1,400 matches
-
bl. ZP/18, AP. 13 țel. 150494 1310 GOCZ IOLANDA (n. 1947) Oradea, Str. Aluminei Nr. 84 N 5 Ap. 33 țel. 156700 1313 GORDAN LIVIA (n. 1962) Oradea, Str. Slatinei Nr. 23 D 45-46 Ap. 54 țel. 150938 21156 GROS CARMEN MIHAELA (n. 1971) Oradea, str. Moldovei nr. 76 X89 ap. 8 țel. 092822287 9752 GROSU ALEXANDRU (n. 1938) Aleșd, Str. Bobalna Nr. 66 B țel. 342071 19807 GUI KATALIN (n. 1971) Oradea, Str. 1907 Nr. 10 țel. 123201 1324
EUR-Lex () [Corola-website/Law/142865_a_144194]
-
fie sacrificate în ofensive fără rost. Pétain a planificat și condus o serie de ofensive cu obiectiv limitat încununate cu succes în ultima parte a anului 1917, dar, spre deosebire de englezi, nu s-a angajat în nicio ofensivă majoră până la venirea grosului trupelor americane în vara anului 1918. În anul 1918 au avut loc câteva dintre cele mai importante ofensive germane de pe frontul de vest. Prima dintre acestea, "Michael" (martie), a amenințat ruperea frontului în două prin separarea armatelor franceze de cele
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
lor și mai puțin cauzei generale. Feisal a sperat că va putea să convingă soldații arabi din rândul armatei otomane să treacă de partea rebeliunii și să se alăture cauzei sale. Pentru ca să prevină dezertarea soldaților arabi, conducerea otomană a trimis grosul trupelor arabe pe fronturile europene ale războiului și astfel doar un număr redus de dezertori arabi s-a alăturat lui Feisal. Principala contribuție a Revoltei arabilor la victoria Aliaților a fost blocarea a zeci de mii de soldați otomani în
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
combinate, armata otomană se află pretutindeni în retragere completă”. Primele forțe ale arabilor care au ajuns la Damasc pe 30 septembrie 1918 au fost cavaleria pe cămile a Sharifului Hashemit și cavaleria tribului Ruwallah, sub comanda lui Nuri Sha'lan. Grosul acestor trupe a rămas în afara orașului, în așteptarea sosirii Sharifului Faisal. Numai un mic grup de cavaleriști a fost timis în oraș, unde au găsit arborat deja drapelul Reboltei Arabe de către naționaliștii supraviețuitori. În seara aceleiași zile, cavaleria ușoară australiană
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
erau conducătorul rana Udai Singh (reg. 1537-1572) și conducătorul merawar Pratap Singh (reg. 1572-1597). În 1567-1568, Akbar atacă Chitor. Udai Singh se retrage și întemeiază Udaipurul.După cucerirea Chitorului, Akbar permite ca populația locală să fie măcelărită fără rost. Cu toate că grosul trupelor raipute n-a capitulat niciodată în fața lui Akbar, acesta izbutește să atragă de partea sa o parte din conducători (de ex.Raja von Amber).Până în anul 1580, Akbar reușește să întemeieze un imperiu stabil în nordul Indiei, care se
Jalaluddin Muhammad Akbar () [Corola-website/Science/304765_a_306094]
-
rangul de căpitan de panduri și a fost decorat de țarul Rusiei cu ordinul Sf. Ana în gradul de cavaler. În 1821 i s-a alăturat cu grupul său de panduri lui Tudor Vladimirescu. După plecarea lui Tudor Vladimirescu împreună cu grosul armatei pandurilor la Craiova, Gheorghe Magheru a fost lăsat la mânăstirea întărită de la Tismana pentru asigurarea ariergărzii, împreună cu fratele și cu vărul său, Papa Vladimirescu, fratele lui Tudor Vladimirescu. Împreună cu alți panduri din subordine, s-au ținut de răzbunări împotriva
Gheorghe Magheru () [Corola-website/Science/300004_a_301333]
-
