9,562 matches
-
motivul pentru care romanul de față se citește pe nerăsuflate, dar și într-o stare de concentrare reflexivă, nu numai participativă. Senzaționalismul unor întâmplări nu anulează verosimilitatea lor și cu atât mai puțin logica internă a lumii explorate. Ca în Groapa lui Eugen Barbu ori în alte romane realiste de calibru, determinarea materială este esențială. Problema spinoasă a banilor face să se miște, să se agite, să transpire și să dispere această umanitate necăjită, obligată la tot felul de învârteli pentru
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
fenomenologul german prin cutare expresie, și pe deasupra nu are onestitatea să recunoască asta. Urmarea e o maculatură exegetică ineptă care se adună an de an pe marginea operei lui Heidegger. Cărțile acestea, relicve deplorabile înțesînd degeaba rafturile bibliotecilor, alcătuiesc marea groapă comună a rebuturilor livrești. Cartea lui Cristian Ciocan nu intră în această categorie. Ea este o mostră de competență analitică ce trece dincolo de crusta lexicală a cuvintelor neamțului. Iar dacă acum ocolim sintagmele pietroase și neprimitoare ale jargonului lui Heidegger
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
în fața cărora învățătura lui Hristos nici măcar nu mai reacționează. În fața avalanșei televizate sau tipărite de zodiacuri ce îți prevăd în amănunțime împlinirile, eșecurile, slăbiciunile și calitățile, reacția bisericii seamănă cu resemnarea vlăguită a unei instituții aflate cu un picior în groapă. Apelurile la credință și mobilizările împotriva practicilor magice, atunci cînd totuși se mai fac auzite, nu mai au nici un efect. Ne citim zodiacul cu aceeși seninătate cu care ne consultăm ceasul. Sentimentul misterului a dispărut, a rămas doar senzaționalul croit
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
cu atenția trează, fiind cu un pas înaintea mersului lucrurilor. De pildă, să ieși în întîmpinarea morții atunci cînd simți că ți-a bătut ceasul. De aceea, a continua să te agăți de viață cînd ești cu un picior în groapă e o dovadă de lașitate. Despre univers, Seneca are reprezentarea unui filozof neoplatonic, imaginea lumii apărîndu-i în tiparul trasat de autorul lui Timaios. "Cinci sunt, așadar, cauzele, după Platon: elementul din care (materia), elementul de către care (agentul), elementul în care
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
Ion Simuț Primul așezat în Groapa lui Ouatu, adică în "câmpul întins și pustiu al Cuțaridei", de la marginea cartierului Grivița, e Grigore, paznicul: Când își adusese nevasta și lopata să-și sape bordeiul, împrejur nu era țipenie de om. Un an de zile păzise tinichelele gropii
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
Groapa lui Ouatu, adică în "câmpul întins și pustiu al Cuțaridei", de la marginea cartierului Grivița, e Grigore, paznicul: Când își adusese nevasta și lopata să-și sape bordeiul, împrejur nu era țipenie de om. Un an de zile păzise tinichelele gropii și gura ei adâncă" - se spune în capitolul introductiv al romanului (prima ediție apare în 1957; a doua, cu modificări și adaosuri, în 1963; a treia ediție, cu alte ajustări, intră în 1966 în "Biblioteca pentru toți", ceea ce înseamnă o
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
S-ar zice că Grigore e, dacă nu un întemeietor, atunci primul stăpân al locului, invidiat și respectat ca atare. Dar mai mult decât atât, el e martorul extinderii mahalalei: Pe urmă mai veniseră oameni. Mahalaua se lărgise spre marginea gropii, de-a lungul drumului Cuțaridei. Lume nevoiașă, ceferiști de lucrau la stat, meseriași pe banii lor, niște zidari, plini de copii, cu muieri frumoase și parșive, un negustor care ridicase odăi de zid și deschisese cârciumă la rampă, un frizer
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
crescuseră sub ochii săi bătrâni, își aducea aminte de un foc ce mistuise casele, de niște întâmplări de care mai râdea și acum, că așa e viața, ca o panoramă..." Aceasta e perspectiva din care se va constitui narațiunea în Groapa lui Eugen Barbu: viața ca o panoramă, cu evenimente banale și senzaționale, cu oameni de toate coloraturile, bizari sau anodini, agresori sau victime, săraci sau puși pe căpătuială. Prima figură distinctă (a doua după Grigore, în ordinea apariției în roman
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
creșterea mahalalei, ceea ce pentru el înseamnă creșterea clientelei, în acest mod putând să rămână deasupra mizeriei, într-un fel de "elită" a negustorilor. Când își face casă de zid, scăpând de adăpostul de scânduri și cartoane, cum avea toată lumea în groapa lui Ouatu, se simte victorios, adică emancipat economic. Romanul dobândește repede palpit narativ. Primele trei capitole au rolul prezentărilor din romanul tradițional. Nuntă îl prezintă pe Stere, ins fără biografie (nu se cunosc originile lui), așezat într-o căsnicie formală
