2,509 matches
-
120 Nalta un chip de aur și pe scăpărătoarea stîncă el statu, Întunecos chip omenesc cu áripi și în adîncurile sale Orbitoarele lumini că de nestemate limpede luciră; fermecător în furie, Fălindu-se cu ochii săi, de Bucurie Tresăltînd în groaznică Trufie, [Căutînd slavă, dorind să fi avut ochi cerurile ca să vadă, 125 Și căutînd lingușitor că Glia să-și deschidă Pleoapele și să privească Așa splendoare minunată, în miezul slavei sale căinîndu-se C-afar' de Enion nimic nu se putea gasi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care il pretind al meu". Urizen statu înfricoșat, dar nu-Îndelung; Curînd strigắ: "Supune-te glasului meu, tinere Demon; sînt Dumnezeu în Veci de Veci. Ești tu un vizionar al lui Iisus, a Veșniciei dulce amăgire? 330 Iată, sînt Dumnezeu, nimicitorul groaznic, iar nu Mîntuitorul. De ce sa ii silească Divină Viziune pe Fiii Raiului Că fiecare să renunțe la desfătarea să, cu spectrul sau război să poarte? Spectrul e Omul. Restu-i doar amăgire și himera." Acestfel vorbi Urizen, în sine strîns, grozav
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mai mult rîvnind, gustînd cu-atît mai mult, si sorbind dulce fericire Din toate rotile cerești ce se-nvîrteau35 și carele Celor Uciși. În depărtare, Departe aruncată-n Noapte, rîvnind îngrozitor de-nfometată, 435 Și verile și iernile rotindu-se în jur în groaznicul adînc 36, Enion, oarbă și de ani încovoiata, plîngea pe vîntul pustiit: "De ce strígă Corbul și nimeni de el n-are milă? De ce cad Vrabia și cu Prihorul în iarna flămînda? Neputincioase, tremurînd stau ele pe tufe desfrunzite sau friguroase
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
margine; glasul sau astfel începu: Luváh și Vala tremurînd și dîndu-se napoi, pe marele stăpîn, cel al Lucrării, îl văzură, Și-al sau Cuvînt îl auziră: "Împărțiți-vă, voi, cete, după rang53. Să construim Sălaș pentru al cerului iubit în groaznicul adînc: 25 Să construim Găoacea Lumii-n jurul Stîncii Albionului". Cetele Cerului zburară prin văzduh cîntînd și către Urizen strigînd. Unii-așezară nicovala, alții războiul de țesut îl înălțară, alții-ntocmiră Plugul și cu grapa și-alcătuiră hamurile de argint și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
geamătul de moarte. Munții-Atlantici tremurară. Fugi-n înalturi Luna cu un strigăt: Soarele, cu șiroiri de sînge. Fugiră din Pîntecele Albionului toate Noroadele și Semințiile Pămîntului acesta, Fugiră-n harmalaie de Măcel, si aștrii cerului fugiră. 45 Ierusalimul prăbușitu-s-a în groaznică ruină peste-ntreg Pămîntul, Rece căzu din Văile lui Lambeth în gemete și-nrourată moarte Roua sufletelor zbuciumate, sudoarea cea de moarte-a muribunzilor În toate sălile cu colonade și(-n toate) crugurile cerurilor Albionului. Frate cu frate se scaldă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și cîrligele ridică minereul, În grămădiri ca niște munți care-s vîrîte în cuptoare, și-nchiseră cuptoarele Și le pecetluiră pentru un timp și timpuri; în asta vreme Miazănoaptea suflắ din Foalele înnourate, la fel ca Miazăziua, Răsăritul și cu groaznicul Apus, 70 Și-n asta vreme plugul cel de fier tăié grozavnicele brazde-n Ulro, sub Beula, unde cei morți Noapte și Zi se tînguiesc. Luváh fu aruncat într-ale chinului Cuptoare și pecetluit, Iar Vala-n crudă desfătare hrăni cuptoarele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Cetăți, Noroade, Mari