967 matches
-
se strecoare în ele precum punctuația obligatorie. Lisa se lăsă pe vine în fața mea. —Jenny, uite care e învoiala. Nu o să-ți facem ceva ce să detești cu adevărat, cum ar fi să te transformăm în mine. Am avut o grimasă la această dovadă de perspicacitate. Ea zâmbi văzându-mă jenată. — Dar lasă specialiștii să-și facă treaba. Părul îți va crește la loc, iar machiajul îl vei putea șterge. În regulă, vreau ca toată lumea să-și facă treaba cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
amintindu-mi apoi că și eu ascundeam multe. Nu ar fi trebuit să spun nimic de la început, admise Mark. Totul a pornit de la ce am spus eu. Chiar îmi pare rău. Ți-a stricat relația cu Lisa? Am făcut o grimasă. —O să supraviețuim. La limită. — Îmi pare și mai rău pentru Phil. Nu mai vorbește cu tine și cu Kieran? am întrebat, acceptându-mi partea de vină pentru nefericirea lui Phil în urma ieșirii mele de la petrecerea de ziua lui. —Mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și ești pe cale să devii tată, iar eu încerc să-mi repar căsnicia cu prietenul tău cel mai bun. El își trase mâna încet. —Mark părea de neclintit când spunea că nu se va întoarce la tine. Eu făcui o grimasă batjocoritoare. Se pare că ai reușit să-l convingi s-o facă. Kieran privi fix candelabrele luxoase presărate pe tavanul decorat. —Nu-mi vine să cred că am făcut asta. Fu rândul meu să-l iau de mână. —Ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ispita de a-l judeca pe cât posibil ca pe un străin ale cărui nevoi mă lasă rece și de a-i pronunța sentința, văd înaintea ochilor un ștrengar de statură mijlocie, cu pantaloni scurți și ciorapi până la genunchi, care face grimasă după grimasă. El se tot ferește de mine, nu vrea să fie judecat, condamnat. Se refugiază în poala mamei. Începe să strige: „Dar eram doar un copil, doar un copil...“ Încerc să-l liniștesc și-l rog să mă ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a-l judeca pe cât posibil ca pe un străin ale cărui nevoi mă lasă rece și de a-i pronunța sentința, văd înaintea ochilor un ștrengar de statură mijlocie, cu pantaloni scurți și ciorapi până la genunchi, care face grimasă după grimasă. El se tot ferește de mine, nu vrea să fie judecat, condamnat. Se refugiază în poala mamei. Începe să strige: „Dar eram doar un copil, doar un copil...“ Încerc să-l liniștesc și-l rog să mă ajute la decojitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
spuse: — Domnule căpitan, trebuie să-ți spun că instructajul dumitale mi-a făcut o impresie detestabilă. Barnes Îl privi surprins. — Ce vrei să spui, Harry? Ceilalți se opriră În loc, privind la Adams. Acesta rămăsese așezat pe scaunul său, cu o grimasă iritată. — Ai hotărât să ne servești noutățile cu lingurița? — Ce noutăți? În legătură cu ușa. Barnes râse nervos. — Harry, tocmai v-am spus că scafandrii sapă șanțuri exploratorii, căutând ușa... — Eu aș zice că aveai oarecare idee unde e ușa Încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Însă uneori atîrnă. Dar principala Îndatorire a personajelor este să se comporte firesc, indiferent de stare, minerală sau organică. Așa că te gîndești la cunoscuți, la părinți, rude, locuri și Întîmplări unde se pot comporta ele natural, fără efort intelectual cu grimase, dacă nu ți s-a-ntîmplat nimic interesant ai feștelit-o, imaginația te lasă Întotdeauna drept În mijlocul unei fraze peste pod, și-atunci te concentrezi, focalizînd, un exemplu, o iubită premiantă din liceu cu sîni fulgerători, furibunzi, salivezi, atent să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Forman. Grotesc mi se pare un cuvînt moale. Mi-am schimbat părerea - cu 8 biți -, după ce-am văzut Eternal Sunshine of the Spotless Mind de M. Gondry.) Nu doar un antitalent complet, bestial, incalificabil, apucat de cele mai atroce grimase la tot pasul și tocmai cînd credeai c-ai scăpat, dar chiar un simbol al vremii În care ne zbatem fără rost. Noroc cu William Hurt, care rămîne cu dresoarea de cîini. Dar Edward nu mai latră cînd i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din toate timpurile și toate filmele, mai ales cînd Își pune basmaua albă pe cap și zîmbetul idiot cu care-și Însoțește constant replicile solemn cretine și cavalcadele pe cămilă. Filmul