sporilor de mucegai. Pe lângă vedetele zilei, prin sala de la ultimul etaj mai trecea și-o mulțime amorfă și proletară, dornică de afirmare estetică. Figuri simple și rudimentare, în ochii cărora sclipeau patibularități metaforice sau rateuri epice de proporții, alcătuiau masa, grosul plutonului care năvălea la cenaclu, întâi pentru „audiție“, apoi pentru „lectură“. Citeai, erai făcut praf, după care plecai acasă. Unii își mai notau și ce vorbeai într-un carnețel. Cezar se bâlbâia de nervi, iar Mihnea turba, îmi făcea semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
te-ai fi așezat sub marchizele încărcate de frunze sau ai fi dat obloanele la o parte, doar ca să prinzi holul sau un colț de sufragerie. Dintr-unul din cartierele uitate ale Bucureștilor, scăpat de furia lui Ceaușescu, îmi adunasem grosul Pif-urilor: vizitasem biblioteca unei bătrânici și plecasem de-acolo cu trei sferturi din colecția nepotului. O plătisem de trei ori peste prețul pieței, dar asta nu trebuia să se știe; Maria m-ar fi ucis. După o ultimă coborâre, 38
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
repetate, pentru că era sensibilă la o grămadă de factori: temperatură, lumină, umiditate. N-ai fi putut obține același efect, ba chiar unii susțin că fotocaina nici n-ar prinde pe celuloză, ar exista un efect de respingere a drogului. Deci, grosul ingerării drogului se obținea prin contactul cu țesătura. O simplă atingere a coperții, și te trezeai contaminat. Sau nu te mai trezeai deloc...“ „Încep să-nțeleg.“, am admis. „Nu toată lumea manevra cărțile-n același fel. Erau și-unii care știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ei Începe adevărata stăpânire a hanului, prin tumenul lui Ogodai, cei zece mii de tătari care țin În șah căzăcimea dinspre Nipru, iar mai departe, spre mare și spre munți, aproape o sută de mii de oameni, În iurte de pâslă, grosul armiei lui Hadji Ghirai... Căpitanul Își privi oamenii. Nici o tresărire, nici o Întrebare, nici o Îndoială. Era prima incursiune dincolo de hotarele țării, În stepele secetoase bântuite de cei mai sălbatici războinici care prădaseră, din vechime, Moldova. Aveau Încredere În el, Îl urmaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Îi schimbăm la lunca seacă! Oșteni! strigă apoi, ridicându-se În scări, cu sabia Înălțată. Formație stea, cu măciucașii la vârfuri și lăncierii pe margini! Atac la sabie! Moldovaaaa! - Moldovaaaa! se auzi strigătul moldovenilor, care porniră În rânduri strânse spre grosul oștirii tătare, Încă nedezmeticită. Sub atacul năucitor al măciucașilor, puținii mârzaci care Încercaseră o ripostă se prăvăliră, cu cai cu tot, În praful taberei. Cei care se ridicau erau luați În vârful lăncilor de rândul al doilea de călăreți. Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
atacului. Buzduganele loveau cu iuțeală cai și călăreți, zdrobind capete, zdrobind oase, trecând prin platoșe, rupând săbii și scuturi. - Lăncierii pe centru! Două sute de lăncieri se lansară la atac, devenind un singur vârf ascuțit, care străpunse centrul urmăritorilor, Înaintând spre grosul tumenului lui Ogodai, unde Petru și Albu luptau din răsputeri, Încercuiți. Înaintarea tătară se opri, frântă de loviturile primite pe flancuri și În centru. Era clipa hotărâtoare. - Șarjă la sabie, spargem Încercuirea din jurul lui Petru și Albu! porunci Oană. Apărătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu tăieturi lungi, primii călăreți tătari. În jurul lui, Apărătorii luptau cu agilitate și repeziciune. Nu era timp de angajat confruntări lungi, trebuiau doar să ajungă la moldovenii prinși În cercul atacatorilor. Totul se desfășura În viteză. Apărătorii intraseră adânc În grosul oștirii tătare, dar se mulțumeau să-și croiască drum prin Învălmășeală, Încrucișând săbiile doar atunci când drumul le era barat. Oană ajunse aproape de Petru și văzu că grupul condus de Gâlcă se zbătea să ajungă la oamenii spătarului Albu. Făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
