1,935 matches
-
tamponează fața congestionată. — Insidioasă este, pentru fiecare dintre noi, dulcea speranță a vindecării, șoptește la un moment dat bătrânul. — Da’ stai odată locului și nu te mai agita fără rost, îl ceartă soția cu asprime drăgăstoasă în glas. Se așază greoaie lângă el și-i proptește șervetul ud cu o mână. — La noi în casă n-a călcat niciodată picior de medic. Tata ne doftoricea el însuși pe toți, chiar și pe sclavi. — A fost fără îndoială un înțelept, surâde stins
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pentru că nu aveau în spatele lor o familie patriciană al cărei renume să garanteze pentru ei. O ustură pielea pe braț. De ce? Aha! Contactul cu Asinia. Parcă ar arde-o. Îi desface degetele și o împinge ușurel. Fata se bă lăbăne greoaie. O apucă strâns din nou ca s-o echilibreze. Tare mai e neîndemânatică! Și înceată la minte. Zgomotele din jurul altarului îi atrag din nou atenția. Cu cât bănet o fi cumpărat parvenitul privilegiul ca fiică-sa să fie destinată acestui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grotesc. O bancă s-a rupt sub greutatea unui spectator obez în timp ce el citea. Nici până în ziua de azi nu e sigur dacă nu cumva defectele lui au provocat râsetele acelea nebunești. E conștient sărmanul că are respirația mică, vorbirea greoaie și bâlbâită. — Nu, îi răspunde în cele din urmă cu voce tare. Se va folosi de vocea stilată a unui actor. — Nu e actor, o contrazice Antonia. Un libert de-al nostru va citi și pentru el, și pentru Livilla
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ăă... nu sunt sigur. Dă-mi și mie voie! cere Rufus. Celălalt nu se clintește. — Las’ că-ți povestesc eu. Mâna lui Rufus zvâcnește către pumnal, dar se stăpânește și o aduce încet înapoi. Se urnește din loc cu pași greoi. — Unde te duci? strigă alarmat Pusio după el. — N-am timp să tai frunză la câini, răspunde acru instruc torul. Ultima parte a spectacolului e responsabilitatea mea. — Hai, vino ncoace! se dă călărețul mai într-o parte. Rufus nu așteaptă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
simt stânjenită și mă tot gândesc că a făcut o greșeală. N-ar trebui să fie cu mine, ar trebui să fie cu unul din modelele alea frumoase, sau cu vreo actriță. Nu cu mine, nu cu Jemima Jones cea greoaie de la Kilburn Herald. ― Și, au fost înțelegători cu concediul? spune el, mutând conversația pe un teren mai neutru, mai confortabil. ― Da, și or să mă promoveze când mă întorc. ― Te promovează? Unde te mai pot promova? Rahat! Aproape că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de ambră - iarna grădini, verdeață, Vara petreceri, Alpii cu frunțile de ghiață Ei fac din noapte ziua, ș-a zilei ochi închid. Virtutea pentru dânșii ea nu există. Însă V-o predică, căci trebui să fie brațe tari, A statelor greoaie cară trebue-mpinse Și trebuesc luptate războaiele aprinse, Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari. {EminescuOpI 57} {EminescuOpI 58} {EminescuOpI 59} Și flotele puternice ș-armatele făloase, Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor, Ș-acele milioane
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aerul grozav de serios cu care asculta orice reclamație. Îi plăcea demnitatea sa. Îi plăcea felul În care el era dispus s-o servească. Îi plăcea felul În care Înțelegea el să fie hotelier. Îi plăceau fața lui bătrână și greoaie și mâinile lui mari. Plăcându-i de el, deschise ușa și privi afară. Un om acoperit cu o pelerină traversa piața goală Îndreptându-se spre cafenea. Pisica ar trebui să fie după colț, la dreapta. Ar putea Încerca să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era mai bine s-o pună Înapoi sub scaun, lângă perete. Se aplecă și o băgă sub scaun. Apoi se-ntinse pe masă și adormi. Când se trezi, cineva stătea la masă În fața lui. Era un bărbat solid cu trăsături greoaie și un chip maroniu, ca de indian. Stătea acolo de ceva timp. Îi făcuse semn cu mâna chelnerului să se ducă și stătuse acolo citind ziarul un timp, privindu-l din când În când pe Manuel, care dormea cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Oamenii s-au panicat?» «Toți au fost foarte tăcuți», mi-am reamintit eu. Nimeni n-a scos nici un cuvânt. Cei care coborâseră din metrou tușeau în continuare. Se vedea dinăuntru. După ce am trecut de Kōrakuen, respirația mi-a devenit din ce în ce mai greoaie. Galbenul s-a intensificat. Atunci m-am gândit: «S-ar putea să nu fiu în stare să