2,620 matches
-
care puseseră la punct logica vagului și care se opuseseră conceptelor „totul sau nimic“ din teoria mulțimilor, spre a da seama de imprecizia lumii și a comportamentelor. În oglinda de deasupra chiuvetei, capul lui ar semăna mai degrabă cu o gravură În acvaforte decît cu o pictură. Avea trăsăturile atacate de un acid eficace, cel al tensiunii psihologice permanente care Îl rodea. Lumina din baie nu era prea bună. I se mai Întîmplase să se trezească spunîndu-și că nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lui proiect a fost de a tipări cărți de lux În tiraj limitat, pe care urma să le vîndă prin subscripție Într-o librărie a lui personală. Cred că a comandat la fabrica Pont hîrtia fină și transparentă care protejează gravurile primei cărți pe care a editat-o - o fabrică răscumpărată În secolul XIX de o familie ale cărei prenume ne-ar plăcea să le descoperim Într-un roman de aventuri: Siffrein-Mathias și Voltaire-Benjamin. Cuvele, Încă și astăzi În activitate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
expuse, nu mai părea ieftină, ci stilată. Fiecare dintre galerii avea stilul său unic și cel puțin o piesă care merita pomenită. Modern, nebunesc, neobișnuit, superficial, amuzant, pete mari de culoare, pânze mici În alb și negru, baloane, prostioare, postere, gravuri, picturi murale, instalații... dar și mai uimitor era faptul că toți muncitorii din seara precedentă se transformaseră miraculos În zei și zeițe ale frumuseții și stilului, iar prezența lor era intimidantă. Ceea ce vedea Îi amintea de vremurile de demult, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de o exagerată dorință de pefecțiune a execuției, ci de nevoia de a alege și combina culorile figurilor care nu se știa dacă erau cele naturale, de vreme ce enciclopedia, ilustrată în acord cu tehnologiile grafice ale epocii ei, nu avea decât gravuri alb-negru, cu detalii minuțioase, dar fără alte efecte cromatice decât variațiile unui cenușiu aparent, rezultând din imprimarea trăsăturilor negre pe fondul invariabil al hârtiei. Dintre toate, cel mai ușor de colorat este, evident, infirmiera. Bonetă albă, bluză albă, fustă albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Materia se face terci, Îi pui niște șvaițer și-ți ies quarci, găuri negre, uraniu centrifugat sau mai știu eu ce! Magia devenită lucru, Hermes și Alchermes - În fine, voi sunteți cei care trebuie să-mi dați răspunsul. Aici, În stânga, gravura cu Paracelsus, domnul Abracadabra cu alambicurile lui, pe fond auriu, iar la dreapta quasarii, mixerul de apă grea, antimateria gravitațional-galactică, În fine, trebuie să fac eu totul? Magician nu-i ăla care nu Înțelegea nimic și-ți arunca praf În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să mai ajung la ea, ca și cum trecerile ar fi fost zidite. Și În acea altă aripă sunt camere peste camere, eu le-am văzut bine altădată, e imposibil să le fi visat Într-un alt vis, cu mobile vechi și gravuri șterse, console cu mici teatre stil secolul XVIII, din carton decupat, canapele cu huse mari, brodate și rafturi cu cărți nenumărate, toate colecțiile anuale din Jurnalul ilustrat al călătoriilor și al aventurilor pe uscat și pe mare, nu-i adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
opresc. Aud pași În urma mea? Bineînțeles că nu, s-au oprit și ei. Ar fi de-ajuns niște vitrine de expoziție și porticele astea ar deveni săli aidoma celor de la Conservatoire. Tavane joase de secol XVI, arce semicirculare, galerii cu gravuri și obiecte de anticariat, mobile. Place des Vosges, așa cum e ea, joasă, cu portoanele ei vechi pline de dâre și scâlciate și leproase, adăpostește oameni ce nu s-au mutat de-aici de sute de ani. Niște oameni cu mantii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dacă te-ar interesa să vizitezi secția. — Aș fi de-a dreptul încântată, răspunse Fran, încercând din greu să-și ascundă emoția. — Ei bine, comentă Stevie închizând ușa, bănuiesc că e mai tare decât dacă ți-ar arăta colecția de gravuri. Fran fredona cinci minute mai târziu, când Keith Wilson veni să-i facă o propunere. — E vorba de cei de la Federația de Fotbal Neprofesionist. Vor să-i sponsorizăm. O să ne coste, dar ne-au promis exclusivitate absolută dacă încheiem contractul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Je vous prie, Mr Ephraïm, de me donner la salle. Je voudrais fonder un Cabaret artistique. » Nous nous entendîmes et Mr Ephraïm me donna la salle. J’allais chez quelques connaissances. «Donnez-moi, je vous prie un tableau, un dessin, une gravure. J’aimerais associer une petite exposition à