2,142 matches
-
în comportament. Omagiu pe deplin meritat... Încă de dimineață, de la gustarea obișnuită și cafea, ne îmbrățișăm și suntem cu inimile și sufletele încărcate de plăcute și elevate stări sufletești care-mi dau impresia de plutire imaterială și sfidare a legilor gravitației. Alături de Mariana, Liliana și Luca se întrec în drăgălășenii și adevărate efluvii de dragoste ce se simte pregnant din priviri și din gesturi. Ulterior, pe parcursul zilei s-au adăugat alți și alți prieteni dragi. Mariana și Liliana se întrec cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
peste măsură și în ultima instanță de fericire absolută, niciodată atinsă în viața reală! O adevărată gamă de multiple satisfacții am avut în aceste ore de după miezul nopții. Ce fericire, cu o reală senzație de desprindere de pământ, sfidând legea gravitației, de o continuă urcare spre zenit, cu o intensă ardere interioară! Simțind că mă trezesc că revin pe tărâmul real al existenței cotidiene, refuz să deschid ochii cu vădită dorință de a prelungi cât mai mult acea stare de fericire
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Într-o cumplită și amară indispoziție... care Îi tot dăduse tîrcoale și pînă la urmă Îl prinsese În vîrtejul ei pentru a-l purta pe sus, răsucindu-l Într-o parte cu o senzație de greață, se duse dracului legea gravitației, Într-o clipă pierdu tot ce reușise să Încropească În atmosfera lui, pînă și Întunericul se destramă, umplîndu-se de nenumărate fărîme de culori ce se roteau intermitent, nu mai rămîneau decît niște fîșii negre de care se putea sprijini ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și se folosea în lupta navelor. Dar fluxul de energie așteptat, îndreptat în sus, nu avu loc. Nava lui mică nici măcar nu se înclina, deși aceasta era reacția minimă atunci când două surse de energie atomică operau pe o linie de gravitație. Eforturile apărătorilor îl îngrijorau pe Clane. Czinczar era, desigur, conștient, de data asta, că dușmanul lui știa mai mult despre metalele zeilor decât el sau tehnicienii lui. Dar ar fi fost regretabil dacă ar fi tras concluzia, din acțiunile acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
ciudat, de parcă-ar fi vrut să-și ia zborul. Mâini subțiri, șovăitoare. Ceva cu totul im po sibil în toată construcția acelui corp. Iar fața... în mod sigur nu o față umană. Vag feminină, dar atrasă ca o ciupercă de gravitația lunii. Cum pot descrie acele cearcăne revărsate, acei ochi grei și fără strălucire, acea expresie nici de tristețe, nici de dez nădejde, nici de durere, ceva ce n-a mai apărut nici odată pe o față de om... Sau pielea aceea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
el. Dar un pat mai mare decât orașul. Zace de-a lungul întinderii lui uriașe, o balenă în stradă. O creatură eșuată, lungă de mai multe cvartale. O chestie rătăcită din ocean revenită la greutatea nimicitoare a vieții, murind din cauza gravitației. Nimic suficient de mare să-l care până aici sau să-l ridice și să-l ducă în altă parte. Burtă turtită întinsă pe toată lungimea drumului. Calcani înfipți în garduri, străpunși de vârfuri ascuțite de copaci. Zăcând alături de cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sărat în plămânii lui. Voise să se întoarcă la știința pură, departe de lumea impersonală, marketizată a popularizării științei. Iată un motiv în plus. Cotul brusc la stânga pe care-l făcea Dyke Road îl scoase în fața estuarului acoperit de stuf. Gravitația îl trase de-a lungul micii văi unde spionii din rețeaua Setauket a lui George Washington își atârnaseră lanternele noaptea, trimițând semnale spre Connecticut, pe vremea când teroriștii erau eroii. Bicicleta acceleră periculos în josul digului. În ce lume era posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
automodelase merita un tată puțin mai simțitor? În pâlcuri întrețesute, păsările se întorc pe pământ. Se prăbușesc din grație într-o poticneală terestră. Căderea ar fi comică, dacă n-ar fi atât de dureroasă. O mie de cocori plutitori cedează gravitației. Îi observă pe oameni și-și văd de ale lor, adânciți în prezentul mereu șerpuitor. De când există prerii și maluri nisipoase și ideea că aici sunt în siguranță, păsările s-au adunat pe meandrele astea. În acest secol, se hrănesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mișcării etc.; - modelele dinamice, care încearcă să exprime matematic corelația dintre mișcările corpului uman și sistemul fizic de încărcări ce se exercită asupra corpului, pornind de la încărcările interne, precum forțele musculare, rezistențele ligamentare etc., terminând cu încărcările externe, precum efectul gravitației, a rezistențelor externe etc.; datorită complexității fenomenelor biologice și gradul de precizie pentru modelele dinamice este relativ scăzut, ele răspunzând doar unor anumite cerințe bine precizate. Modelele experimentale găsite în literatura de specialitate [10, 23, 28, 30, 33, 36,65