muncesc astăzi.» Totuși, voiam să fac tot posibilul să ajung la slujbă. Așa că am rămas în metrou și mi-am propus să cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sunt O.K. «Nu e nimic grav.» Pe de altă parte, șocul psihic nu a fost deloc neînsemnat. Senzația aceea ciudată pe care o simțisem la început înlăuntrul meu devenea din ce în ce mai îngrozitoare. Deși inhalam aer proaspăt, respirația îmi era din ce în ce mai greoaie. A fost înfricoșător. M-am liniștit după ce mi-am confirmat mie însumi că eram bine, că am fost salvat. În sfârșit, mă simțeam ușurat. Dar a durat ceva până atunci. Durerea de ochi și de cap a mai persistat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
merg până în spate, am rămas la ușa din mijloc. Stăteam în picioare lângă ușă și mă gândeam aiurea, dar mă simțeam cam ciudat, parcă mă sufocam. Nu că aș fi respirat greu, dar eram nedumerit: «Ce să fie?». Aveam repirația greoaie, dar nu era ceva ieșit din comun. Nu am simțit nici un fel de miros. Apoi metroul a trecut de Roppongi și, la Kamiyachō, a rămas mai mult în stație. Nu înțelegeam de ce. S-a auzit un anunț: «Pentru că la stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acasă. A răspuns mama și i-am zis: «Nu știu sigur de ce, dar metroul s-a oprit la Tsukiji și se pare că nu o să pot ajunge la firmă la 8:30.» Și în timp ce vorbeam la telefon respirația îmi era greoaie. Nu ca și cum aș fi avut ceva în gât sau aș fi avut nasul înfundat. Respiram normal, însă parcă nu-mi ajungea oxigenul, chiar dacă respiram, parcă plămânii nu funcționau. Straniu! Nu înțelegeam de ce. Mi se mai întâmpla asta doar când făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acte în regulă. Specialiștii care au lucrat cu președintele la trasarea principalelor directive, susțin că programa școlară va fi și ea una extrem de spectaculoasă. În primul rând, s-a prevăzut ca în locul manualelor școlare care după spusele președintelui sunt greoaie, se vor distribui gratuit reviste PlayBoy, ce vor fi lunar reeditate și subvenționate corespunzător de la bugetul statului. Băsescu, un mare fan desăvârșit al acestor reviste încă de pe când călătorea pe corabia sa pe mările lumii, este convins că astfel va
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
decât niște monologuri, Irina neavând decât rolul să-mi întreție elocința, rolul confidentelor din tragediile clasice. Am făcut o excursie de elevi, și am avut multe peripeții și nedumeriri. Amicii erau, unii, de cea mai proastă calitate. Fete cu vorbe greoaie și gesturi la fel. Schimbau între ele zilnic cele câteva rochii și cei câțiva ciorapi pe care-i aveau. E ridicol să vezi aceeași bluză roșie cu panglicuțe colorate, ornamentate pretențios, apărând în fiecare zi pe alt trup. Mă indignam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Mă clătinam la cea mai mică întîrziere. Vecinii mă priveau curioși. Elveția, Austria, Ungaria, România... Întârzierile fatale din România, după ce venisem exact. Semnalele întreite de plecare de prin toate stațiile mici din Ardeal, până ce trenul să se pună în mișcare greoi. Ce mizerie! Am sosit la miezul nopții. Am luat un automobil și m-am dus la prietena mea Gina. Am găsit casa întunecată și am sunat lung, de mai multe ori, până s-au aprins luminile. A apărut servitoarea somnoroasă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
durabile, pe care le subîntinde orice fapt de cunoaștere. Anevoie ajung conștientizate ca atare. Cel mai adesea rămân neștiute, în umbră, deși ne împing cu destulă forță într-o direcție sau alta. Reprezintă curenții subterani în fluxul stărilor mentale, date greoaie și dense pe care se ivesc tot felul de intenții și dorințe. Coboară în obișnuințele noastre, în viața simțurilor, în imagini și în gramatica obișnuită a vorbirii. Iar nonsensurile pe care le generează nu pot deveni obiectul unei analize sigure
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fond, durabile, pe care le subîntinde orice fapt de cunoaștere. Anevoie ajung conștientizate ca atare. Cel mai adesea rămân neștiute, în umbră, deși ne împing cu destulă forță întro direcție sau alta. Reprezintă curenții subterani în fluxul stărilor mentale, date greoaie și dense pe care se ivesc tot felul de intenții și dorințe. Coboară în obișnuințele noastre, în viața simțurilor, în imagini și în gramatica obișnuită a vorbirii. Iar nonsensurile pe care le generează nu pot deveni obiectul unei analize sigure
