7,948 matches
-
Diferența care ne desparte e secundară față de umanitatea care ne unește. Nu mă obligați să iau mereu notă de împrejurarea că sunt altfel! Așadar: A. Asumați diferența! și B. Comportați-vă ca și când diferența n-ar exista! / E nevoie de multă grație socială, de mare finețe psihologică și, aș spune, de mare subtilitate metafizică, pentru a uni cele două exigențe (A și B) într-o atitudine comportamentală unică și coerentă." În fine, cea de a patra conferință abordează tema ideologiilor, concept revolut
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
nu de veselie isterică sau de chicoteală infantilă - omul este și tolerant, și creativ. De aceea cred că umorul este una dintre cele mai prețioase stări lăuntrice pe care poți să le ai." Domnul Andrei Pleșu e un purtător al grației sociale și, implicit, un om de spirit, unul dintre puținii oameni de spirit autentici pe care îi avem într-o societate excedată de vulgaritate și, în egală măsură, de lipsă de umor și de simț al ridicolului.
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
simțurile prin care atât oamenii, cât și conducătorii lor pregătesc "lovitura de stat" împotriva lui Răzvan Patriciu. Gardienii, care pot fi ușor identificați în puterea cea mai importantă a globului la ora actuală, se infiltrează în această stranie localitate prin Grația Morrinson, biolog, cameraman, care străbate ținutul încercând să afle cât mai multe informații. Dar, dincolo de acest prim strat, se ascunde o luptă surdă între Diavol (Grigore Plagamat) și Înger (Miru Rozeta). Altfel spus, suntem pregătiți pentru cel de al doilea
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc" sau, mai degrabă, o cochetă cu temperament aguichant trecută deja, generic, în rîndul curtezanelor ? Numele ei poate fi derivat, deopotrivă, de la "liliachiu" (lila), care la Dimov reprezintă însuși misterul, de la "lilial", căci grația și gingășia crinului sporesc strălucirea pielii ei albe ori, în funcție de alegerea ipostazei, de la Lilith, demonul-femeie din tradiția cabalistică. O altă nimfetă cu statut incert din poemele lui Dimov este Jeny, un nume banal scos în evidență prin y-ul din
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
Istorie și cei nemuriți în cartea Ceva care seamănă cu li-teratura sau în rubrica Tichia de mărgăritar din România literară). În fine, mai există o categorie, a celor care îl cultivă cu speranța secretă că i-ar putea intra în grații și că în felul acesta și-ar putea asigura un viitor luminos în literatura română. În actuala încrengătură de amiciții/inamiciții care în-conjoară persoana lui Alex Ștefănescu, publicarea Jurnalului secret al criticului are toate șansele să devină un best-seller. Mai
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
Și încă o dată merită s-o spun: scopul dialecticii nu este aflarea vreunui adevăr, ci debusolarea adversarului. Cînd e vorba de altercații și certuri umane, adevărul este simplu pretext, gogoașă înfoiată bună de închis gura naivilor, praf simandicos aruncat cu grație teoretică în ochii credulilor. Și de aceea, e mai bine să învățăm cum să facem uz de acele tertipuri logice cărora logicienii le spun petitio principii (te învîrți în cerc lăsînd impresia că descoperi un lucru pe care de fapt
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
aici, în tărîmul dialecticii, armele de atac sunt altele decît cele de pe cîmpul de luptă. În al treilea rînd, chiar dacă armele sunt altele, sursa problemei rămîne aceeași. Sursa inteligenței umane stă în agresivitate. Omul nu e inteligent fiindcă, atins de grația celestă, a primit o deșteptăciune pe care nu o poate răspîndi în jur decît sub forma comportamentului filantropic, ci omul este inteligent că să supraviețuiască. Pentru asta trebuie să-l înfrîngă pe adversar atunci cînd viața o cere. Iar cea
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
extaz la sfîșiere, de la șoaptă la țipăt, se tîrăște și zboară, sub ochii mei, deja încercănați și ei. Mefisto al ei duce pe aripile păcatului sufletul lui Faust, al meu, al nostru, martorii poveștii lui Purcărete. Asta, în anul de grație 2007, undeva, la Sibiu, într-o hală stranie și sordidă, o hală de sfîrșit și de început de lume. Ca și istoria lui Faust.
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
extaz la sfîșiere, de la șoaptă la țipăt, se tîrăște și zboară, sub ochii mei, deja încercănați și ei. Mefisto al ei duce pe aripile păcatului sufletul lui Faust, al meu, al nostru, martorii poveștii lui Purcărete. Asta, în anul de grație 2007, undeva, la Sibiu, într-o hală stranie și sordidă, o hală de sfîrșit și de început de lume. Ca și istoria lui Faust.
