KorAP: Find »[drukola/base=grabă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...289 >

7,204 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

cap. Oare se simțea toată lumea la fel? Sau aveau medicamentele grijă de asta? M-am simțit de parcă trăiam Într-un capitol din Valea păpușilor. Când filmul s-a terminat, m-am strecurat repede spre garderobă și m-am Înfășurat În grabă În haina de blană. Era urât afară. Dacă aveam noroc, puteam să scap fără să mă observe careva. —Sylvie? Tu ești sau Yeti? Era Marci. M-am schimbat la față. — Da, eu sunt, am bombănit prost dispusă, trecând pe lângă ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
mi se face rău de tot. Apoi Lauren zise: —A mai zis și altceva, orice? — Întrebă dacă văzusem deja vreo aluzie despre ea și Hunter În „Pagina 6“. Lauren tăcea. Eram În stare de șoc. Pe neașteptate, Marci luă În grabă un exemplar din New York Post, lăsat acolo de cineva, pe o masă Învecinată. Deschise la „Pagina 6“ și ne-am strâns toate grămadă deasupra foii de ziar. Sub un titlu mic, care titra „Care soț... ?“ erau cuvintele „...dăruiește aceeași bijuterie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

o fetiță atunci viață! Aduna toate prosoapele, toate milieurile și-și înfășa păpușile. Răsuflam eu, ofta nevastă-mea. Oricum, te-aștept să bem. Lazăr promite o vodcă, mulțumește arătînd cu privirea spre geanta plină cu programe și afișe, iese în grabă și fuge spre stație, să prindă tramvaiul, care-l va lăsa în fața autogării. *** Și ce-ai să faci, Mircea Emil? întreabă comandantul. M-apuc de muncă, toarș comandant. Ce fel de muncă? Cinstită, toarș plutonier! întoarce prompt privirea spre dreapta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care a urcat la volan și a deschis fereastra din stînga, să șteargă oglinda retrovizoare, în timp ce ambalează motorul, rulînd încet. *** Mihai lasă biletul de voie portarului, ieșind în fugă, să prindă cursa care vine dinspre capătul liniei. O clipă, în graba sa, întoarce capul spre pavilionul administrativ, ridicînd privirea către ultimul etaj, doisprezece, unde este serviciul Plan-Producție, fulgerat de amintirea femeii cu care stătea Don Șef de vorbă. "Ar trebui să judec și eu ca Vlad" gîndește, trecîndu-și arătătorul de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Tîrziu, cînd secretarul literar se întoarce în birou, îl găsește adormit de-a binelea, visînd aiurea. Haidem! se înviorează Mihai. Ptiu, ce iarnă! exclamă secretarul literar, ieșind în curtea teatrului, în urma lui Mihai. Ninge foarte frumos. Traversează piața alături, în grabă, și intră în hotel, hotărînd să rămînă pe una din canapelele din hol; în bar, e și fum și zgomot de la magnetofonul reglat pe sonoritate exagerată. Mihai pleacă să aducă paharele cu băutură, oprindu-se o clipă lîngă standul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ori strîngînd din umeri, arătînd cu privirea spre viscolul ce se repede în furie pe sub streașina clădirii. Cele cîteva curse, trase la peron, stau nemișcate, cu ușile închise, cu ferestrele acoperite deja de zăpadă. Un grup de muncitori, sosiți în grabă, întreabă de cursa lor. Așteptați, așteptați! vine răspunsul. Dar cursa rapidă, vine la timp? Mai e un sfert de oră, ce dracu'! răspunde nervos dispecerul. Mihai Vlădeanu, cel care a întrebat, își îndeasă căciula și-și ridică gulerul paltonului, pierzîndu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tocul ușii. Ce ai? o întrebă Radu acordîndu-i o privire de-o clipă. Nimic, absolut nimic. Îmi pare rău că viscolește; plănuisem să merg la film. Draga mea, pe mîine spune Radu, prinzînd-o de umeri, sărutînd-o în colțul gurii, în grabă. Pe mîine la spital precizează Paula, urmîndu-l pe holul de la intrare. Hai, nu mai fi supărată, zău! Doar ți-am spus că... Paula tace. Atîtea ore de lenevit în pat, coniacul, cafeaua și mai ales micile divergențe avute cu Radu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de cursă. În capătul peronului, la ușa șefului autogării, muncitorii veniți de pe șantier au făcut cerc, așteptînd un răspuns. Acuși, imediat!, pornește o mașină în cursă și vă duce le răspunde șeful. Cursa rapidă a venit? întreabă Radu, sosind în grabă, făcîndu-și loc printre muncitori. Din clipă în clipă răspunde șeful autogării. Vîntul suflă cu așa putere, încît șoferul are momente cînd abia poate redresa mașina pornită în derivă. După alți cîțiva kilometri, un nou val mare, alb, blochează