1,093 matches
-
de receptacul pentru lumile paralele. Într-un anumit fel, sistemul de semne pe care în propune Paula Ribariu seamănă, ca utilitate prezumtivă, cu misterioasele și încîlcitele desene de la Nazca, ilizibile pînă la opacitate privite de aproape, adică din chiar interiorul grafiei lor, dar fascinante și cutremurătoare văzute de sus, din spațiul aerian, de acolo de unde funcția lor începe să se precizeze și să devină eficientă. Semnele încetează a mai fi ornamente și devin, subtil, instrumente. Instrumente care nu sunt, neapărat, pasive
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
unui copac", dar mai înseamnă și "Ramură a unei familii de oameni"." Autorul adaugă că numele celor doi din conscripția din 1754 sînt scrise de alți funcționari decît cei ce au scris conscripția financiară din 1750, fapt reieșit din proba grafiei. Care, se întreabă autorul nostru, este relația dintre cele trei persoane și chiar, eventual, înrudirea lor? Comun celor trei purtători ai acelui nume e că sînt, toate trei, din localitatea Rodna, sînt, toți, proprietari de case, pămînturi și animale pentru
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
Kranki, dacă nu decedată în 1754, își va fi împărțit pămînturile celor doi fii. dl Teodor Tanco, examinînd, atent, cum altfel?, menționarea celor două nume în anii diferiți ai conscripției (pînă prin 1762/1763), le descoperă mereu relativ aproape, cu grafia germanizată la "Stephan" și "Thodjer", iar "Kranka" scris, tot așa, mereu la fel. Ducîndu-și ipotezele mai departe, autorul nostru apreciază că dacă, în acest document, á are valoarea diftongului ea, ne apropiem de forma cu care avea să fie înregistrat
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
care se răspîndește din paginile lor. Dar nu doar atît. O scrisoare este omul care o scrie. începînd de la literă și de la hîrtie. Mă uitam la felul cum se aștern rîndurile, la foaia de hîrtie și la chenarul ei, la grafie și la caligrafie. Sînt unii corespondenți care scriu frumos la propriu. Le citești printre rînduri firea. Unii par, judecînd după scris (deși n-am idee de grafologie), agitați, anxioși, temători, alții, cuminți, plini de răbdare, înțelepți; unii dovedesc exces de
Specii pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16549_a_17874]
-
Marie Tunnell, de asemenea de aceea a pianistei Dana Ciocârlie, actualmente stabilită la Paris. Numărul pe luna iunie al aceleiași reviste îi consacra compozitorului Horațiu Rădulescu trei pagini generoase, o convorbire amplă; erau cuprinse extrase din partituri agrementate de o grafie multicoloră, geometrică, sugestivă, era prezentată discografia completă, principalele creații, succesiunea momentelor operei componistice începând cu acel impresionant Taaroa, op. 7, pentru orchestră, scris in urma cu peste trei decenii, și continuând până în zilele noastre cu tulburătoarea Sonata pentru pian, cea
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
1575, se constată o mare asemănare între cele două documente, reieșită, în primul rând, din identitatea conținutului lor. Apoi, manuscrisul a fost corectat ulterior de un copist din redacție, iar corectura e preluată și de Coresi în tipar. Elementele de grafie, ornamentare și folosire a literelor roșii sunt la fel, atât în manuscris, cât și în exemplarul tipărit. Toate aceste considerente au dus la concluzia firească ce stabilește că Octoihul Mare al lui Coresi, nu numai că a fost tipărit la
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
de receptacul pentru lumile paralele. Într-un anumit fel, sistemul de semne pe care îl propune Paula Ribariu seamănă, ca utilitate prezumtivă, cu misterioasele și încîlcitele desene de la Nazca, ilizibile pînă la opacitate privite de aproape, adică din chiar interiorul grafiei lor, dar fascinante și cutremurătoare văzute de sus, din spațiul aerian, de acolo de unde funcția lor începe să se precizeze și să devină eficientă. Semnele încetează a mai fi ornamente și devin, subtil, instrumente. Si efectul Baikonur Instrumente care nu
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
rezista la lecturi repetate. Iată un exemplu: "Cnnam daccu mîna/ în spate, sami iau avînt, cureaua/ genții sancolăcit/ perversa, dün copăcel!/ Marș, marș, marș, marș, marș! / C penibil!". Deși volumul va fi probabil reținut mai ales pentru aceste experimente de grafie, nu cred, însă, că totul se întîmplă aici la nivelul limbajului. Poemele pot fi citite numai pentru poantele fonetice și distracția e asigurată, insă intenția poetului merge mai departe. Există cel puțin trei tipuri de poeme: unele care surprind un
De-a poezia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17695_a_19020]
-
această formă lucruri grave ( Cugetări). Este de un comic delirant faptul că poetul scrie atît de natural în acest fel încît ajunge chiar să filozofeze, dar în același timp poezia din această categorie rezista și după o eventuală transcriere în grafie comună. Caius Dobrescu, Deadeva, Editura Paralelă 45, Colecția 80, seria Poezie, 1998, 101p., 9500 lei.