parte dintre ei a format un careu În jurul voievodului. O altă parte a ocolit spahiii pe stânga, s-au despărțit pe două linii, izbind În același timp avangarda și ariergarda. Mânuiau săbiile cum n-am văzut. Curând, a rămas doar grosul turcilor, dar atacul lor nu mai avea nici o vlagă, Iancu era salvat. Spahiii care mai rămăseseră pe cai au fost vânați de arcași, iar când debandada era totală, un nou atac la sabie a transformat totul În sânge. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
iar primul ceambur năvăli cu chiote pe ulița satului. Erau călăreți mici, sălbatici, cu cai iuți, de stepă. Câțiva aruncară torțe aprinse pe acoperișurile caselor, care luară foc imediat. Alții descălecară, intrând În curțile pustii și strigând ceva de neînțeles. Grosul năvăli spre centrul satului. Deodată, funiile se ridicară și caii, Împiedicați, se prăbușiră cu călăreți cu tot. Asupra lor fură aruncate gălețile cu ulei și făcliile aprinse. Goana năvălitorilor se opri Într-o Învălmășeală de foc și cai răsturnați. Rândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
altceva decât să adune prada și să păzească robii. Mâine, primul convoi va trece Nistrul. - Războinicii Bordjighin nu se află aici pentru jaf, spuse Amir. Misiunea noastră este alta. - Da, râse Eminek, o să vină și vremea războinicilor tăi. Dar, fără grosul hoardei, nu veți avea nici o șansă să-l prindeți pe Ștefan. Nu fiindcă ar fi viteaz, ci fiindcă, după cum vezi, se ascunde. Moldova e paralizată de frică, Amir. Niciodată nu a fost călcată de o oaste tătară atât de puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vedea ca o imensă frământare de oameni. Înaintarea ei fusese Întârziată de luptele de hărțuială desfășurate de călăreții comisului Toader, care căzuseră ca trăsnetul asupra lui Mamak-han, Împingându-l Înapoi, spre valea Răutului. Tătarii avansaseră aproape o zi călare, dar grosul se mișca mai Încet, iar operațiunile de jaf și de prindere a robilor Însemnau mai mult trimiterea de convoaie Înapoi, spre Nistru, decât conturarea unui ritm de atac spre apus. Eliberarea robilor din noaptea de 17 spre 18 fusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pregătească apărarea Bucovinei. Amir ceruse să fie lăsat În avangardă, cu războinicii Bordjighin. Ideea lui fusese considerată Însă prea periculoasă. Avangarda de cinci mii de tătari era așteptată dintr-o clipă În alta. Până atunci, Eminek propusese să aștepte ca grosul hoardei să ajungă de la Mihălășeni la Lipnic. Iar acest lucru tocmai se Întâmpla În zorii zilei de 20 august. Din dealul Împădurit al Lipnicului, Ștefan urmărea coloana groasă a tătarilor intrând În tabără și mișcările călărimii În jurul cortului lui Eminek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ies din flancul drept și lovesc tabăra robilor. Fără strajă, robii vor fugi. Vânătorii se Întorc spre codru, aducând o parte din centrul tătarilor spre valea din fața noastră. Aici Îi așteptăm cu cinci mii de arcași. Le tăiem legătura cu grosul hoardei. Îi lăsăm pe mâna răzeșilor, să-i hăcuie din șei și să-i amestece cu praful. Alte porunci vor urma după aceste manevre. Spătarul Pop să aștepte semnalul meu. Curierii săriră În șei și porniră la galop. Ștefan privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
