2,903 matches
-
de mine. Viața acelora care au Însemnătate pentru oricare dintre noi nu se oprește odată cu moartea lor. Un mort e În stare să exercite represalii. Slujba de Înmormîntare a avut loc În biserica din Forcalquier, o veche catedrală romanică și gotică, pe care o filmasem În urmă cu șaisprezece ani, iar mie mi se părea că Încă aud glasul tatei: „Ai grijă ca acele cadraje pe care le faci să fie la fel de riguroase ca arhitectura asta!“. Luasem hotărîrea să citesc În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
zâmbi. — Vai de mine, Desert Rose, arăți uluitor În seara asta! Apoi se Întoarse spre Kitty. Și tu arăți foarte bine! Apoi, văzând-o venind pe Tracy Lee, asistenta lui de la galerie, o chinezoaică tânără, destul de urâțică, Îmbrăcată În stil gotic, Într-o rochie Barbarella de catifea neagră, fără mâneci, Împodobită cu plasă și cu tone de cruci, brățări și lănțișoare, se Îndreptă spre ea și-i spuse același lucru. — Arăți uluitor În seara asta. — Așa face mereu, Îi șopti Desert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Într-adevăr, ce anume Îi oprise pe Templieri, odată aflat secretul? Trebuiau să-l fructifice. Dar de la a ști până la a ști să faci, mai va. Deocamdată, instruiți de diabolicul sfânt Bernard, Templierii Înlocuiseră menhirele, biete implanturi celtice, cu catedrale gotice, mult mai sensibile și mai puternice, cu criptele lor subterane populate cu fecioare negre, În contact direct cu straturile radioactive, și acoperiseră Europa cu o mică rețea de stații de transmisie-recepție care-și comunicau reciproc puterile și direcțiile fluidelor, umorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
caute pe Rozacruceeni, ca apoi să nege că i-a găsit. De unde atâta obsesie a Metodei? Metoda servea pentru a găsi soluția misterului care Începea să-i fascineze deja pe toți inițiații din Europa... Și cine ridicase În slăvi magia goticului? René de Chateaubriand. Și cine scrisese, pe timpul lui Bacon, Steps to the Temple? Richard Crashaw. Și unde-i mai pui pe Ranieri de’ Calzabigi, pe René Char, pe Raymond Chandler? Și pe Rick din Casablanca? 86 Această știință, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și prudent turn Babel. Și În acel moment Înțelesese. „Turnul Eiffel“, ne spusese el În dimineața următoare. „Cum de nu ne-am gândit Încă la el? Megalitul de metal, menhirul ultimilor celți, săgeata găunoasă cea mai Înaltă dintre toate săgețile gotice. Dar de ce Parisul o fi avut nevoie de monumentul ăsta inutil? E sonda cerească, antena care culege informații de la toate fișele ermetice Înfipte pe scoarța globului, de la statuile din Insula Paștelui, de la Machu Picchu, de la Libertatea din Bedloe’s Island
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
complotul pus la cale de cei Întunecați. O tai oblic pe rue des Juges Consules și mă aflu din nou lângă fațada lui Saint-Merri. Nu știu de ce, dar ceva mă Îndeamnă să aprind lanterna și s-o Îndrept către portal. Gotic ornamentat, arce În acoladă. Și deodată, căutând ceva ce nu mă așteptam să găsesc, Îl văd pe arcada portalului. Bafomet. Chiar acolo unde semiarcele se unesc, În timp ce În vârful primului dintre ele e un porumbel al Duhului Sfânt cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Ca o ilustrare a parodiei mistice, Nordau relatează cum acest personaj se ”deghiza” cu o robă din satin neagru ori albastru, își tundea barba și părul, negre și dese, în forma tunsorilor vechilor babilonieni, uza în scrierile sale de caracterele gotice și folosea cerneală galbenă sau roșie și desena ca blazon distinctiv al personalității sale ”marcante” o coroană regală asiriană. Recuzita sa mai era compusă dintr-un arsenal ce îi susținea apartenența: un scut din argint, încoronat cu o diademă cu
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
déja vu. CÎte Maggie Îi Înmînaseră deja același program, de-a lungul anilor? Hotelul seamănă cu un castel bavarez; tichia portarului este Împodobită cu beteală, la recepție, Într-un bol, mere roșii și lucioase; cabinele telefonice sînt de fapt confesionale gotice Împodobite cu luminițe albe. Oameni cu numele Înscris pe plăcuțe prinse pe reverul hainelor trebăluiesc prin holul de la intrare, unii purtînd pe cap căciulițe de Moș Crăciun. Maggie Îi spune lui Wakefield că o să aștepte pînă cînd urcă el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Bărbații Întotdeauna se Îndrăgostesc de Tiffany și se Îndrăgostesc de două ori mai tare de Tiffany și Milena. Dar pentru a merge la Tribune Tower, pentru a se Întîlni cu prietena jurnalistă, vor fi