mon cabaret.» À la presse accueillante de Zurich, je dis: « Aidez-moi. Je veux faire un Cabaret international: nous ferons de belles choses. » On me donna des tableaux, on publia les entrefilets. Alors nous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Tzara (urmată de participarea la întîiul Congres al Constructiviștilor europeni, desfășurat în 1922 la Düsseldorf) se datorează, în bună măsură, poziției sale moderate și „constructive”. Ca și Ion Vinea, dar în domeniul artelor plastice (a realizat picturi în ulei, gravuri, linoleumuri, sculpturi cinetice, colaje, reliefuri pictate, decoruri pentru teatru ș.a.), Iancu a desfășurat o acțiune de mediator modern între mainstream și avangardă, prețuit de cele mai diferite grupări ideologice (Gîndirea, Viața românească, Criterion ș.a. - printre admiratorii săi din epocă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
treilea an de existență, sînt amintite lucrările („schițele”) expuse de A. Vespremie (obiecte în metal, cărți legate, lămpi, lucrări în fildeș) și M.H. Maxy („mobilă modernă de boudoir”, perne, covoare). Obiectele artistice expuse sînt dintre cele mai diverse: pictură, litografie, gravuri în lemn, sculptură, desen, obiecte de artă decorativă, cristaluri, ceramică modernă ș.a.m.d. Indiferent de modelul asumat (Bauhaus-ul german, realismul și productivismul rus, „purismul” francez al lui Ozenfant și Jeanneret, De Stijl ș.a.), avangarda constructivistă europeană își are cîmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din nr. 37-38, 7 aprilie 1923 („Pentru cetitori și scriitori“), în care își exprima satisfacția de a fi obținut colaborarea a numeroși importanți artiști ai avangardei europene, Ion Vinea anunța că: „Vom primi cronici, articole critice și literare, desene, clișee, gravuri inedite (...) de la grupul scriitorilor unguri refugiați la Viena, strînși în jurul revistei Mà”. Numărul 46 (mai 1924) al Contimporanului — deschis cu „Manifestul activist către tinerime“ — dedică o pagină întreagă (12) „noii poezii maghiare”. Două poeme moderne cu tentă depresivă (traduse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Lajos Kassák”. La aceeași rubrică, dar în numărul 47 al Contimporanului (pe a cărui copertă apare un Linoleum de L. Kassák), o nouă informație despre Ma indică un contraserviciu maghiar: „versuri de I. Vinea, traduse de Tomas (sic) Aladar și gravuri de Marcel Iancu”. Alături — o consemnare a revistei lui Herwarth Walden, Der Sturm, cu — între altele — colaborări din Ungaria. Este menționată, pentru prima oară, „revista modernă budapestană Uj Kultura, dir. Gero Bela și Dekany Istvan”, unde „regăsim numele marelui poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de „primejdioase” dacă „s-ar menține în limitele acestea mici, cari fatal ar duce la manierism și șablon”. Ceea ce o salvează de facilitate, în opinia lui Perpessicius, ar fi: 1) arta compoziției („dozarea cu pricepere” și „integrarea în compoziții, vignete, gravuri și fabule juxtapuse, prelucrate cu migală și artă” a imaginilor); 2) reverența față de tradiția clasică, marcată prin relația cu modelul fabulelor lui La Fontaine („marea admirație și abdicarea totală, în cele din urmă, la picioarele unui prestigiu inegalat”); 3) „ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
traduceri în limbile catalană, franceză, poloneză, engleză, hawaiană și arabă, este tipărit și un capitol despre Urmuz din teza de doctorat a Mirei Baciu-Simian. Tot în 1970, Marcel Iancu scoate în Israel un album de lux — în tiraj necomercial — cu gravuri inspirate din Urmuz (Fablation Urmuz-Dada), unde numele lui Tzara apare menționat pasager — s-ar zice că vechea dispută postdadaistă Iancu - Tzara transpare și din această atitudine tîrzie... Peste un an, revista italiană de avangardă Quinta Parete (Torino, sub direcția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un fel de sigiliu. Inelul, de aur, i-ar fi încăput Giuliei pe degetul mic; avea o piatră de onix negru, aproape rotundă, iar pe ea era gravat un M, cu prima linie mult înclinată și cu urechi ascuțite. Peste gravură fusese dat un strat subțire de aur, care în bună parte se decojise. Sigiliul fusese desprins de pe ceva, posibil de pe un inel, și înfățișa un bărbat și o femeie, încoronați, privindu-se unul pe celălalt. Între ei era o floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de aproape sau de departe la ea. Puse cu un gest ferm cheile În fața lui. Lucas se ridică pe dată. - Haidem. - Acum? Valuri Înalte, monstruoase, un vas cu trei catarge, cu chila spintecată de stînci, trupuri dislocate azvîrlite pe plajă... Gravura În fața căreia stătea Fersen era absolut sinistră. - Vasul Mary Morgan era unicul vas de pescuit de pe insulă În secolul XVIII, explică Marie. Plecat pentru șase luni la pescuit, nu s-a mai Întors niciodată. Foametea s-a instalat la Lands
