1,082 matches
-
defensiv. E îngrozitor! Balcanii nu sânt numai la periferia geografică a Europei, ci și la cea spirituală. Mai cu seamă la aceasta. Resturile, scursurile, cangrena morală, imbecilități ale instinctului, orizont imediat - determină, toate, o fizionomie caraghioasă și tristă, de un grotesc deprimant. Balcanul în esența lui reprezintă o zvârcolire ratată, un dinamism închis, o sterilitate jalnică. Ce înseamnă astăzi România, Bulgaria, Iugoslavia, Grecia? - Oricât aș fi de pesimist cu privire la trecutul și la prezentul României și oricât - din dorință de obiectivitate - aș
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
poeme În Înțelesul curent al cuvântului”, ele sunt „rechizitorii scrise Împotriva uitării” și pentru <puterea de a ne fi rușine> de ceea ce am făcut rău, mănați În comunism”... dintre prostia oarbă/ Și haosul puterii din golul bicefal/ Pe negrul fulgerării grotescului mortal”..., cuvinte pe care Tăcu le-a scris și le-a spus nu În 1992, ci mult Înainte , iar alții le invocam abia În iulie-august 2006, când În sfârșit, vorbim și noi despre dosarele securității, despre cutare sau cutare dacă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cuvântului și nu ,,cântă” nimic; scrise Împotriva uitării și pentru puterea de a ne fi rușine, ele strigă, se luptă cu acest Golem al secolului XX: ,, Încrucișarea sumbră dintre prostia oarbă/ Și haosul puterii din golul bicefal./ Pe negrul fulgerării grotescului mortal,/ Pornită-i printr-o gură de șarpe să ne soarba./ Golem al urii, noaptea abscons, inoculat,/ Incestă-mperechere de grota și strabism;/ Nici diavolul nu știe de ce În comunism/ Puternică lui umbră se-ntunecă pe lat./ Minciuna-n măruntaie urâtă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
starea mea? Nu aveam nici un fel de adăpost - nici un acoperămînt - pentru a renunța la avantajul meu, pentru a deveni ceva ciudat și groaznic. Nu mîncam deloc, pentru că a mînca, a mă umple cu materie neasimilată, Însemna să devin Încă o dată grotesc de vizibil. Nu m-am gîndit niciodată la asta, zise Kemp. În tot acest timp, pompa revenise la viață și Începuse să vibreze, să scîncească și să țăcăne, iar mirosul de benzină, abia simțit Înainte, deveni amețitor. Kay puse cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cred că n-a încălcat legea uneori, apropos de pământurile cumpărate, dar atacurile suburbane la persoane, îl vor târî în multe procese și mare lucru să nu ajungă ca Adrian Năstase. În acest timp, tabloidizarea, dezbaterile TV au atins adesea grotescul. La împlinirea vârstei de 70 de ani, deși am scris împotriva politicii lui, cum se vede din presă, am primit următoarea felicitare: Domnule Profesor, Împlinirea acestei vârste, de care mă înștiințați, mă obligă să rememorez faptul că primul meu interviu
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
observație într-un cotidian central, Jérôme Bel nu i-a lăsat indiferenți nici pe români. Spectacolul nu e ușor de urmărit, nici de digerat. Dacă reușești să treci peste goliciunea unor corpuri nu tocmai tinere și nu tocmai perfecte, peste grotescul unor gesturi - de exemplu, ce poți face cu scrotul pe scenă, pentru că e acolo și nu poți să-l ignori, sau cum poți folosi părul partenerei pentru a-ți îndesi și poetiza părul pubian -, peste jenă - de ce nu? -, atunci poți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
veghe la granița dintre dramă și anecdotă, Tudor Octavian este un „romantic ironic“, așa cum îl numește Nicolae Manolescu. Povestirile sale sunt pline de indivizi obișnuiți, chiar mediocri, pe care autorul îi transpune întrțo adevărată comedie umană, îmbibată de sarcasm, de grotesc, de cinism și uneori de absurd. Întocmai precum în scrierile caragialiene, în scurtele povestiri ale lui Tudor Octavian întâlnim și latura tragică a comediei. A reușit să impună și la noi meseria de scriitor la ziar Textele „scriitorului de la pagina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
familiei Alexe plutea o atmosferă prea călduță, ternă, o acalmie apăsătoare. Alexe trona la biroul lui plin de cărți, fuma, tăcea, zâmbea visător. Nina povestea despre colegii de cancelarie, fauna, cum o numea ea, avea un talent deosebit de a sesiza grotescul din miezul întâmplărilor mărunte ale vieții, cărora nu le-ai fi acordat nici o importanță dacă nu apărea ea să le readucă în centrul atenției, să le dilate fantastic. Reușea de minune să împingă umorul către marginea lui era imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vremea aceea (anii 1961-1972), n-am știință! Fapt este că în România e loc pentru toți pământenii sălășluind aici de veacuri. V.P.: Unii politicieni români (mulți dintre ei semidocți) nu dau doi bani pe scriitori, nu-i interesează cultura. Ilogismul, grotescul acestei situații: când ajung la pușcărie, domnii politiceni se apucă de scris, devin scriitori. Cum comentați cinismul lor, această supremă lipsă de scrupule? Sau cum naiba s-o mai numim? C.C.: La rândul lor, scriitori demni de acest nume, adică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