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
număr de n), respectiv . (2.42) Momentul articular total, dat de toți cei „n“ mușchi este: , (2.43) unde: . Ecuația de mișcare are în acest caz expresia: , (2.44) unde: M(θ) reprezintă matricea masei, g(θ) este vectorul termenului gravitației, iar V(θ,) este vectorul componentelor Coriolis și centripetă a mișcării. Pentru exemplul reprezentat în figura 2.50 s-a considerat că masa fiecarui element este m = 3 kg iar lungimile elementelor, aceleași, sunt l = 0,3 m. Cele trei
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
și un bazin, reprezentat în figura 2.52, este abordată în lucrarea [83]. Ecuația de mișcare pentru acest model dinamic are forma [83]: , (2.50) unde q ≡ [qr, qst, qsw]T, M este matricea masei, g este un vector reprezentând gravitația iar v este un vector ce cuprinde componentele mișcării Coriolis și centripete, asemănător cum au fost definite în relațiile (2.45) .... (2.47). Ecuația (2.50) este neliniară și se poate rezolva pe cale numerică, soluțiile fiind analizate detaliat în lucrarea
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
așa cum este reprezentat în figura 2.53. Ecuația de mișcare a sistemului de corpuri are o expresie generală de forma [68]: , (2.51) unde: q = (q1,q2, ....., qf) - este vectorul coordonatelor generalizate, C - reprezintă matricea de inerție, B - este vectorul gravitației și dacă este cazul reprezintă forțele și momentele centrifugale și Coriolis, QM, QL, QE, QC - reprezintă forțele sau momentele musculare interne, forțele sau momentele pasive tisulare, forțele sau momentele exterioare negravitaționale și respectiv forțele sau momentele de legătură cu exteriorul
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
o minge de golf și o veioză și încercă să-l facă să înțeleagă cum pămîntul era ca mingea și soarele ca veioza. Thaw era plictisit și contrariat. — Și oamenii nu cad de pe margine? întrebă el. — Nu, sînt susținuți de gravitație. — Ce-i ga... gavitația? — Grrravitația e ceea ce ne ține pe noi pe pămînt. Dacă n-ar exista, am zbura prin aer. — Și atunci am ajunge la cer? — Nu. Nu. Cerul e doar spațiul de deasupra capetelor nostru. Dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i ga... gavitația? — Grrravitația e ceea ce ne ține pe noi pe pămînt. Dacă n-ar exista, am zbura prin aer. — Și atunci am ajunge la cer? — Nu. Nu. Cerul e doar spațiul de deasupra capetelor nostru. Dacă n-ar fi gravitația, am zbura în sus tot timpul. Dar n-am ajunge la... ceva de pe partea cealaltă? — Nu există partea cealaltă, Duncan. Nici o altă parte. Thaw se aplecă peste desenul lui și trase o linie albastră de-a lungul cerului, apăsînd tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Drumul e bine delimitat, așa că mențineți-vă pe el, nu vă încredeți în nimic ce nu probați înainte cu propriile mîini și picioare. în această zonă, lumina călătorește cu viteze variabile, așa că toate dimensiunile și distanțele sînt înșelătoare. Chiar și gravitația e variabilă. Călătoria poate dura luni, deci? Vă spun încă o dată că veți traversa zona intercalendaristică. O lună e la fel de neînsemnată ca un minut sau un secol. Călătoria va fi pur și simplu ușoară sau extenuantă sau o combinație între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
palatului, Gosseyn acționa mecanismul de deschidere a ușii. În clipa următoare cădea traversând obscuritatea încețoșată. 19 "Leibnitz a formulat postulatul continuității, sau al acțiunii infinit vecine, ca pe un principiu general , din acest motiv el n-a putut admile legea gravitației lui Newton, care implică o acțiune de la distanță." Parașuta antigravitațională era în întregime un produs al celei mai pure gândiri non-A. Inventatorul ei se așezase la masa de lucru și determinase, în mod conștient și deliberat principiile matematice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
produs al celei mai pure gândiri non-A. Inventatorul ei se așezase la masa de lucru și determinase, în mod conștient și deliberat principiile matematice care vor fi utilizate; și apoi supervizase construcția primelor plăci. Parașuta opera în limitele legii gravitației, conform căreia este mai ușor pentru două obiecte aflate în spațiu să cadă unul spre altul, decât să se îndepărteze unul de celălalt, cel mai mic dintre cele două obiecte efectuând cea mai mare parte a distanței de cădere efectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