numai ei doi. Trupul În stil gotic american al Tribune Tower este Încastrat, la nivelul trotuarului cu pietre provenite din cîteva din übermonumentele lumii: locul nașterii lui Iisus, În Betleem, Marele Zid Chinezesc, Taj Mahal și Zidul Berlinului. Aceste fragmente sînt suveniruri ale trufiei, ale turiștilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din douăzeci și trei de țări. Printre ele, proiectului unui arhitect finlandez, un joc dadaist de cuvinte Între capitol și capital, numai că juriul n-a luat libertatea de exprimare chiar atît de la propriu, așa că au optat pentru un zgîrie-nori gotic. Susan cunoaște bine istoria orașului ei; În prezentarea ei se simte pasiune. Wakefield Își repetă În minte motto-ul lui Daniel Burnham și se simte emoționat de „vraja de a face să fiarbă sîngele oamenilor“. Este ceva tulburător În aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fie ei expresioniști, dadaiști, constructiviști, abstracționiști sau suprarealiști) pentru hinterlandul canonului european, pentru marginal și refulat: „arta copiilor, arta populară, arta psihopaților, a popoarelor primitive sînt artele cele mai vii și mai expresive, fiind din adîncimi, organice, fără cultura frumosului (...) Gotică, asiriană, romanică, caldeeană, indică, persană, egipteană, etruscă sînt arte mult mai puternice în sufletul uman decît «clasicismul». Ele sînt cu totul necunoscute chiar de critici și artiști. (...) Artele populare: cele mai puternice exemple de standard ale sensibilității. Toporul creiază mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
această ambiguitate a individualității creatorului rezidă interesul fantastic al enigmaticei lui opere. Ea se citește ca un cifru”. Trăsăturile pe care le stabilește într-un tabel sintetic ca fiind specifice fantasticului absurd: „fantastic á rébours”, fără transcendent, „primatul grotescului asupra goticului”, „metamorfoza mecanomorfă”, „substituirea (de tip absurd) om-animal”, sînt — toate — proprii creației lui Urmuz. După paranteza stalinistă a anilor ’50, o parte a criticii care-l va „recupera” pe autorul Paginilor bizare va pedala - pe culoarul unui marxism estetizat - asupra caracterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
am întors la Pavia; regele, mulțumit de lucrarea mea, mi-a adus laude publice. VII Longobarzii, mulțumindu-se cu ceea ce încă mai dăinuia, lăsau în părăsire o mare parte a Italiei cucerite, care purta încă rana mortală din vremea războaielor gotice. Nu din punct de vedere politic, militar sau economic, căci regele Ariald, datorită credinței și caracterului său hotărât, nu prididea să reorganizeze statul cât se putea de bine. Mă refer la meșteșuguri de toate felurile. Potcovarii, fierarii și tâmplarii supraviețuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vedeam la fel ca tine. Nu-ți poți Închipui cum eram eu atunci, dar abia mă Întorsesem de la Cambridge. Eram licențiată În filozofie - misticismul feminin, Hildegard von Bingen, imaginează-ți. Mă preocupau doar misterele sufletului, visele și moartea. Eram cam gotică. Mă Îmbrăcam doar În negru. Ca Morticia. Aveam chiar și ojă neagră. Gândește-te că ne-am Întâlnit la o prezentare de carte, a unui ghid despre cimitire. Elio era prieten cu editorul. La un moment dat, nu-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
beznă totală cînd Marie se Îndreptă spre abația În ruină. Văzu ivindu-se În lumina farurilor silueta impunătoare și misterioasă a edificiului din care azi nu mai erau În picioare decît zidurile de incintă, care Încă mai legau Înaltele arcade gotice. Aprinse o mică lanternă și pătrunse În vechea navă În clipa În care un fulger lumina brusc abația aflată sub cerul liber, oferind imaginea unui gigantic schelet de piatră. Tresări, apoi zîmbi luîndu-se singură peste picior cînd Își aduse aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fundătura asta! - Îți confirm că uciderea fratelui meu nu are nimic dintr-o bîrfă, spuse ea sec, potolindu-l pe loc. PM Își luă un aer plictisit și o introduse În bibliotecă. Pe cît restul castelului aducea cu un mormînt gotic, pe atît magnifica bibliotecă se arăta fascinantă. Rafturile de lemn gemeau de cărți vechi, plutea În aer o aromă de hîrtie și de ceară de albine. PM reîncepuse să trăncănească despre zvonurile care Îi ajunseseră la urechi În legătură cu sosirea comandantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prin campusuri mai neînsemnate, a pus mâna pe un apartament cu patru camere Într‑una din cele mai atrăgătoare clădiri. Majoritatea ferestrelor lui dădeau spre o curte interioară Întunecată, dar dincolo de aceasta, spre vest, se vedea campusul cu turlele sale gotice, cu laboratoarele, dormitoarele și aripile cu birouri. Se putea uita la turla capelei, un soi de colos trunchiat, cu clopote care dăngăneau peste și dincolo de incinta Universității. Când Ravelstein a devenit o figură națională (și internațională totodată - numai drepturile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