De-a poezia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17695_a_19020]
-
din multe puncte de vedere, scindată. Nu-i exagerat să se spună, de aceea, că o monografie Norman Manea reprezintă o încercare chiar pentru un critic cu oarecare vechime în meserie, darmite pentru un debutant. Cu Estetica lui Norman Manea (grafia în culori diferite, transcrisă aici în italice, întreține ambiguitatea dintre etică și estetică, refuzând în același timp conceptul acreditat de Monica Lovinescu), Claudiu Turcuș se achită însă convingător de sarcină. Două sunt calitățile care impresionează de la început în demersul său
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
aș avea, vol. I, p. 2), altele sînt omisiuni, adăugări sau inversări de litere: aștemptăm (= așteptăm), comnuă (=comună), demoncă (demonică). Desigur, trebuie să fim prudenți și să nu acuzăm noua lucrare și pentru erorile (de tipar sau de interpretare a grafiei) moștenite de la volumele-sursă; ideal ar fi fost ca totul să fie verificat și corectat - dar atunci cu siguranță CD-ul n-ar fi apărut prea curînd. Strania secvență Pilda madona ilustrează această împărțire a responsabilităților: eroarea principală apărea deja în
Despre un CD și despre posibilele lui întrebuințări lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16668_a_17993]
-
ar vorbě, de-ar tăcč, exact invers decât în CL (Deaceea, de ar, de ar). Este exemplu de cratimă care nu creează forme conjuncte ci indică citirea / recitarea silabică. Eminescu are, în finalul Satirei II (dar și în alte poeme, grafii din Convorbiri): teamă-mi e ca nu cum-va; Laudele lor de sigur m'ar măhně peste mĆsură forme analitice, dezlegate, indicând accente retorice (puternice). În De-or trece anii... pot fi, și acestea, forme anterioare, voite tot de poet
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
între o stilistică a semnului, a realului sublimat în hieroglifă, și o retorică a lumii obiectuale și a raporturilor figurative. Așa cum alfabetul însuși poate fi martorul unor zbuciume interioare ale spiritului românesc, în lentul său parcurs de la chirilica bisericescă spre grafia latină și secularizată a lumii europene, imaginea balansează și ea uneori, asemenea alfabetului, cumulînd simultan elemente din ambele direcții, între civilizația icoanei, însetată de absolut și de transparențele dumnezeirii, și imperativul pășirii în istorie, în frumusețea efemeră și în spectacolul
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
conștientizare, o voluptate ușor perversă a înscenării, a recuperării, a reanimării într-o codificare ambiguă, pe jumătate pietistă, pe jumătate ireverențioasă. Dacă ar fi să invocăm iarăși imginea alfabetului în care colțuroasa literă slavonă coabitează frust cu atît de calina grafie latină, am putea spune că el arată și acum la fel, cu enorma diferență, însă, că între timp a fost scos din uz și a devenit un obiect de joacă predilect pentru niște copii mari cu o memorie copleșitoare. Pentru
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
mai multe districte din Belgia au interzis deja «burqa», veșmântul negru care acoperă din creștet până în picioare" (Cotidianul, 3.04.2010). În funcție de sursele pe care le folosesc, de textele pe care le traduc, ziariștii români recurg uneori și la alte grafii, în primul rând la forma burka („Burka: vălul islamic transformă femeile în fantome", Adevărul, 15.10.2009). In privința genului, nu apare nicio ezitare: datorită finalei în -a, substantivul este încadrat în română între feminine. Adaptarea morfologică este totuși mai
Burqa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6261_a_7586]
-
începutul secolului, cu un Stendhal și Balzac" - care secol? - și stângăcii stilistice greu de digerat (cacofonii, repetiții deranjante, ca să nu mai vorbesc de generalizata utilizare a infinitivului în locul conjunctivului: "le dă curaj de a continua", "are dreptul de a urma" grafia mai mult decât ciudată a adverbului "abia", care la Nicolae Breban apare constant în forma "abea"). Stilul nu a fost însă niciodată punctul forte al scrisului lui Nicolae Breban și, dincolo de aceste stângăcii, există în Vinovați fără vină destule idei
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
Andrei Moisoiu (Google) O poezie, care ar fi fost scrisă de Nicolae Ceaușescu, a fost descoperită în arhivele comunismului. Potrivit adevărul.ro, poezia nu este semnată de fostul dictator, însă, după grafie și fondul documentar de arhivare în care a fost găsită, pare a fi creația acestuia. În poezia scrisă de mână, Ceaușescu nu respecta ortografia și punctuația. De vreii să fii nemuritor Poete scrie pentru țară Vers simplu dar cutezător În
Poezie scrisă de Ceaușescu, descoperită în arhivele comunismului by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/36093_a_37418]
-