și Munți și Rîuri. Fiece Dom se deschidea spre patru săli, si Domurile cele Trei Încercuiau Sala de Aur a lui Urizen 79, a cărei parte dinspre-apus ardea strălucitor 180 Cu focuri veșnic izvorînd în raze din groaznicele-i mădulare. Întunecata-i Părelnica Înfățișare Feminină pe-Așternut Alb se odihnea aici, Sau peste capu-i înstelat plutea; și cînd zîmbi el, se luminắ ea Precum un Nour luminos în vremea secerișului; însă cînd Urizen se încruntắ ea plînse-nvăluită-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mădulare cînd Domnul ei era plecat. Și fiii ei, Cu vieți de Jertfe-aduse pe-un altar de-aramă 195 Dinspre Răsărit 82, Re-nsuflețeau sufletul ei cu vieți de dobitoace și de păsări Ucise pe Altar, urcînd în sînu-i nouros. Groaznică lucrare Altarul, truda a zece mii de Sclavi, O mie de Barbati cu vajnice puteri își petrecură viața la ridicarea să. Stătea pe douăsprezece trepte numite după numele celor doisprezece fii ai ei, 200 Și fost-a Înălțat la cea dinții
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
va cerca să se răzbune". 340 Așa vorbind cu-adînci suspine se mistui de dor pînă ce, neînsuflețit, căzu și el. Noaptea trecu, si Enitharmon, nainte de revărsarea zorilor, se-ntoarse în extaz. Și pește Los cîntắ iárăși la Viață aducîndu-l: groaznice erau gemetele sale; Dar ástfel cîntắ ea: "Prind sferica harfa. Ating corzile. La primul sunet soarele de Aur se nalta din adînc, 345 Și-și scútură copleșitorul par, Ecoul luna o trezește să-i despletească buclele de-argint, De aur
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
strălucitorii ochi spre el, ridică-ți mîinile supuse 110, Si mîngîieri vor coborî din cer în norii tăi întunecoși.] 30 Lasă tot viitoru-n seama lui. Primește-ți iar ale Luminii cîmpuri. De ce ai ascultat de glasul lui Luváh în dimineața-aceea groaznică Și ai luminii aprigi căi nemuritori i-ai dat amăgitoarelor lui mîini? Acum nu mai asculta de voință ta, și ești silit Să făurești frîiele de fier și de arama, să clădești ieslele de fier, 35 Să îi îmbeți 111
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
deasupra capetelor lor pluti-n Cununi de aur, tristețea Omului și picurii îmbălsămați căzură jos, Și Iată, acel Fiu al Omului, Spiritu-acela-ntunecat al Celui Ce-a Căzut, Luváh, din nour coborî. Cu groază Albionul se nalta: 70 Se nalta revoltat Groaznicul Om și spatele-și întoarse către Vala. Noi auzit-am Glasul Albionului în somnu-i agrăind: "De ce-n tulburătoare cețuri nourii tăi se răsucesc? Nu pot să mai ascund Îngrozitoarea viziune pe care-o văd cu ochii. O, iubire și viața
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
supunerii și-ale fățărniciei tale Sînt groază mea. De ce ai luat chipul acela limpede? 120 De unde ți-este dată puterea-aceasta? Cîndva erai în sînu-mi Leneș curent de-ntunecoase113 ape; la țărmul lor cel înverzit Era o peșteră învăluită-n umbre groaznice, întunecată, rece și mortală, acolo Capul mi l-am așezat în fierbințeala-amiezii după ce fost-am istovit De bulgarii sfărmați; acolo mi-am pus plugul, și-acolo caii mi-am hrănit: 125 Și răsărit-ai tu cu revenele-ți plete într-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