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
are ca protagonist pe Bozoncea, stăpânul hoților, îndrăgostit de Didina. Rivalitățile mocnite îi vor aduce în cele din urmă detronarea, moartea și furtul iubitei. Lumea stabilă a săracilor și a negustorilor este alternată cu lumea mobilă și violentă a hoților. Groapa iese în epoca postbelică, nu încape îndoială, dintr-un gest de inconformism. Este rezultatul unei eschive față de realismul socialist. Tânărul prozator Eugen Barbu știe foarte bine capcanele proletcultismului și încearcă să le evite. Dacă s-ar fi orientat spre clasele
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
orientat spre clasele sociale tradiționale (țărănimea, muncitorimea), eșecul era asigurat, pentru că aici funcționau clișeele luptei de clasă. De aceea, scriitorul încearcă să iasă din această ecuație ideologică, evitând categoriile sociale puternice, prinse în reprezentări definitorii pentru regimul comunist. Lumea din Groapa, periferia neașezată și neideologică a orașului, e un fel de caricatură a proletariatului. Criticii proletcultiști observă devierea sau refugiul și vor denunța romanul, recomandând prozatorului să se ocupe de muncitori, de greve, nu de lumpeni și răpiri de ibovnice. Constrâns
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
unei lumi degradate, care scapă aparent legilor marxiste, la prezentarea cartierului vecin, Grivița, unde se manifestă cu adevărat spiritul "sănătos", progresist, adică revoluționar, al muncitorilor. Romanul Șoseaua Nordului (1959) e tributul plătit imediat de Eugen Barbu pentru îndrăzneala evazionistă din Groapa (1957). Mai mult, autorul va duce unele prefaceri conjuncturale, care să ilustreze lupta de clasă, în ediția a doua romanului Groapa (1963), adaosuri la care va renunța ulterior. Deși subiectul și lumea din Groapa nu sunt rezultatul unei alegeri premeditate
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
adică revoluționar, al muncitorilor. Romanul Șoseaua Nordului (1959) e tributul plătit imediat de Eugen Barbu pentru îndrăzneala evazionistă din Groapa (1957). Mai mult, autorul va duce unele prefaceri conjuncturale, care să ilustreze lupta de clasă, în ediția a doua romanului Groapa (1963), adaosuri la care va renunța ulterior. Deși subiectul și lumea din Groapa nu sunt rezultatul unei alegeri premeditate, opțiunea lui Eugen Barbu se constituie ca o situare polemică atât față de oficialitate, cât și față de celelalte modalități epice, mai mult
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
Eugen Barbu pentru îndrăzneala evazionistă din Groapa (1957). Mai mult, autorul va duce unele prefaceri conjuncturale, care să ilustreze lupta de clasă, în ediția a doua romanului Groapa (1963), adaosuri la care va renunța ulterior. Deși subiectul și lumea din Groapa nu sunt rezultatul unei alegeri premeditate, opțiunea lui Eugen Barbu se constituie ca o situare polemică atât față de oficialitate, cât și față de celelalte modalități epice, mai mult sau mai puțin consacrate. Marginalitatea Cuțaridei sfidează centralitatea unor subiecte narative ideologizate. Pe
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
o variantă originală, diferită în mod voit (deși era diferită în mod cu totul întâmplător) față de lumea rurală din proza lui Marin Preda, față de lumea aristocratică din proza lui Petru Dumitriu sau față de lumea intelectuală din proza lui G. Călinescu. Groapa aduce un univers total diferit față de Bietul Ioanide (1953), Moromeții (I, 1955) sau Cronică de familie (1955). Pare o contrapondere studiată, deși Eugen Barbu scrie despre lumea copilăriei lui. În Jurnalul unor romane autorul notase încă din 1945: "Căutam pe
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
unor romane autorul notase încă din 1945: "Căutam pe hărți ceea ce era lângă mine: o lume exotică. Poftim, o ai, ce faci cu ea? Cu parfumurile, cu ritmul și cu aburul ei. Acum să te văd! Deocamdată am găsit titlul: Groapa". Prin urmare, scriitorul însuși, din momentul în care i se revelează acest univers de lângă el ca o mare descoperire, își propune să-l înfățișeze ca "o lume exotică". În anii ´50, exotismul era și mai frapant, prin comparație cu ceea ce
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
propune să-l înfățișeze ca "o lume exotică". În anii ´50, exotismul era și mai frapant, prin comparație cu ceea ce era acceptat oficial ca lumi acreditate sau verificate ideologic. Mahalaua nu era printre lumile acreditate și tocmai de aceea surprinde. Groapa a beneficiat considerabil de pe urma acestui efect de surpriză. Gorki e modelul declarat al scriitorului nostru în același jurnal al romanelor din care am mai citat. Finalul cărții vrea să dea o miză mai mare, capabilă să depășească pitorescul și caleidoscopicul