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
în forma unor căpițe de fân, care ne-a dus în satul Capucho, adevărată rezervație naturală și etnografică. În felul acesta organizatorii - printre care mi-este imposibil să nu-l pomenesc din nou pe neobositul prof. Rui Soares, secondat cu grație de frumoasa și ubicua sa soție, Marinela - s-au priceput să îmbine excelent caracterul științific al lucrărilor Colocviului de paremiologie, susținut de personalități provenind de la universități celebre, cu activități de "loisir" ce au prilejuit, pe lângă necesara destindere, incursiuni în Portugalia
Et in Algarve ego... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8970_a_10295]
-
niște sultane, pisicile de la Washington. Nervoase și obraznice , pisicile de la Istanbul. Răsfățate și elegante, pisicile de la Paris. Acestea participă la viața locuitorilor umani,fără complexe de inferioritate". Ce se întâmplă în Bucureștiul de azi cu aceste capricioase și pline de grație făpturi care în alte mari orașe sunt "doamne și stăpâne" ? "La București, pisicile n-au personalitate", scrie d-l Andrei Pippidi, adăugând însă îndată că nu din vina lor. Și în continuare: Sunt (...) un trib fugărit și flămând. Dau târcoale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
îl poartă figurii tutelare, adevărată image of the father, gangsterul Bumpy îi definește personalitatea. Ea iese la iveală în tandem cu cea a lui Don Cattano, clasicul mafiot italian, care se autointitulează un "renascentist", jucat admirabil de Armand Assante. Ironie, grație, diplomație, stil, toate acestea investite în construirea unei lumi la fel efemere ca și cea a visului de opiu. Personajul are ceva din eleganța marelui Gatsby, o eleganță americană, o anumită dezinvoltură a banului care nu strică manierele, o expresie
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
despre Adunarea femeilor a lui Aristofan, unul dintre "bărboșii Antichității care ne scrutează parcă de dincolo de timp". Proiectul comunizării femeii este înfățișat cu o imaginație satirică atât de slobodă și o limbă atât de ascuțită, încât cititorul din anul de grație 2007 râde cu lacrimi citindu-l pe Aristofan interpretat de Faifer. "Nu doar că, mai june sau mai cărunt, oricine se va putea bucura pe daiboj de nurii ei, dar, pirpiriu, scălâmb de-ar fi râvnitorul, tot va avea parte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
anvergură nu te îndoiești că merită. Cînd Pompiliu Constantinescu strecoară prima ironie: "Ca printr'un gros nour de praf, zărești gândul înecat în pulberea vorbelor." Crescendo-ul împunsăturilor mimează tiradele vorbitorului, iar trecerea de la om la operă dă lovitura de grație: "multe idei cunoscute de aiurea, aproape locuri comune ale cugetării contemporane, însă învălmășite, ca în urma unei catastrofe logice și îmbrăcate în haina unui jargon stilistic de o regretabilă originalitate." Execuții din vremurile cele vechi, cum nu se mai găsesc azi
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
ai mințit singur. Cel mai ușor lucru în exegeza lui Heidegger este să trișezi. Stratagema la care recurg majoritatea autorilor este unul al psitacizării terminologice: îi repetă cu sfințenie sintagmele și desfășoară o psalmodie interpretativă ce se înlănțuie de la sine grație simplei derulări a unor noțiuni legate ca mărgelele pe fir. Sau ca boabele pe abac. Se obține astfel un dicteu papagalicesc, săvîrșit de un pilot automat care este suficient de deștept ca să poată folosi expresiile lui Heidegger, dar și suficient
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
facă parte de acum încolo din limba protocolară obișnuită a casei imperiale. Rostul epitetelor era de a înștiința plebea că monarhul își datorază rangul nepămîntesc favorii speciale pe care cerul i-a făcut-o, că așadar el este conducător prin grație divină și că, în schimb, obligația lui față de această întronare celestă este să răspundă cu o devoțiune nemărginită zeului protector. Iar zeul protector cel mai îngăduitor în materie de titluri imperiale pe bază de descendență divină era tocmai Mithra, fiul
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
tocau mânătărci, murau ciuperci, într-o întrecere care le antrena onoarea. Soți grijulii aduceau acasă buteliile de porto și gin ale fabricii Zwac din Arad, lichiorurile casei Iuliu Meinl, cutiile de macrouri fabricate la Buftea de un prinț în bunele grații ale reginei. Cei care nu posedau podgorii cumpărau vinuri de la Rhein sau de la Mott, mari producători, - sau produceau în bătătură vin de măceș. Alba franzelă se cocea în casă, dar și cea de la Gagel sau de la Herdan era gustoasă, cozonacii