lui Lean e de o stupizenie toridă, plin de grimase, nisip și arabi capricioși, falsificați la masa de montaj. Și 1962-ul lui Lawrence nu-i o scuză, iată ce se Înregistra În acest an: Copilăria lui Ivan (Tarkovski), Singurătatea alergătorului de cursă lungă (Tony Richardson), Ce s-a Întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ei și, doar sîntem Într-o țară civilizată. După aceste cuvinte, probabil un semnal, un grup de șase indivizi a ieșit din clădirea gării, sala de așteptare clasa a II-a, și a tăbărît asupra viitorilor emigranți fără nici o vorbă, grimasă ori răcnet național de luptă. Să te pomenești pe Întuneric, Într-un oraș străin, pocnit din senin, era o noapte senină, de-un pîlc de cetățeni necuvîntători, lîngă o fîntînică, constituie o situație remarcabil de cinematografică și, Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am mai amintit de ea, nu mi-o pot scoate din minți), ale cărei ocheade ar face să se-arunce din cărucior pînă și handicapatul cel mai liniștit. ZÎmbetul acela al dumneaei, intelectual pînă la marginea rochiței, cu canini feciorelnici, grimasa de copil, totul e minunat, dar cel mai minunat este textul, lasciv, complice, insinuant, insidios, cu trimiteri În toate părțile, totuși trist pînă la a-i da micului ecran dimensiunile marelui ecran și o vălurire care te urmărește multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
îi fusese în timpul nopții. Se vedea cum va fi arătat: gustând o vreme din bunătățile rânduite pe platouri mari și înghițind pahare de vin și durerea aceea de pântecee înțepându-l încet, apoi explodând în interiorul lui, încât abia își stăpânea grimasa, iar mai târziu, obligându-l să se retragă în camera mamei lui Răzvan, cântăreața, plecată într-un turneu, și să se lungească o oră sau mai mult pe patul lat și moale. „Nu-i nimic, o indispoziție, nu vă faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu s-a deslipit nici o clipă de el. Mortimer se apropie acum de Dorothy Winshaw, fiica îmbujorată și impasibilă a lui Lawrence și a lui Beatrice, care stă singură într-un colț al încăperii, cu buzele strânse în obișnuita lor grimasă insolentă și feroce. — Ia să vedem, spune Mortimer căznindu-se să introducă o notă veselă în glas. Ce mai face nepoata mea preferată? (Fiindcă veni vorba, Dorothy este singura lui nepoată, așa că epitetul acesta este cam nesincer.) Nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se întoarce, se oprește să schimbe câteva cuvinte cu Mortimer, oaspetele de onoare, așezat la mijloc. Lawrence vrea să se intereseze discret de starea surorii lor. — Cum ți se pare că se comportă bătrâna smintită? șoptește el. Mortimer face o grimasă și răspunsul lui are un ton mustrător: — Dacă te referi la Tabitha, vei descoperi că se comportă perfect. Exact cum am prevăzut. — V-am văzut dând mărunt din bărbie după-amiază pe peluza de croquet. Mi s-a părut o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asta. Ce părere ai? Când văzu că mă uitam în ziarul ei, Fiona se apără: — Nu l-am cumpărat. L-am găsit în metrou. Se uită la fotografiile identice ale lui Hilary Winshaw din capul ambelor pagini și făcu o grimasă. — Femeia asta îngrozitoare! Sper că n-o să-mi spui că ești un admirator de-al ei. — Nicidecum. Dar am un interes profesional. Citește articolele în timp ce mă duc să-ți aduc ceva de băut și să-mi spui ce părere ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
exact contrariul? Dorothy zâmbi. — Ai dreptate, desigur. Oricine are tendința să uite că nu toți sunt la fel de sceptici ca tine... — Mă suprinde să te aud spunând asta, spuse Henry lăsându-se pe speteaza scaunului și lărgindu-și cureaua cu o grimasă de satisfacție. Nu sunt sceptic din fire. De fapt, sunt un idealist. Și, în plus, întâmplător cred aproape tot ce spun nutriționiștii în acest moment. Deosebirea este că pe mine implicațiile sociale nu mă alarmează, ci mai degrabă îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de reușise acesta să încapă pe mâinile unei persoane aflate în evidentă discordanță cu tonul și stilul lui? Privindu-i pentru prima oară fața cu atenție, am observat lipsa de umor din ochii și linia gurii ei și urmele unei grimase solemne care-i încrețeau fruntea într-o încruntătură permanentă. Continuă