palatului, Gosseyn acționa mecanismul de deschidere a ușii. În clipa următoare cădea traversând obscuritatea încețoșată. 19 "Leibnitz a formulat postulatul continuității, sau al acțiunii infinit vecine, ca pe un principiu general , din acest motiv el n-a putut admile legea gravitației lui Newton, care implică o acțiune de la distanță." Parașuta antigravitațională era în întregime un produs al celei mai pure gândiri non-A. Inventatorul ei se așezase la masa de lucru și determinase, în mod conștient și deliberat principiile matematice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
produs al celei mai pure gândiri non-A. Inventatorul ei se așezase la masa de lucru și determinase, în mod conștient și deliberat principiile matematice care vor fi utilizate; și apoi supervizase construcția primelor plăci. Parașuta opera în limitele legii gravitației, conform căreia este mai ușor pentru două obiecte aflate în spațiu să cadă unul spre altul, decât să se îndepărteze unul de celălalt, cel mai mic dintre cele două obiecte efectuând cea mai mare parte a distanței de cădere efectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Căpitanul Leeth se ridică în picioare și începu să înjure: - Cine dracu' a pus în funcțiune reactoarele? Între timp, nava continua să-și accelereze viteza: aceasta ajunsese acum de cinci sau poate chiar de șase ori mai mare decât forța gravitației. Grosvenor sări în picioare și, repezindu-se la cel mai apropiat videocomunicator, încercă să intre în contact cu sala motoarelor, deși nu se aștepta ca aparatul să funcționeze. În spatele lui, cineva scosese un geamăt înăbușit. Grosvenor se întoarse, perplex. Morton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
printre umbre. Unul din oamenii de pe cușcă îi spuse lui Morton: - Sunt dezolat, domnule director, mi-a căzut arma de la brâu și s-a descărcat singură! Grosvenor se grăbi să intervină: - E puțin probabil, având în vedere absența virtualăa a gravitației. - Ai dreptate, Grosvenor, îi răspunse Morton. A observat careva dintre voi vreun lucru neobișnuit? - Poate că am lovit-o fără să-mi dau seama, zise omul a cărui armă provocase incidentul. Grosvenor auzi deodată vocea lui Smith, bolborosind în videocomunicator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
tăcea, frigul îi inunda întreaga ființă. În plămâni îi pătrundea aerul rece. Dinaintea lui, alți oameni simțeau aceeași constrângere. Începură să fugă. Treceau rapid pe lângă el, răsuflând zgomotos, răgușit, cu ochii scoși din orbite, cu trupurile reacționând destul de stângaci la gravitația mult mai mică decât cea de pe Pământ. Terenul era aspru și denivelat, iar cei care cădeau țipau de durere când colțurile de stâncă le sfâșiau carnea. Sângele omenesc păta solul înghețat tun al glacialei planete Marte. Cayle merse mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
care cădeau țipau de durere când colțurile de stâncă le sfâșiau carnea. Sângele omenesc păta solul înghețat tun al glacialei planete Marte. Cayle merse mai departe, nepăsător, disprețuindu-i pe cei care-și pierduseră capul. Fuseseră doar avertizați că lipsește gravitația, iar tabăra din barăci de plastic, înconjurată cu gard, se afla tocmai la cinci sute de metri depărtare. Gerul care-i despărțea de ea îi izbea în plin, dar era suportabil. Ajunse și el acolo, cu carnea amorțită, cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ÎNCRUNTĂ: \ INNELDA, ZISE EL CU COMPĂTIMIRE ÎN GLAS, TE AGIȚI INUTIL. NU POATE FI NIMIC LA MIJLOC. OAMENII, FIIND CEEA CE SÎNT, MANIFESTĂ MAI CURÎND ORI MAI TÎRZIU TOATE PUTERILE PE CARE LE AU. ESTE O LEGE LA FEL DE FERMĂ CA ȘI GRAVITAȚIA EINSTEINIANĂ. DACĂ AR EXISTA O ASEMENEA ORGANIZAȚIE, TREBUIA SĂ ȘTIM DE EA. \ DAR NOI AM PIERDUT FIRELE ȘI NU AM INTERPRETAT BINE INDICIILE DE CARE DISPUNEM. TU NU VEZI? GLASUL ÎI TREMURA DE DISPERAREA ADUSĂ DE GÎNDURILE EI. A VENIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
până când i se scurgea tot sângele din articulații. Hârșâitul motoarelor, ambalarea necesară ridicării de la sol, toate astea îi păreau periculoase lui Henry. Și nu doar periculoase. Nenaturale. Ca și cum această mare bucată de metal era făcută să plutească în aer, sfidând gravitația, dacă nu chiar și voința Celui de Sus. Nu era de mirare că aveau loc atâtea accidente: era maniera lui Dumnezeu de a ne cere să ne știm locul, să rămânem cu picioarele pe pământ. Să ne amintim de Icar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]