asupra unor procese de adaptare grafică, fonetică și morfologică anticipate de ediția anterioară, dar care n-au fost confirmate de evoluția limbii. Româna cultă actuală evită "românizarea" grafică: aceasta pare un semn de incultură, de stâlcire a cuvintelor, preferîndu-se conservarea grafiei etimologice. În conformitate cu aceste tendințe bine reprezentate statistic, DOOM-2 admite reîntoarcerea la scrierea etimologică acolo unde adaptarea din ediția precedentă nu s-a impus, în cuvinte ca motto, parking, skating, penalty (în vechiul DOOM se recomandau formele: moto, parching, scheting, penalti
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
unde adaptarea din ediția precedentă nu s-a impus, în cuvinte ca motto, parking, skating, penalty (în vechiul DOOM se recomandau formele: moto, parching, scheting, penalti) - de obicei păstrându-se, ca variantă, și forma propusă în 1982. Se admit și grafii conservatoare, atipice pentru română, în unele cuvinte semi-adaptate: charismă, charismatic. Puține sînt cazurile în care DOOM-2 propune o adaptare ortografică; e nevoie ca termenul să fi devenit într-adevăr foarte răspîndit, popular și deja "românizat" în scris, în paginile ziarelor
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
și grafică; sau între valoarea semantico-morfologică din limba de origine și cea convenabilă sistemului limbii române: cazuri de notorietate sunt mass-media, sandvici/sendviș, rugbi/rugby, precum și compusele englezești cu -man ("om, bărbat"), de tipul tenisman - pentru care noul DOOM alege grafia adaptată tenismen (pl. tenismeni). Aici orice soluție este imperfectă și tranzitorie; orice alegere, chiar bazată pe o serie de argumentări lingvistice, riscă să rănească sensibilitatea fonetică, grafică, morfologică sau semantică a unei părți a cititorilor; e totuși clar că o
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
pe străduța strâmtă din fața casei ei" (Jurnalul Național, 21.09.2008). Cum una dintre problemele critice ale ortografiei românești este scrierea cu unul, doi sau trei -i în final de cuvînt, nu e de mirare că găsim în internet și grafii aberante, cu doi -ii acolo unde forma e de fapt nearticulată: "i-a ajutat pe paparazii să o fotografieze" (Ziua, 1.08.2008); "Adi Mutu terorizat de paparazzii" (9pm.ro); "termenul de paparazzii are o rezonanță italiană" (blog, paginiweb.com
Paparazzi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7976_a_9301]
-
un total de 1300 de pagini de text biblic, plus 250 de pagini de studii adiacente), a Bibliei din 1688, se acumulase o experiență științifică semnificativă de aplicație chiar asupra textului căruia urmau să-i fie transcrise slovele chirilice în grafia latină. Iar acest fapt nu se întâmpla pentru prima dată. Pentru că dădea posibilitatea unei confruntări, era un avantaj situația că exista un precedent: o ediție a aceleiași cărți, Biblia adică Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament, realizată în 1988
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
lui Al. Popescu. Citatele, de toate felurile, abundă. Abundă citatele din corespondența dintre tată și fiu. în reproducerea lor, autorul monografiei menționează că a ,păstrat forme de exprimare și ortografia timpului". Numai că ia drept forme de limbă unele simple grafii ale epocii. Dăm câteva exemple și punem între paranteze formele corecte: aprope (aproape), pote (poate), rode (roade), forte (foarte), onore (onoare), măsoră (măsoară), scole (școale), nostre (noastre), totă (toată), bolă (boală), me(mă), acesta (aceasta), scia (știa), presintă (prezintă), tesă
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
bîrfe se adeveresc"), chiar dacă este fixată oarecum în stereotipurile despre vorbirea moldoveneasca ("pi moldovenește"). Unele fragmente cuprind acumulări ale mărcilor pronunției regionale - "tăt are să shie ghine..." - tinzînd să devină un fel de ghicitori, jocuri de perspicacitate în care trebuie reconstituita grafia sau intonația dezambiguizantă a oralității: "tsii shiuda?" (ți-e ciuda?); "shi mai vorba să shie" (probabil: ce-i, măi? vorba să fie...) etc. În alte cazuri, diferențele față de ortografia standard sînt comune cu cele care apar și în alte pagini
"Tsii shiuda?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15246_a_16571]
-
de Internet românești: tendința de a notă constant, nu numai în cazurile de ambiguitate sau de forma regională, s prin sh și ț prin ts apare de multe ori din dorința de a reflecta pronunția dar și sub influența unor grafii străine. Sistemul devine destul de greoi și excesiv de exotic în grupurile consonantice si cand are mai multe apariții în același cuvînt: multsi, shtitsi, politsishtilor, conshtiincioshi etc. Folosirea literei k în loc de c (iaka, kiar, adikă, keltuie, strashnik) poate fi o influență a
"Tsii shiuda?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15246_a_16571]