săbiile călăreților, tătarii rezistau din ce În ce mai greu În șei. La scurt timp, voievodul porunci retragerea lui Vlaicu. Pârcălabul Își Întoarse oștenii, lăsând spațiu liber arcașilor. Cei ce rămăseseră În viață din primul corp de atac al hoardei căzură sub săgețile moldovenilor. Grosul oastei tătare se organizase și desfășura un atac Învăluit asupra lui Ștefan. Mamak gonea pe flancul stâng, cu iataganul scos, urmat de purtătorul tuiului negru care indica prezența unei mari căpetenii. Centrul, sub comanda lui Eminek, pornise și el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a tătarilor fu oprită. În același timp, patru mii de călăreți moldoveni coborâră dealul, atacând centrul condus de Eminek. Dar la două lungimi de suliță de primul rând al tătarilor, moldovenii se desfăcură În două aripi, retrăgându-se spre pădure. Grosul hoardei, de peste douăzeci de mii de războinici, continuă goana. - Strategia lui Ginghis-Han, spuse Oană. Trei aripi, Învăluire, atac pe centru. A mers În Mongolia, a mers În China. Dar nu va merge În Moldova. E bine până aici, Măria Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spătarul Albu, că are nevoie de teritoriul și de armata Țării Românești În scurt timp. Prevăd un atac masiv asupra noastră. - Cu toate acestea, spuse voievodul, așezat În jilțul domnesc din capul mesei lungi la care se aflau sfătuitorii săi, grosul armatei otomane se află În Albania, unde asediază Cetatea Scutari, sub conducerea lui Suleyman, beglerbegul Rumeliei. Cetatea nu poate rezista mult timp unei asemenea forțe. Poarta spre Italia se va deschide. Iar Uzun Hassan nu mai poate ataca frontiera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
căzură asupra regimentelor de ieniceri și spahii. În avangarda turcească se iscă panica. Ienicerii Își căutau ieșirea din noroaie. Dar nu mai exista nici o ieșire. Ienicerii fugari fură Întâmpinați de săbiile răzeșilor și spintecați. În spatele fugarilor, artileria continua să mențină grosul armatei otomane sub asediu. În zona centrală, garda lui Ștefan gonea la galop mare spre garda lui Soliman. Diferența de luptători Începea să nu mai conteze. Din nebunia galopului, Oană surprinse fragmente din mișcările de oști din jur. Peste jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cailor. Adevărata șarjă porni pe trei direcții. Voievodul, cu Oană În dreapta, izbiră centrul gărzii turcești. Pietro și Gâlcă se năpustiră pe flancuri. În același timp, cornul transmise semnalul Pedestrimea e chemată În spatele voievodului! O parte din răzeșii care blocau retragerea grosului oștirii din mlaștini se regrupară pe linia deschisă de atacul Apărătorilor. Atunci, Alexandru Înțelese strategia și răsuflă ușurat. Chemarea trupelor pedestre pe urmele șarjei de cavalerie indica recucerirea pozițiilor pierdute și sugera neclintirea de pe câmpul de luptă. Moldovenii nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de ceas! - Asta mi-ai transmis prin răvaș. Doamna Maria e pregătită de drum. Nu te Întreb Încotro. - Nu mă-ntreba! - Unde e măria sa? - Acum două zile era pe Valea Trotușului. Nu știu nimic mai mult! - Eu am aflat că grosul urdiei urcă pe Valea Siretului și că măria sa se bate pe dealurile Zăbrăuților! Fără cavalerie! Ce știi de tătari? - Nimic! S-a dus către ei căpitanul Oană cu călărimile spătarului Mihail! Pârcălabul lăsă mai jos făclia pe care o ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]