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să terorizeze, pentru el nu se pune doar problema de a ucide, ci de a aplica o pedeapsă, și totodată de a face ca acest lucru să se știe, explică Lucas. În muzeul pustiu, cercetară cele mai mărunte detalii ale gravurilor inspirate de legendă. Puteau fi văzuți jefuitorii tăind gîtul supraviețuitorilor și deschizînd sipetele eșuate pe plajă. Aproape În același timp, aceeași idee le dădu prin minte la amîndoi: jefuitorii recuperau Încărcăturile - alimente și material - , dar și bijuterii, argint și aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Mașina de teren trecu de situl cu megaliți și se hurducă pînă la muzeu. Marie avusese ideea de a da o raită pe acolo. - Se află aici un cărțoi mare consacrat istoriei familiei Kersaint de-a lungul veacurilor. Plină de gravuri. În tuș. Cu planuri. Am răsfoit-o adesea cînd eram mică. Umbra unui zîmbet se ivise pe chipul polițisului, Închipuindu-și-o dintr-odată la cei opt ani cît avea, aplecată peste hîrțoaga veche greu de descifrat, aidoma Hermionei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
urmă aranja să-i cumpere cineva tabloul. Maestrul era însă la pușcărie Mai are și acum, formal, atelierul. În realitate, l-a închiriat maestrului Dumbă, de își aduce aici elevii de la Academia Liberă de Arte Independente să lucreze. Le predă gravura. O dată pe săptămână vine și Socolescu cu elevii lui de la dizain. Mai închiriase atelierul, în alți ani, și Măzureascăi, tapiserista. Făcuse femeia, nu-i vorbă, rost de o hală de la fosta cooperativă „Firul Roșu“, dar s-a dovedit prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
chiciura cenușie, straturile goale, doar cu tufe sticloase și ele, se conturau grotesc pe fundalul unui cer brăzdat de dungile primilor raze de lumină, zgribulite sub straturi de chirceală parcă și ele. Atunci i-a venit ideea să înceapă seria gravurilor cu parcuri, cu copaci, cu siluete înghețate. Numise ciclul „Destin“, dar nu-i primiseră lucrările cei de la Uniune. Le-a dat lui Burtăcureanu să le premieze la Cântare, dar n-a vrut nici el să i le ia. Îi dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
știa că toți românii trebuisă să semneze un apel, memorandum, refrendum, ceva în felul ăsta. Îi chemaseră dis-de dimineață la Uniune, nici nu ieșiseră zorii să semneze chestia aia. Abia după evenimente, prin ’91-’92, a scos albumul cu toate gravurile, în forma lor înițială, și cu titlul oarecum adaptat noilor realități, „Teroarea istoriei - destin oprimat.“ Burtăncureanu îi făcuseprefața, în care vorbea și despre persecuția cu care a fost primit ciclul, de cenzura care opera viguros și-n artele plastice, socotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în forma lor înițială, și cu titlul oarecum adaptat noilor realități, „Teroarea istoriei - destin oprimat.“ Burtăncureanu îi făcuseprefața, în care vorbea și despre persecuția cu care a fost primit ciclul, de cenzura care opera viguros și-n artele plastice, socotind gravurile acelea drept „una dintre mărturiile concrete ale rezistenței plasticienilor județeni la oprimarea inspirației și exprimării declanșată și practicată de zbirii fostului regim.“ Bărbatul din fața sa se răsuci iar. „Dom’le, îi șopti. Chiar nu îl vezi pe ăla de la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
au scurs în mine fel de fel de imagini oribile. Toate se învârteau în jurul bunică-mii, o doamnă atât de delicată și de respectabilă, aceeași doamnă care îmi dădea șerbet și venea la noi de Crăciun făcându-ne cadou o gravură a Pieții Sfatului... Am ajuns la capătul scărilor. Încăperea care se deschidea în față era cufundată în semiobscuritate. Un bec de serviciu, într-un colț, era singura sursă de lumină. M-am ghemuit lângă scară și am așteptat ca ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lui Hugo era în Spitalfields, la primul etaj al unei căsuțe georgiene drăguțe. Se vedea că fusese restaurată cu drag; nu știam dacă era o restaurare fidelă sau nu, dar îmi plăcea. Pereți de un galben pal, pe care atârnau gravuri alb-negru, podele lustruite și mobilă delicată, din lemn, care era mult mai confortabilă decât părea. Pe două măsuțe se afla o colecție bine gândită de objets d’art: prespapier-uri din sticlă, imitație Lalique, fotografii înrămate și sfeșnice de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]