1,522 matches
-
un rol”. Vorbește despre transferul la altă școală elementară ca de o tranziție de la o experiență bună la una și mai bună. Chiar și experiența de liceu, traumatică pentru unii dintre colegii ei, este amintită ca fiind dominată de figuri grijulii aparținând corpului didactic și administrativ. Dar, urmărindu-și propria evoluție intelectuală, Sara reflectează: „Nu cred că am fost o elevă extraordinară, nu eram din cale-afară de inteligentă, dar îmi plăcea să învăț”. Nici chiar atunci când este selectată pentru noua clasă
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
amuzantă a femininului cu masculinul: Iuri și Iulia. Nu eram deprinși cu genul ăsta de confidențe, viața noastră mărginindu-se la identitatea de împrumut. În momentul în care a trebuit să-i părăsim, păreai atât de preocupată, ca o mamă grijulie să nu uite nimic, lăsându-și copiii singuri... Trebuiau să reia contactul cu noi la Milano, trei luni mai târziu. N-au venit. Am stat să-i așteptăm patru zile. Centrul a vorbit despre o misiune anulată. Șah, pe care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de sine, realistă; - bănuitoare, dificil de înșelat; - anxioasă, sentiment de culpabilitate; - inovatoare, plină de resurse, găsește puterea în ea însăși, hotărâtă; - tensionată, frustrată, surmenată; - oscilează între lipsa controlului, în conflict cu sine, neglijentă, impulsivă, neglijarea conveniențelor și prezența controlului, formalistă, grijulie cu propria imagine; - slab empatică; - negativism, resentimente, suspiciune și ostilitate indirectă la un nivel ridicat; - nivel înalt de violență suportată; - nivel înalt de traumă. Concluzii În aceste studii de caz s-au încercat, pornind de la actul criminal, o introspecție și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
se află la sute de kilometri. Dacă suprafața de nisip se îngustează există pericolul ca apa mării să inunde cuiburile sau oamenii neglijenți să le pună în pericol. -Ce crezi că se poate face? -Am văzut pe unele maluri oameni grijulii care au împrejmuit locurile respective cu niște structuri speciale de metal ca să protejeze cuiburile. Turiștii, acolo, nu au voie să se așeze ca să nu perturbe venirea pe lume a micilor broaște țestoase. -Vezi, oricine poate avea nevoie de ajutor, cu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
puțină răbdare. I-am întins mâna stângă. Să facă ce-o ști el cu ea! Deși dând impresia unui om care nu cunoștea să atingă gentil, mi-a luat palma în mâinile sale mari și mi-a întors-o foarte grijuliu, de parcă s-ar fi temut să nu se spargă, cu fața în sus. Apoi mi-a tras mânicile până mai sus de cot. Oare ce vroia? Să-mi vadă antebrațul? Nu pot să zic că nu era interesant spectacolul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
riscul nostru și și câștigă experiența tot pe pielea noastră. — Ia nu te mai agita atâta, îl mustră afectuos Livia. Se saltă în picioare și, aplecată asupra lui, îi aranjează perna la spate cu o mână expertă. Îi pune apoi, grijulie, palma pe frunte. — Parcă arzi un pic... Nu m-aș mira, surâde el. L-am chemat pe Themison pentru că m-au chinuit hemoroizii azi-noapte. Arată spre picior: — Nici ăsta nu mi-a dat pace. Livia îi potrivește cuvertura sub locul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și-l împunge dureros cu degetul în vânătaia lăsată de clismă: — Și aici. Bătrânul nu are timp nici să protesteze, nici să se dezmeticească. Cu o răsucire din încheietura mâinii, împărăteasa îl trântește la loc, în șezut, și îi aranjează grijulie perna la spate. — Crezi, șoptește, în timp ce-i netezește faldurile răvășite ale togii, că dacă ești Imperator Ceasar Augustus nu poți fi expus unor puteri diferite de ale tale, ce pot fi declanșate oricând de o pereche de nebuni periculoși? Amenințarea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
el bolul cu țelină. Mârâie posac: — Vorbește cu Curtius Atticus și cu Vitellius... Înghite și reia: — În Vitellius, mai ales, am toată încrederea... Secretarul aranjează cu un aer preocupat foile de pe masă. Ne-am lămurit atunci, conchide împăratul. Își pune grijuliu castronul cu verdețuri din nou în poală. Repetă încetișor: — Am încredere în Vitellius... Cum nu-l privește în față, Ianuarius înțelege că nu are de gând să-i împărtășească motivele pentru care îl preferă pe Vitellius. — Am să te rog
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