casa lui avea un aer monastic. Pătrundeai pe sub niște arcade joase. Holul era panelat cu mahon. Lifturile erau ca niște cabine de confesional. În fiecare apartament intrai printr‑un vestibul pavat cu dale de gresie și luminat de o lampă gotică, fixată În tavan. Pe palierul din fața apartamentului lui Ravelstein se găsea aproape Întotdeauna câte o mobilă gata a fi eliminată, Înlocuită de o nouă achiziție - câte un scrin, un dulăpior, un suport de umbrele, o pictură franțuzească asupra căreia Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de căsătorie, din ceea ce reprezentase căminul meu din centrul orașului, și m‑am considerat norocos când m‑am putut refugia Într‑unul din blocurile cu cutii de beton de pe strada lui Ravelstein, la vreo cincizeci de metri de poarta lui gotică din fier forjat și de portarul lui În uniformă. Noi nu aveam portar. Cu ce mă puteam lăuda eu erau vreo cincizeci de ani de plimbări pe trotuarele acelea bătute de soare, pe lângă casele ocupate cândva de prieteni. Aici, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
s‑o duc pe Vela să vadă catedrala Într‑o zi de târg, În sezonul fragilor. Dar Vela nu era interesată de Chartres, decât că voise să fie dusă acolo. Nu‑i păsa nici cât negru sub unghie de arhitectura gotică sau de vitralii. Ținea doar să i se Împlinească voia. - Vela Îți pune tot felul de condiții, nu‑i așa? m‑a Întrebat Ravelstein. Te‑a făcut să‑i cari tot bagajul? - Într‑adevăr. Eu am venit via Londra. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Islaz, soarele apune cu totul altfel decât în Pajura sau în Titan. De ce? Simplu. Cartierul este extremitatea vestică a capitalei iar majoritatea blocurilor din el au o perfectă orientare E-V. Iar aici este chiar capătul lumii, unde, în lumina gotică a amurgului, pasc patru sau cinci oi. La etajul nouă al ultimului bloc turn din oraș locuiește o familie de oameni așezați, tatăl, care trăiește din mici învârteli, mama, vânzătoare, și fiica, înclinată spre obezitate precoce, elevă supusă la Liceul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ca și cum ar fi vrut să spună poftim, e a ta. Pascal s-a ridicat de pe canapea și a luat sabia în mână. Era grea, un adevărat paloș. Cel pe care îl străpung ajunge în rai, scria pe el cu litere gotice. Pascal i-a întins arma Despinei, s-o vadă mai bine. Sabia lui Mihai, a spus ea și a ridicat degetul arătător de la mâna dreaptă, cu care a atins vârful sabiei. Era atât de fin încât ar fi putut trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Franța a fost, de la începutul civilizației noastre europene, chiar totdeauna un model; acolo s-a născut sistemul feudal, care s-a întins apoi, în toată Europa; acolo a apărut prima artă tipică a noului ciclu de civilizație, stilul romantic apoi gotic; de acolo au pornit Cruciadele; acolo s-a maturizat sistemul monarhiei absolute și prima republică europeană. Dar, mai grav e că acolo a început scăderea demografică, azi întinsă dramatic în toată Europa. E normal să ne așteptăm ca actualul model
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
chiar prin fața Casei monteoru. omul speranțelor mele își făcu apariția după trei sau patru minute și aproape că mă făcu să rîd. m-aș fi așteptat ca din adîncurile Casei monteoru să iasă o făptură misterioasă, o siluetă cu patină gotică, un fel de Dracula sau măcar cineva care să semene cu celebrul vampir incarnat de Băla Lugosi, într-un film american mut din 1931. Dar nu, spre noi se îndrepta un om de vreo patruzeci de ani, neras și cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
poezie. — stil eclectic pur, exclamă Guy examinînd intrarea, imensul balcon flancat de două colonade de mare gală, și mai ales cele două lampadare așezate unul în dreapta și altul în stînga ușii principale, destul de fanteziste ca obiecte, dar doldora de reminiscențe gotice amestecate cu art nouveau. — Vă aprind lumina și apoi vă las, ne spuse paznicul, grăbit probabil să se întoarcă la meciul său. nu-și făcea probabil nicio grijă în privința nostră. Ce rău i-am fi putut face acestei case aflată
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]