apă ai lui Tharmas? Mînie, Mînie din sînu-mi nicicînd nu se va stinge: vînturi și ape de durere Mistuind totul, pînă la capăt mistuind. Sfîrșitu-s-au Iubirea și Speranța". 205 Fiindcă-n clipa-aceasta din Enion nimic nu mai rămase în groaznicul văzduh, Doar un glas veșnic jeluindu-se-n Stihii. Acolo unde Enion, oarbă și de ani încovoiata, rătăcea, Ahania rătăcește-acum: Ea rătăcește pe Veci temîndu-se că nu cumva să cadă în nedeslușire 118, Căci luminoșii-i ochi privesc Abisul. Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-a-ndurerat pînă ce sîngele Din curgere se-opri: apoi cu prelung vaier își plînse caznele pe vînt. Și Tharmas îl chema pe-Întunecatul Spectru ce căzuse peste maluri Cu răzlețite Mădulare. Spectrul îndurerat se ridicắ, 65 Albastră umbră,-întunecoasa, groaznică; aidoma unei statui de plumb, După căderea-i dintr-un turn înalt încovoiata, întunecată umbră se nalta. "Mergi înainte", spuse Tharmas, "muncile bucuriei sînt ale tale: supune-mi-te și trăiește, Acestfel spongioasa măduva ieșind din oasele-ți sfărmate Se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de gelozie, si mormăind tunete aspre Și bezne-n jur zvîrlind, acestfel își rosti grozavnicele chinuri ale inimii: "Tharmas, te știu: cum ne-am schimbat, și frumusețea ni s-a stins! 80 Și totuși te știu încă, deși în asta groaznică ruină cufundat. Tu, cîndva cel mai blînd fíu al cerului, acum te-ai prefăcut în Furie Spăimîntătoare, O grozăvie pentru toate vietățile; să nu crezi că nu știu C-ai înviat din morți, sau ca puterea-mi a uitat Că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
acel șuvoi În care-acum se prefăcură rîurile noastre, săpînd prin peșteri uriașe De sînge închegat, luptînd ca să fim izbăviți din lanțuri. Ea se lupta-n zadar; dar nu la fel Urthona se luptă; fiindcă eu, țîșnind, 105 Albastră umbră,-ntunecoasă, groaznică, ieșit-am în văzduh din Nările Lui Enion ce răsuflau, de Enitharmon despărțit. Urlat-am de durere. Și te-am privit cum putrezeai pe Stînci. Din mila am plutit deasupră-ți; și străjuit-am leșu-ți groaznic Din fața Vulturilor Mîncători de Stîrv
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu o mai vedea-voi Niciodată, dacă tu, O, Umbră, nu-l apăra-vei pe-acest Fiu 120 Al Enionei și nu-l vei ajuta ca să-l încătușeze pe Regele căzut; Că nu cumva din moarte să-nvieze în toată groaznica-i putere. Pune-l în fiare; pe Enitharmon ia-o drept gíngașă răsplată, în timp ce eu Purtat sînt în zadar de o speranță mincinoasă, speranța soră-a deznădejdii". Icnind se nalta grozăvia și stîncile-i solide nainte le împinse 125 Peste șuvoi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
jur cu zgomote 160 De roți și de copite ale căilor, si Trîmbițe, Corni, Goarne. Los îngrozit privi ruinele lui Urizen jos dedesubt, Grozavnic Haos pentru ochii săi, nemăsurata Moarte fără chip Învîrtejind în sus fărmate stînci în înălțimi în groaznicul văzduh, Unduind totul dedesubt în Volburi de fluid topit. 165 Atuncea Los cu-nfricoșate mîini prinse Cuptoarele lui Urizen Căzute în Ruină: Enormă lucrare, din nou el le zidi, Truda de Veacuri în Întunecime și în războiul lui Tharmas; Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lanțul cu verigi, O vastă șira a spinării se zvîrcoli în chin pe vînt, 220 Dînd coaste-ndurerate, precum o Peșteră care se pleacă, Si înghețat-au oase țări peste toți nervii săi ai bucuriei. O primă vîrstă trecu, o groaznică durere. Din Peșterile îmbinatei sale sire a spinării, cu-nfricoșare căzu jos Un roșu glob rotund, arzînd încins, adînc adînc, jos în Abis, 225 Zvîcnind, strîngîndu-se-ntr-un glob și tremurînd, dînd zece mii de ramuri În jurul trainicelor sale oase, si o a doua