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
cuvânt îmi trebuise din 1945!!! Ideea de mișcare a lumii, de perisabil, de inconsistență, de nepăsare universală la o imensă și fără sfârșit mizerie umană". În afară de supralicitarea unei autointerpretări, e de reținut din această mărturisire ideea de a face din Groapa un roman care să aibă ca supratemă fiorul destinului. Nu prin aceasta e însă interesant și viabil, ci tocmai prin "dogoarea pestilențială" (e tot sintagma autorului) a unei lumi a declasaților și prin fiorul naturalist al conflictelor și al violențelor
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
om când se află la limita existenței. În mizerie, sub apăsarea lipsurilor, viața, instinctele (sexualitatea, foamea, setea, rivalitățile) colcăie cu mai multă disperare, cu un fel ciudat de vitalitate amplificată de amenințările morții. Fenomenul este studiat și înfățișat similar în Groapa lui Eugen Barbu și, mai târziu, în Șatra (1968) lui Zaharia Stancu. Elementaritatea vieții se manifestă în tendințele ei primare, despuiate de disimulările înșelătoare pe care le-ar da civilizația și emanciparea. Mahalaua și șatra sunt medii și categorii sociale
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
ca aceea din finalul romanului. Pitorescul mahalalei de prin 1935 a fost revalorizat în sensul unui nou mizerabilism. Plasându-se într-o tradiție interbelică (G. M. Zamfirescu, Carol Ardeleanu etc.), racordân-du-se la romanul popular cu hoți, criminali și femei fatale, Groapa trebuie înscris în filonul mizerabilismului epic, durabil și atractiv, ilustrat ulterior de Balanța (1985) lui Ion Băieșu și, mai ales, de proza lui Radu Aldulescu.
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
reprezintă pavăza cea mai de nădejde împotriva cruzimilor istorice, inclusiv a experienței totalitare care l-a marcat pe poet, fiu de deținut politic: "îți vin în gînd:/ Anotimpul cenușii,/ Sintagma lui noiembrie, desfigurată,/ Anii mitraliați, partizanii din munți,/ Aruncații în groapa comună/ Din Cimitirul săracilor.// }i-a măcinat destinul/ Apocalipsa bolșevică / Ciuma roșie;/ Replica ta este/ Un raft de metafore" (Raft). Dar lucrurile n-au mers pe o cale satisfăcătoare, ci "din absurd în absurd", întrucît "ne înghite un crater diabolic
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
mai există artiștii de toate felurile, scriitorii, muzicienii, matematicienii, cercetătorii, doctorii care își duc iluziile cu o forță incredibilă. Datorită lor nu te simți definitiv singur. Datorită lor există bucuria mizei, a ceea ce este consistent. Datorită lor nu calc în gropi și pot să observ Soarele și Luna. Așa s-a făcut că într-una din serile acestui început de toamnă am văzut, în vizită la București, un spectacol - "Geniul crimei" de George F.Walker - al Teatrului 74 din Tîrgu-Mureș. Treaba
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
s-o monteze la Piatra Neamț, dar n-a reușit decît după decembrie 1989. Faptul că piesa n-a fost acceptată de cenzură nu m-a mirat niciodată: cum să fie acceptată, cînd era vorba de o revoltă pe marginea unei gropi? Dreptul la un copac în fața ferestrei" D.P.: Să revenim la încăperile prin care ai stat și la piesele pe care le-ai scris. M.V.: După momentul Bine, mamă... de pe strada Lirei, m-am mutat la poetul Eugen Chirovici, care avea
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
mai trebui să adaug și camera mea din casa părinților, de la Rădăuți, unde mă instalam în vacanțe. Era singurul loc unde respiram puțin, alintat de grădina cu flori și de felurile de mîncare ale mamei. Acasă, la Rădăuți, am scris Groapa din tavan. Desigur, piesele mele n-au fost inspirate de casele în care am stat, dar ceva din atmosfera acestor peregrinări s-a impregnat în fiecare dintre ele. M-am născut, fără îndoială, sub semnul dorului de ducă. Cu cît
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
amintește foarte exact această contribuție dezastruoasă la o intrigă ideologică, acutizată în detrimentul literaturii. Citez, din nou pe larg, explicația dată de Octavian Paler: "Mărturisesc, îmi pare rău că un scriitor de talia lui Eugen Barbu, care a dat cărți precum Groapa sau Princepele, s-a lăsat târât de resentimente și de frustrări, asumându-și un rol trist, chiar odios uneori, de vârf de lance împotriva scriitorilor socotiți de ŤSăptămînať Ťagenți ai Europei libereť. Poate și datorită lui s-au format în
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]