drumul. Țăranul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sobă, astupîndu-și cu palma urechea liberă, insistînd să fie găsit măcar unul din cei căutați. Atît a costat convorbirea spune el, întinzînd zece lei chelnerului, imediat ce lasă receptorul. Ei? întreabă cîțiva spre profesor, în timp ce alții, aflați pe la mese, vin în grabă să audă mai bine. N-am găsit pe cine trebuia, cred că-i plecat la București, dar am vorbit cu alții. Vor veni! Cred, ba pot fi sigur, au și plecat înaintea noastră. Mîine, la prima oră, trebuie să fiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să se atingă totuși de cele cîteva sticle cu băuturi străine. Chelnerul Ovidiu, soția lui și din cînd în cînd Pavel se învîrt printre mese adunînd farfuriile goale, aducînd altele cu mîncare, primind comenzi de cafele și ceaiuri, socotind în grabă consumațiile. Mai doriți ceva? întreabă chelnerul spre actor, luîndu-i farfuria goală din față. Da, o cafea. Ba nu, două precizează Iulian Barbu, trăgînd cu colțul privirii spre femeia de alături, îngîndurată, tot mai neliniștită. Înainte de-a intra pe ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fi auzit-o pe Maria Săteanu, la celălalt capăt, scăpîndu-și un "porcule!" printre buzele subțiate, cu toate că atunci cînd interceptează convorbirile se abține cît poate, să nu se dea de gol prin vreo vorbă, ferindu-și chiar și răsuflarea precipitată de graba cu care scoate aparatul și-l pune în priza de lîngă noptieră imediat ce aude sunînd telefonul, sau cînd își dă seama că se vorbește la telefon. "Uite, nu mai am de ce să mă simt vinovată că ascult și convorbirile Doinei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se înfioară neplăcut. Cu Paula aș face o pereche grozavă gîndește, impunîndu-și controlul asupra gîndurilor. Eu înalt, ea înaltă, frumoasă..." Dar, de după tufele mici, de trandafir, parcă o și vede pe mama lui, mititică, toată plină de zîmbet, venind în grabă, dînd un cot soțului, rîzîndu-i cu acel "Gheorghe-Gheorghe, nalt cît bradu' ", spus mai mult în șoaptă, la fel cum tot în șoaptă îi vorbea și-n nopțile de iarnă cînd el, copil, nu reușea să adoarmă decît foarte tîrziu. "Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ai plecat de la birou direct la autogară? Mirați, ochii femeii se întorc spre vecin. Actorul plusează: La destinație, trebuia să fii așteptată; se aranjase totul telefonic; treaba secretarei sau grija soțului. Nu înțeleg ce vrei spune femeia nedumerită. Plecînd în grabă, continuă actorul ai uitat să mai iei ceva bani, așa-i? Dacă știi, de ce mai întrebi? Ca să-ți reamintesc. Frumoasă vulpea asta albă, cred că te-a costat mult... Mă ierți că mă retrag pentru un timp zice ridicîndu-se -, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
viscol sirena unei locomotive oprită în gară. *** Acceleratul a avut și el întîrziere, atît cît i-a trebuit sobei din gara în care s-au întors să se înfierbînte bine. La auzul anunțului din difuzor, repetat de impiegatul venit în grabă, Aura mai că nu s-ar fi desprins de teracota fierbinte, a cărei căldură i-a dezmorțit șalele, scoțînd-o din tremuratul continuu, ce nu s-a potolit nici cu paharul de rom, singura băutură mai de Doamne-ajută din bufetul gării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a adus pînă lîngă masă. Abia începuseră operația așa că, răsuflînd ușurat, s-a grăbit să-l înlocuiască pe bătrîn, să nu-i observe greșeala făcută în ajun. "Nici patruzeci de ani măcar și încep să fac greșeli de rutină, din grabă..." E-o tîmpenie să ții asemenea animale pe lîngă casă! exclamă Runca, să împrăștie tăcerea. În locul ei, cînd m-aș duce acasă, i-aș da cu toporul în cap, să se sature să mai împungă. În ochii lui Radu, ca și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Secretara serviciului Dezvoltare îi telefonează lui Vlad și-i reamintește că este așteptat de tovarășa Matei. Pe unde o scot cu restanțele la montaj? pufnește el furios. Măcar dacă era maistrul Cornea aici, să-l iau cu mine... Iese în grabă, dar cînd ajunge pe la jumătatea culoarului, auzind zbîrnîitul strident al telefonului, înțelege că semnalul e din afara uzinei așa că se întoarce în fugă, intră ca o vijelie, dînd un umăr cu toată puterea în tocul ușii, se repede și, bucuros, ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rînduri suprapuse, pe lîngă perete, pînă pe sub masă. Între spune Mihai calm -, s-a scuzat că mă deranjează, asta prima oară, dar o face pentru că domnul Săteanu mă invitase acasă la dumneavoastră; iar a doua oară