să citească. Am mai așteptat vreo cinci minute, tot mai agitat. M-am foit ostenativ pe scaun, m-am și ridicat de vreo două ori ca să scot obiecte inutile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îi auzim. Am stat aici acum câteva ore și am ascultat ce scandal au făcut când le-a citit Sloane testamentul și și-au dat seama că nu vor scoate un ban de la mine. Un plan ingenios, presupun. Făcu o grimasă. Prostesc. Ca orice altceva. Pic. Mortimer închise ochii, ca și cum îl durea ceva. — Am dus o viață inutilă, domnule Owen. Mi-am irosit-o în cea mai mare parte. M-am născut bogat și, la fel ca restul familiei, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar fi s-o săruți pe gură? Cred c-ar fi ca și cum ai pupa un cur de cîine. Pretindea că le duce deseori pe fete În Holland Park și face dragoste cu ele acolo, noaptea. Îi descria totul amănunțit printre grimase exagerate și făcînd cu ochiul de mai multe ori. Întotdeauna i se adresa lui Duncan de parcă el, Len, ar fi fost mai mare decît el. Avea numai șaisprezece ani. Fața Îi era tuciurie ca de țigan, și pistruiată, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
păr. Viv și Helen Îl urmăriră cum traversează spre lada de gunoi, saltă capacul și golește conținutul de fibre Înăuntru. Apoi Își șterse mîinile și intră Înapoi. Nu-și ridicase privirea. CÎnd ușa se Închise În urma lui, Viv făcu o grimasă. Dar Helen se gîndea În continuare la război. Mai mușcă puțin din sendviș, apoi zise: — Nu ți se pare ciudat cum toți vorbesc despre război de parcă ar fi ceva care s-a petrecut cu mulți-mulți ani În urmă? Pare chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lucruri scriau oamenii de la posturile de radio - despre o nouă varietate de floare sălbatică pe care o depistaseră În locurile bombardate, despre noi specii de păsări și altele asemenea - ceea ce devenise groaznic de plicticos. Își sorbi ceaiul, apoi făcu o grimasă. — Dumnezeule, dar e oribil. Scoase un pachet de țigări și o brichetă. Nu te deranjează că fumez pe stradă? — Bineînțeles că nu. — Vrei una? Le am pe-ale mele pe undeva pe-aici... — Nu fi caraghioasă. Poftim. — Mulțumesc. Aprinseră țigările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Trebuie să iei alta, și să o iei de la capăt... Ca-n jocul ăla pentru copii, „Șerpii și scările“. Și asta presupune ca, desigur, să ne fi găsit timp să te primim. Îți place slujba, zise Julia și făcu o grimasă. — Pe scurt, e frustrantă. Speri să faci ceva deosebit. Dar oamenii cărora le-am dat alte case acum trei ani se Întorc; au mai fost bobardați Încă o dată, și scoși din casă. Avem mai puțini bani ca niciodată. Și războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
alte vremi.Plâng că mă urăști sau îți sunt indiferent că toată lumea se oglindește în ochii tăi. Sunt prea multe pietre, la mine pe stradă trotuarul are altfel de bolovani. Sunt jumătate câine, plâng cu un ochi fără lacrimi, fără grimase, fără un tremur pe față. Cealaltă parte e pește, am ochiul în lacrimi, tot oceanul este plin de lacrimile lor și le așteaptă pe-ale mele să le înece. Plâng, nu fiindcă mă târâi ci fiindcă nu mă iubești sau
Paraliticul ?i frica by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83892_a_85217]
-
ce măsuri mă sfătuiește să iau Împotriva unui dobitoc care, atunci când l-am interpelat În Davy’s Bar, a pretins că să pui alcool În hrana destinată unui copil de trei luni Înseamnă „să te râzi puțin“. Încă-mi amintesc grimasa de dezgust de pe fața Celiei, care nu era destinată nenorocitului de Bunce. Folosește-ți șiretlicurile feminine, draga mea, mi-a răspuns ea. Celia Îmi spune cât e de Încântată de faptul că eu voi fi cea care Îi va instrui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Înainte de a coborî la cină, descopăr un plic mare pe care scrie „A nu se deschide până duminică!“, cu scrisul lui Richard. Îl deschid. Felicitările de Ziua Mamei. Una reprezintă amprentele mâinilor lui Ben cu vopsea roșie. Jumătate zâmbet, jumătate grimasă la gândul mizeriei pe care a presupus-o fabricarea felicitării. Cea de la Emily conține un desen cu mine În prim-plan. Port o coroană și țin o pisică verde În brațe și sunt atât de Înaltă Încât castelul meu pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]