disperată. — Libo scrie versuri, murmură încet. Se așteaptă la un val de proteste indignate, însă Augustus se mulțumește să mormăie: — Nu știam... Este surprins, fără discuție. — Versifică deci..., murmură neștiind ce să spună. Își revine și se interesează, dintr-odată grijuliu: Măcar sunt bune? Trio Fulcinius bănuiește o capcană, dar n-are încotro. Nu poate ține pasul cu iuțeala gândirii împăratului. Se hotărăște așadar să fie prudent și vântură din mână. — Așa și așa... Vocea bătrânului se înăsprește. — Și ce-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-și exercite puterea într-una din cele mai sensibile zone ale comunicării dintre oameni și zei. O simte pe Asinia agitându-se lângă ea. Stai locului, murmură încet. Își trece derutată mâna prin păr, după care își potrivește din nou grijulie diadema. Oare ele, vestalele, i-au îngăduit Marelui Pontif să preia au to ritatea religioasă supremă atunci când a căzut monarhia? Pentru că și-a legat intenționat viața de cele care erau considerate parte din familia regelui. Așa s-a înălțat pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Puțin cam prea impetuos însă. Va trebui în viață să aleagă cu multă grijă sămânța bună de cea rea din ființa lui. Se apropie de el și, în ciuda protestelor, îi scoate de sub tunică medalionul rotund de aur. I l aranjează grijulie la gât. — Ți-am zis să nu-l mai ascunzi! îl mustră. Aurul este un remediu medicinal. Nu mai sunt copil! bombăne nemulțumit băiatul. — Porți bula de la naștere ca să te apere de strigoi și o vei purta până când îmbraci toga
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cu tot felul de animale aduse din cele patru zări ale lumii. Îl îndeamnă scurt: Ia uită-te tu, că nu găsesc pe ce să mă sui. Ascultător, Pusio se ridică pe vârfuri, mișcă capacul din loc și își scoate grijuliu capul afară. — Fii fără teamă, îl înghiontește Rufus de la spate. N-o să te calce nimeni pe cap. Găurile de aici sunt așezate pe axa din mijloc, unde nu se duc lupte. Pusio îngână: — Un bivol e târât afară... Instructorul se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
țărână și se ridică în picioare. — Nu ești niciodată prea bătrân ca să afli ceva nou. Își netezește tunica, apoi îi cere sec tânărului: — Închide trapa! Se răsucește pe călcâie și îl îndeamnă: Hai să mergem! Mai aruncă totuși o privire grijulie peste umăr: — Fii atent cum prinzi chepengul, îl avertizează. Să nu se întâmple vreo nenorocire. Pornesc. Rufus în față, ca unul care cunoaște locurile. Pusio îl urmează în tăcere. Oricât încearcă să fie rațional, nu se poate dezbăra de un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
picioarele goale și cu frunțile încununate de coronițe din frunze de laur. Nero zâmbește nostalgic văzându-i pe micuții camilli și camillae cum treapădă de nerăbdare să fie chemați mai repede să-i ajute pe preoți. Grațioși, cu părul aranjat grijuliu de mămici, bunici și doici iubitoare, respiră cu toții o eleganță inocentă. Strâng la piept, vădit emoționați, unul o pateră, altul, cutia cu tămâie sau vasul de libații. Micuțele dom nișoare ce-și poartă deja cu cochetărie rochițele au rulat pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trecut niciodată peste divorțul părinților mei, și că acum, ca adult, singurul moment în care mă simt cu adevărat bine este acela când caut consolare în mâncare. Iată-mă deci acum, la douăzeci și șapte de ani, strălucitoare, amuzantă, caldă, grijulie și amabilă. Dar desigur, oamenii nu asta văd când se uită la Jemima Jones; ei văd doar grăsime. Îmi văd sânii imenși - al naibii de bine făcuți, așa încât am ajuns la stadiul în care evit în mod constant să trec pe lângă șantiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a salvat din nou, insistând să iau această cartelă, ca să fie cât mai ieftin când îi dau raportul referitor la progrese. ― Bine. Ne vedem curând. Ies din baie înfășurată într-un halat de baie alb și pufos pe care Brad, grijuliu cum e, mi l-a agățat pe spatele ușii; am un alt prosop alb și pufos imens înfășurat peste părul umed. Îmi scotocesc în geantă și scot de acolo o mică broșură cu instrucțiuni de la AT&T. Citesc instrucțiunile, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Așa că-i spun tot, sărind doar peste partea cu cât eram eu de mare. Brad se potolește. Complet. ― Îmi pare rău, spune, așezându-se la