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
caracterele, miturile și dramele ei, dar și prefacerile interioare ale pictorului însuși, mișcările mai încete sau mai alerte ale conștiinței sale, victoriile și eșecurile provizorii, luptele încleștate și aspirațiile utopice. Primul Autoportret reprezintă un personaj aproape ireal, în care o grație rafaelită se învecinează cu uimirea inocentă a descoperirii de sine. Culorile calde, catifelate și transparente sînt dominate în registrul superior de boneta roșie care acoperă, ca o aură, întregul oval al feței, de la frunte pînă la ceafă, iar chipul, surprins
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
de obiecte devine acum un partener de joacă. Fără deriziune, fără transgresiune violentă. Detașat, dezamorsînd prezența invadatoare a colecției, fiul nu o risipește, nici nu o expune, ci se smulge din strînsoarea ei... cu un soi de afecțiune! Discret. Cu grație. Colecția instaurează un raport aparte cu arta și trebuie să-l fi trăit ca să-i poti resimți consecințele. Experiență concretă, nemediată, dialog direct, personal cu obiectele sau cu operele care îl înconjoară pe tînărul care ești. Tînărul nu trece nepăsător
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
afectiv, prin colecția sa, Odaia... celălalt a însuflețit-o. De aici vine împlinirea, din această alianță atît de rară. Fără îndoială, am iubit-o atît de mult tocmai ca o compensație a propriului meu eșec. Măcar aici, colecția tatălui trăiește grație fiului!
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
și eleganța aliajelor instrumentale, forța și volumul exprimărilor melodice, contrapunctice ori omofone. Remus Georgescu dibuiește de fiecare dată forma ideală de exprimare a raționamentelor sonore. Minimum de obiecte, maximum de sens. Opusurile sale sunt ca niște flori în stare de grație, alese parcă să conceapă Logosul muzical și să-l nască. Pînă și o degringoladă de evenimente sonore se transformă într-o suită de monumente solemne. Mai presus de fraze, perioade, secțiuni, ansambluri arhitectonice muzica sa relevă tensiuni, așteptări, rezolvări. Compozitorul
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
implicit (nemanifest) și chiar explicit (manifest). Oricum ar fi însă, programul propriu-zis muzical sau extramuzical nu funcționează așa cum afirma, de pildă, Leonard Bernstein despre planul narativ al unei muzici - cam ca muștarul peste crenvurști -, ci dă un înțeles suplimentar muzicii grație, vorba lui Adorno, unor gesturi solidificate capabile să comunice conotații, precum și o pluralitate de sensuri ce depășesc intenția și voința compozitorului, ignorînd chiar programarea auctorială. Existența componistică presupune însă și altfel de "programări". Bunăoară, Remus Georgescu însuși a fost parcă
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
mereu, chiar de când nu mai e șeful oficial al partidului. Ceea ce-i transformă pe liderii oficiali ai PSD-ului în simpli figuranți. Membrii grupului de la Cluj, care au înțeles acest lucru, ar fi putut să-i dea acum lovitura de grație celui care menține partidul într-o hipnotică stare de dominație. N-au făcut-o - ceea ce m-a determinat să afirm în primele rânduri ale acestui articol că avem de-a face cu niște personaje dominate, mai presus de orice, de
Transplant de tip Geoană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9176_a_10501]
-
cu confuzia verbală". E limpede că Ilie Constantin se putea regăsi în atari reflecții antidogmatice. Dar d-sa avansează comentînd și poezia lui Doinaș într-un duh pe deplin cooperant. Dac9ă mai vîrstnicul bard ne propune pe alocuri secvențe de grație cosmică, sub durata cărora "totul pare aievea", emulul său percepe natura abstractă a viziunii, epura conținută în "materialitatea triumfătoare": "Lectorul înțelege însă perfect sensul stihurilor: materia care constituie universul este infinit mai fină, deci mai delicată și vulnerabilă, decît o
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
se laude cu ceva care depășea chiar și posibilitățile extraordinare ale acestui instrument la purtător. Fiindcă nu era tenorul interpretărilor de succes, prin mari strădanii, ci depășea de la distanță condiția vocilor ambițioase, atinse din cînd în cînd de momente de grație, și transforma extraordinarul în performanță artistică obișnuită, lui Pavarotti i s-a întîmplat să fie fluierat în spectacole în care altor tenori li s-ar fi ținut pumnii să nu mai greșească. Ușurința cu care el atingea uluitorul făcea ca
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]