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și seriozitate cu care va vorbi mai târziu, în fata studenților de la Coimbra, și ani după aceea, în fața Adunării Camerelor Corporative și a țării întregi. Își citește cuvântarea. Nu caută efecte oratorice, nici strălucirea literară. Proza lui e densă, uneori greoaie, întotdeauna plină de miez și bogată în nuanțe care se cer cercetate cu cea mai mare atenție. E un scris profesoral, fără să fie pedant. Aceasta nu înseamnă, firește, că proza lui Salazar - proza citită de el în atâtea conferințe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Vesontio Besançon PARTEA INTÂI 1 Soarele era la apus când Balamber și prietenii săi, ieșind călare de pe cărarea întortocheată pe care o urmaseră tăind pădurea, zăriră cocioaba lui Audbert, marcomanul. Dindărăt, ducând de căpăstru un catâr cocoșat sub o încărcătură greoaie, li se alătură tânărul Kayuk. Imediat ce Balamber trase de frâele calului său, ceilalți se opriră și ei și veniră lângă el ca să scruteze rariștea întinsă. Ochii lor atenți cercetară fără grabă micul regat al marcomanului: gospodăria, cu orătăniile scurmând prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de femeie. Tânărul Simplicius fu cel dintâi care ridică privirea ochilor săi aprinși în direcția abatelui, adresându-i o întrebare mută, care însă nu fu răsplătită nici cu cea mai mică atenție. Zgomotul unor pași răsună pe dalele curții; scrâșnetul greoi al unor roți de căruță, apoi strigătele mai îndepărtate, venind din ulița ce cobora de la sihăstrie în vale, tăind desișul de brazi; în sfârșit, ecoul unor voci bărbătești, tot mai numeroase, care sporovăiau cu glas scăzut, temătoare, la câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
desăvârșit aceste sensuri. Un caz particular este și cel al terminologiei militare a hunilor: luând în considerare capacitatea remarcabilă demonstrată de aceștia în mai multe ocazii, care contrastează cu obișnuita și simplista reprezentare a armatelor lor ca hoarde dezlânate și greoaie, și ținând cont de faptul că istoricii rețin că alcătuirea acestora se baza pe unități întocmite după sistemul zecimal, am considerat că pot să aplic acestor unități o terminologie împrumutată de la armatele mongole ale lui Gengis Khan, bazându-mă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui sărac și lins pe tidvă, a rămas ca la douăzeci de ani. De altfel, și știința lui este eternă, ca și obiectul ei - și-l conservă. Plimbare până aproape de Valea-Seacă. Lună plină. Răsărea când am ieșit din sat. Era greoaie și roșie ca și în noaptea aceea îndepărtată, când se îmbulzea pe poarta jităriei, gata să dea pes-te noi, și atât de neașteptată era apariția ei abia răsărită acolo în poartă, încît femeia cu care - strecurîndu-ne prin întunericul de lângă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
naturală". că o să mă distreze cu "cinismul" lui, m-a indignat profund. Belesprit 1 și totuși cuistre 2. Filozof de mahala. Piqueassiette 3. Cerșetor care insultă când nu-i miluit. "Cinic", într-adevăr, în sens modern. Nesociabil și rău. Ironie greoaie și aproape de mintea omului. Infatuat. Inelegant la aspect și la suflet. Nici un orizont. Utilitarist mărginit. Obtuz la știință și la arte - "inutile", pentru el, "dăunătoare". Insensibil la orice frumusețe. Instincte canibalice. ("Era de părere că e permis să mănânci carne
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
că lui Elya Îi place de Horricker. Nu ar fi ridicat obiecții. Nu, spera că o să mă mărit cu Wharton. — Și nu e așa? Angela ținea o țigară aprinsă Între degete, În dreptul feței. Mișcări de obicei grațioase, acum Îngrijorător de greoaie. Clătină din cap, iar ochii i se umplură de lacrimi, Înroșindu-se. A, probleme cu Horricker. Sammler ghicise că era ceva de genul ăsta. Îi venea oarecum greu să Înțeleagă de ce dădea atât de des de necaz. Poate că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că taică-tău a știut dintotdeauna. A sperat că o să te măriți cu Horricker și o să Încetezi cu prostiile astea legate de sex. — Mă duc să văd dacă s-a trezit, spuse Angela și se ridică. Silueta ei moale și greoaie era Îmbrăcată Într-unul dintre nenumăratele costume. Picioarele, dezvelite până În partea de sus a coapselor, erau Într-adevăr foarte puternice, aproape grosolane. Fața Îi era În acea clipă palidă ca a unui copil și moale sub șapca micuță de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]