loc în spatele biroului. Nu trebuie să lași asta să te supere, se poartă doar foarte grijuliu cu mine. ― Dar e o nebunie, zic eu, pentru că încep să devin ușor enervată de chestia asta. Chiar încerc să mă împrietenesc cu fata, mai spun eu, și în alte condiții aș spune că mă urăște complet. ― Nu te urăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de-atât. Știu fără urmă de îndoială, că încă sunt complet îndrăgostită de el. Mă opresc și suspin. ― Crezi că și el simte același lucru? ― Nu știu, suspin eu, în timp ce nesiguranța amenință să lovească. Știu că a fost incredibil de grijuliu și iubitor și mi-a oferit atât de multe, dar nu știu dacă asta înseamnă că simte și el la fel. Oricum, n-are nici un rost să mă gândesc la asta. Mă sună cum ajunge acasă. ― Când o să fie asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mențin imaginea vie. ― Nu le spune nimic, îi zice Richard cu un aer teatral. ― Nu, spune Ben hotărât. Nimic. Dar Ben nu se poate abține. Jurnalista este atât de drăguță, e o femeie de vârstă mijlocie, atât de caldă și grijulie, că Ben a vrut imediat să-și deschidă inima, și înainte să-și dea seama, îi spune mai mult decât ar trebui. ― Vă rog să nu scrieți chestia asta, că nu sunt în stare să dau de ea, se roagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și apoi arsă din nou. I se umflase nasul și Începuse să se cojească pe unde avusese bășici. În timp ce răsfoia documentele, luă cu degetele mâinii stângi niște unguent dintr-o farfurioară și apoi Îl Întinse pe față, atingând-o foarte grijuliu, cu vârfurile degetelor. Își ștergea degetele de marginea farfurioarei până rămânea pe ele doar o peliculă fină de unguent, apoi Își freca fruntea și obrajii, și pe urmă, cu mare delicatețe, Își masa nasul. După ce termină, se ridică-n picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care-l puteam face față de cei care erau fie mai tineri, fie mai bătrâni decât mine, adică toată lumea, după cum se dovedea de fiecare dată. Urmând instrucțiunile Mamei Scumpe am ajuns să nu mai simt În mod natural, ci În mod grijuliu. Când a murit tatăl meu, am avut un sentiment de pustietate și tristețe, cu siguranță, dar În nici un caz nu am simțit tulburarea și disperarea pe care au arătat-o frații mei și mama mea vitregă. Cât privește poveștile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Când Îi dădură lacrimile, se prefăcu că-i intrase o geană În ochi și Începu să se scarpine. Wyatt, la rândul lui, Îi trase capul spre el să vadă dacă nu putea extrage ceea ce o supăra. Văzându-l atât de grijuliu, o apucă disperarea și mai tare și-l strânse În brațe. El făcu din instinct ceea ce Wendy aștepta de la el. O sărută, apucând-o de fese. De bucurie, ei Îi scăpară cuvintele interzise: „Te iubesc“. Spre meritul său, Wyatt continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
degrabă ciudată și complet neortodoxă pentru modul lor obișnuit de a acționa: de ce să nu ne folosim de această atenție mediatică gratuită pentru a prezenta frumusețile țării noastre, minunile și locuitorii ei prietenoși - da, și de ce nu și guvernul ei grijuliu și prietenos? Generalii au fost luați pe neașteptate, dar zece secunde mai târziu toți exclamau pe rând: da, de ce nu?! Acum că ideea fusese unanim și entuziast Îmbrățișată, trebuiau făcute câteva pregătiri, desigur, să aranjeze un pic totul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
puteam să-mi descarc nervii în nici un fel. Nu puteam să mă concentrez la nimic. Acum sunt mult mai calm, cu toate astea mi se mai întâmplă uneori să iau foc din nimic. La început, soția mea a fost foarte grijulie cu mine, dar se pare că o exasperam și a început să-i displacă. Mi-am dat seama că era timpul să mă întorc la muncă. Să-mi pun din nou uniforma, să mă întorc la stație și să redevin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu soțul meu. Sunt oare doar niște reacții psihologice post traumatice? Mă întreb adesea dacă am să mor. Pentru că sunt o fire sensibilă, dacă dau prea mare importanță gândului ăstuia mă ia durerea de stomac. Soțul meu a fost foarte grijuliu cu mine. Cred că a fost chiar mai îngrijorat decât mine. Pentru că m-am externat repede, mă gândesc că poate ar fi trebuit să stau mai mult în spital, poate toate acestea sunt din cauza gazului sarin. Sunt foarte fericită că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]