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n sfîșietoare frică nervosu-i creier dădu ramuri [În jurul ramurilor inimii] În înălțimi în două sfere mici ce se-ascundeau în două peșteri mici, 230 Cu grijă ascunzîndu-se de vînt; ochii-i priviră adîncimea, Si o a treia vîrstă se-ncheié, o groaznică durere. Ale nădejdii chinuri începură; în suferință grea sforțîndu-se, luptîndu-se, Două Urechi în volute-apropiate de pe sub sferele vederii sale Ieșiră-afară răsucindu-se-n spirale și cum creșteau se împietriră. Și o a Patra 235 Vîrstă se sfîrși și-o groaznică durere
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o groaznică durere. Ale nădejdii chinuri începură; în suferință grea sforțîndu-se, luptîndu-se, Două Urechi în volute-apropiate de pe sub sferele vederii sale Ieșiră-afară răsucindu-se-n spirale și cum creșteau se împietriră. Și o a Patra 235 Vîrstă se sfîrși și-o groaznică durere. Bolnave-n cruntă suferință, plutind pe vînt, Se aplecară-n jos către adîncuri două nări, Si o a cincea vîrstă se-ncheié și-o groaznică durere. Bolnavă-n cruntă suferință, năuntrul coastelor umplute-n jur cu aer, 240 O peșteră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și cum creșteau se împietriră. Și o a Patra 235 Vîrstă se sfîrși și-o groaznică durere. Bolnave-n cruntă suferință, plutind pe vînt, Se aplecară-n jos către adîncuri două nări, Si o a cincea vîrstă se-ncheié și-o groaznică durere. Bolnavă-n cruntă suferință, năuntrul coastelor umplute-n jur cu aer, 240 O peșteră flămînda, rîvnitoare. De-aici gîtleju-i se nalta Croit aidoma unui canal; apoi, precum o roșie văpaie, o limbă-a foamei Și a setei se ivi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
umplute-n jur cu aer, 240 O peșteră flămînda, rîvnitoare. De-aici gîtleju-i se nalta Croit aidoma unui canal; apoi, precum o roșie văpaie, o limbă-a foamei Și a setei se ivi, si o a șasea vîrstă se-ncheié, de groaznică durere. Turbat și-înăbușit de chin, el brațul drept și-l aruncắ spre miazănoapte, Si brațul stîng spre miazăzi, țîșnind afar' adînc îndurerat, 245 Și tremurînd picioarele-i călcară-abisul cel de jos, urlînd și îngrozindu-se, Si o a șaptea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
chin, el brațul drept și-l aruncắ spre miazănoapte, Si brațul stîng spre miazăzi, țîșnind afar' adînc îndurerat, 245 Și tremurînd picioarele-i călcară-abisul cel de jos, urlînd și îngrozindu-se, Si o a șaptea vîrstă se sfîrși și-o groaznică durere. Sfatul lui Dumnezeu în înălțimi veghind asupra Trupului Omului în straiele de sînge-ale lui Lúvah învelit, văzu și plînse. Și coborînd peste tărîmurile-acoperite de blîndă luna a lui Beula, 250 Fiicele lui Beula au văzut Divină Viziune; fost-au
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în minunat chip Rotile Stelare dumnezeiasca mîna o simțiră. Hotar Fu pus Veșnicei Morți. Los simți Hotarul, văzu Cum degetul lui Dumnezeu atinge-al Șaptelea cuptor cu groază. Și Los privi mîna lui Dumnezeu peste cuptoarele-i Pe sub Adîncuri în groaznice Tenebre sub noian. 280 Cu groază Los de la corvoada-i se dădu napoi; marele ciocan Din mină îi căzu, si focurile sale în fum și-ascunseră puternicele mădulare; Căci în devastatoare huiete și prăbușiri, ciocniri și vaiete, Nemuritorul dăinuia, deși
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]