mi-a spus în grabă, stînd în ușă, că a făcut rost de bilete la un spectacol care urma să înceapă peste jumătate de oră și pe care voia să-l discutăm. A fost numai de două ori. Maria se întoarce spre el: E bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ceașcă, apoi privește lung ceasul de la mînă, scoțînd un fluierat tărăgănat, ca un vaiet: Dumnezeule! E aproape opt... Lasă slobode cîteva înjurături, spre stupefacția tînărului din fotoliu, care, intimidat, roșește tot, stingher. Nu pe tine te înjur spune Mihai în graba lui de-a se îmbrăca. Trebuia să fiu la teatru, am vizionare oficială. Ptiu! exclamă, uitîndu-se în oglindă, să-și aranjeze cămașa și cravata nu prea am față de oficială, dar... Hai să ieșim, nu te supăra că nu-s o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
oficială, dar... Hai să ieșim, nu te supăra că nu-s o gazdă..., mulțumesc că m-ai anunțat!, cred că după vizionare mă duc la uzină... Ce bine c-ai venit, altfel nu ajungeam la vizionare. Mulțam! Încuie ușa în grabă, pornind spre scări cu pași mari, continuînd să se îmbrace din mers. Afară nu mai ninge, dar vîntul continuă să sufle cu înverșunare. Pe străzile curățate deja de zăpadă circulă autobuzele transportului local. În centru, în fața magazinelor, vînzătoarele au terminat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de tatăl tău, apoi, cînd va vedea că el nu reacționează, se va gîndi la tine, ori la servitoare... În timpul ăsta poate se mai îndulcesc și relațiile... Doina rămîne un timp pe gînduri, apoi după ce exclamă un "excelent", iese în grabă, întorcîndu-se cu telefonul. Ia-l tu și fă ceva cu el, te rog! Îl duc la uzină și-i găsesc eu un loc, eventual îl arunc în presa de îmbalotat deșeurile metalice. Mihai se ridică de pe scaun și-și înclină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și, din drumul lui spre ușă, înșfacă schiurile, apoi iese, după ce trezește întreaga sală cu tropăitul bocancilor. O clipă, toți rămîn ca năuciți. Primul își revine profesorul, care fuge afară, urmat la cîteva secunde de bătrîna care a smuls în grabă, de pe cățel, paltonul, să și-l pună pe umeri. Lazăre, stai să-ți dau banii ăștia, să-i... întinde profesorul plicul împotriva vîntului, făcînd cîțiva pași pe urmele schiurilor. S-a depărtat prea mult clatină din cap bătrîna, strîngînd ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
timpul, celălalt, că iau drept privighetoare orice pupăză... Au dreptate amîndoi! Uite, numai azi și ieri: cîtă risipă de forțe și de timp!" gîndește Mihai cu ciudă, privind camera în dezordine, cu patul așternut jos, lîngă calorifer. Se dezbracă în grabă, își ia pijamaua, apoi, în cîteva minute, face ordine în toată camera, vrînd să înlăture amintirea zilei trecute. Controlează dacă are cămașă curată pentru deseară, dacă hainele bune îi sînt călcate, pantofii lustruiți, apoi, după ce schimbă apa florilor aduse de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nimic în trusă. Dar... cînd credeam că începe chiuretajul, m-am trezit cu el peste mine, siluindu-mă... Nu-mi amintesc ce s-a mai întîmplat, cum s-a întîmplat. Mă țin minte doar cum fugeam pe străzi, îmbrăcată în grabă, pe o vreme urîtă, ca tot ce mi se întîmplase pînă atunci. Sarcina se mărea... Tata era în închisoare... Eu, studentă... Am găsit o moașă. La miezul nopții, întinsă pe o masă de disecție, la facultate... I-am dat bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lovind-o ușor cu vîrful degetului în piept ai în fața ta un spărgător de elită. Noaptea am intrat în secretariatul școlii și-am descuiat toate fișetele metalice, am scos dosarele cu adeverințe și le-am trimis pe canalizarea veceului. În graba mea, am distrus și niște hîrtii semnate de unii elevi asta aveam s-o aflu mai tîrziu -, hîrtii din acelea... despre colegi e-t-c, e-t-c, știți dumneavoastră, domană, la ce mă refer, că a doua zi tot liceul era cu fundul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
au vîndut deja bilete. Șoferul bombăne ceva, nemulțumit că dă mașina pe mîna altuia. Aproape înghețată la picioare, studenta se ambiționează să rămînă în apropierea cursei, plimbîndu-se cîte trei pași într-o parte și-n alta, așteptînd. Mihai traversează în grabă curtea autogării, să poată veni direct la burta cursei rapide, cu obloanele închise la loc. Nea Andrei, strigă el șoferului descuie-mi și mie, te rog, să iau geamantanele. Mihăiță! se ia șoferul cu mîinile ele păr dac-ai ști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]