primul plan, este greu de spus, dar an mod sigur ele se ăngănă permanent și șanț inseparabile an
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
negari. Studioși marginalizați, concentrați, asociați pe materia literaturii, Ț. Vianu și G. Călinescu amplifica - an contra curentului - atitudinea estetică. Pentru a-i defini să spun, repetăndu-mă, că nu avem an față un exercitiu demonetizat, posibil pe timpul Junimii, gruparea ce opunea golului spiritual voința de construcție. Cred că lucrurile cele mai grave au nevoie de atari exemple de complementaritate unită cu ănalta viziune a ordinii artistice. A realizării interioare deschisă către simpatii ce devin simbolice.
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
atunci, prostia ei nu ne mai ajută. Atunci cînd rămîne rigidă, prostia se numește stupiditate, încredere în sine (așa cum se pomenea în discursuri oficiale), instalată veșnic în obscură ei opacitate. Ea este, de la un capăt la celălalt, vanitate plină de golul ei, umflată într-un sine fals, neliber, irespirabil./.../ Există în găunosul acestei vanități și partea ei teatrală, indispensabilă. Ea poate fi tragică, în forma ei gravă, paranoica, cînd prezidează cu inconsistenta ei destinele unor mulțimi de vieți. Dar poate fi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
frânturi tulburătoare - apa plină de cadavre a Dunării, "coșmarul lui obișnuit și acvatic", "elicele nesățioase de șalupa", palida Angelica și Veronica-de-carne, toate aidoma unor "fotografii nedevelopate și nedevelopabile". Tehnică autoarei este tocmai reconstituirea din frânturi, progresivă revenire a memoriei umple golurile, straniile amănunte disparate se organizează ăntr-o poveste melodramatica: Matei ăncercase să treacă ilegal Dunărea ducând-o an spate pe fetiță fără identitate legală a Angelicăi, la rândul ei o victimă a regimului; reperați fiind, fetița dispare fără urmă an apele
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
care i se acordă "Istoriei civilizației(...)", socotita piatră de temelie a ăntregului edificiu lovinescian - un demers compensatoriu față de majoritatea lucrărilor de până acum, sărace, ăn genere, la acest capitol. Nouă lectură propusă de Valentina Curticeanu nu numai că umple un gol, dar ne readuce an atenție, prin mijlocirea textelor lovinesciene, eternele aporii ale culturii și istoriei noastre literare. Nu putem să nu reflectam - recitind paginile despre sincronism, interdependenta și imitație - la inerția mentalităților ce se perpetuează și astăzi ăntr-o cultură măcinata
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
afișarea prea-plinului. Aceste imense cavouri (iată, fără voie, ămi evocă noul cavou faraonic, devenit celebru, de la Bellu) sunt, măi toate, nelocuite (sí pentru că puțini proprietari posedă doar o singura casă), sterpe de suflet, bântuite, ăn dosul ferestrelor parcă moarte, de golul uman al rapacității cinice. Imitația de châlet helvet sau tirolian nu este ănviorată de flori an jardiniere, pajiștile pe care s-au ăncrustat se retrag cu sfiala (am mai găsit - fiind, pe alocuri, pământuri anca virgine - ceea ce vor fi ultimele
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
internațional, care a condus la faimosul import de bolșevism leninist, gestionat 133 de zile de Kun Béla în Ungaria. Din acest punct de vedere autorul ne asigura că "lucrarea de față este prima la noi", scopul ei fiind "completarea unui gol istoriografic". Lăsând în sarcina specialiștilor să aprecieze chestiunea priorității ne vom rezumă la a spune că o bună parte a cititorilor români nu cunosc acest episod și conflict româno-maghiar, recuperarea lui fiind nu numai necesară, ci și o probă de
O pagină de istorie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17551_a_18876]
-
geologic, în care se produc erupții vulcanice ori măcar țîșnesc impetuoase gheizere. Nostalgic, poetul regretă neapartenenta să la elementele cosmice, cosmosul fiind aici asumat nu doar prin simbolurile sale consacrate, ci și printr-o retorica ce vuiește în marile-i goluri, sugerînd neîmplinirea: "De ce m-ai născut din carne cînd aș fi putut/ repeta piatră/ cînd aș fi putut fi copac sau spumă de mare/ și suferința ar fi locuit departe de mine?/ Poate tu ai fi vrut sa ma naști
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
naști stea/ și iată-mă doar un trist adevăr care umblă prin/ lume/ licurici al nesfîrșitelor grelelor nopți./ Pentru cîntec și moarte m-ai născut mama/ învesmîntat în viitorul meu de stele căzătoare/ n-am contenit să-mi hrănesc propriul gol/ și să mingii pămîntul de sub pleoape./ De ce m-ai născut de carne, mama/ cînd aș fi putut repeta piatră/ cînd aș fi putut fi copac sau spumă de mare" (Intrarea în miracol). Byron, Shelley, Lermontov își aduc pînă la noi
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]