prin replici cu miez, uneori incisive. Mi-amintesc că în toamna lui 1989 s-a ordonat „comasarea” într-o singură organizație comunistă a revistelor ieșene Cronica, Convorbiri literare și a editurii Junimea. Iată-ne într o 177 ședință de un grotesc imens, cu osanale grețoase închinate „conducătorului iubit” de către cei trei „corifei” instituționali: Andi Andrieș, Corneliu Sturzu și Ion Țăranu. Să tot fugi, dar n-aveai unde! Și nici cum! Însă a fost grozav să-l știu alături pe N. Turtureanu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
prin replici cu miez, uneori incisive. Mi-amintesc că în toamna lui 1989 s-a ordonat „comasarea” într-o singură organizație comunistă a revistelor ieșene Cronica, Convorbiri literare și a editurii Junimea. Iată-ne într o 177 ședință de un grotesc imens, cu osanale grețoase închinate „conducătorului iubit” de către cei trei „corifei” instituționali: Andi Andrieș, Corneliu Sturzu și Ion Țăranu. Să tot fugi, dar n-aveai unde! Și nici cum! Însă a fost grozav să-l știu alături pe N. Turtureanu
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
până acolo unde destinele eroilor să ajungă a exista independent de scopurile vizibile ale autorului. Iulian Ciocan are un bun ochi pentru detaliul semnificativ, pentru anecdota sugestivă; de asemenea, trebuie notate onomastica ingenioasă, ironia pince sans rire, subminarea tragicului prin grotesc și invers. Însă lipsesc scenele care să dea un conținut personajelor, altul decât acela al rolurilor de comedie pe care trebuie să le joace pe scena brejnievismului agonic. Cele mai reușite capitole, primul și antepenultimul, posedă o vervă de regizor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
acuzându-ne că suntem sectanți, au agresat-o fizic și verbal pe fiica proprietarei, amenințând-o cu lucruri greu de reprodus (că o vor tăia ar fi unul); poliția, prezentă, n-a avut nici o reacție (!) și, din păcate, depășiți de grotescul și oroarea situației, s-a decis mutarea salonului, până la găsirea unei noi case, în barul CoolCat (Gabroveni 13). Dar, cel mai important, salonul continuă. Iar participanților anunțați până acum (artiști vizuali, coregrafi, regizori, actori: Ștefan Ungureanu, Andrei Dinu, Amalia Dulhan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
lucru de care sunt sigură că nu pot fi bănuiți japonezii. Pe nesimțite, se insinuează însă în gândurile mele idei preconcepute de care nu eram conștientă. Lipsa de demnitate a corpului din care conștiința s-a refugiat", "sentiment al rușinii", "grotescul gurii deschise", "invadarea celuilalt" de unde vin toate acestea? De ce ar fi mai natural să te ascunzi pentru a dormi, să te izolezi, la ore fixe, în scheletul sever măsurat al patului, baricadat, și el, între ziduri care deja, sfidător, îl
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
găsit astfel de evocări ale actului amoros, păstrând parcă în cuvinte flăcările mitului. Sunt câteva femei în Bagaj, și toate trăiesc altfel, cu altă tensiune, în alt vârtej senzorial, prezența masculului. Dar e în scrisul domnului Bonciu o înclinare spre grotesc ce adaugă acestor pagini un depărtat rânjet tragic. ...Cartea are lucruri de înaltă calitate, iar d. H. Bonciu e un scriitor cu posibilități mari. Mihail Sebastian Rampa, 1 martie 1935 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\bagaj.doc PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
acum devenise masa asta grea și albă. Asta era tot ce rămânea din șarmul și personalitatea acelui Dick Humbird pe care-l cunoscuse... of, și totul era atât de groaznic, de nearistocratic, de terestru! Orice tragedie posedă o vână de grotesc și de abjecție; e atât de inutilă, de zadarnică... o moarte de animal... Amory și-a amintit de o pisică moartă ce zăcuse zdrobită pe cine știe ce ulicioară din copilărie. Cineva să meargă la Princeton cu Ferrenby. Amory a ieșit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
DELECTAȚI-VĂ CU UN COȘ DE PUI PRĂJIT DE LUX. Intrând înăuntru, i se păru că pășește într-o halucinație. Pereții erau acoperiți cu un fel de satin pastelat, luminat de spoturi minuscule, care confereau o tentă și mai grotescă grotescului. Decorul scenei se voia o variantă a piramidelor, confecționată din carton lucios. Mesele aveau margini fluorescente, chelnerițele erau niște mulatre foarte albe, în niște costumașe de tigroaice cu decolteuri ample, iar întregul local mirosea a carne prăjită în baie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și acum, dar amestecate, încât cu greu aș putea recompune din ele o imagine a lumii fără să o strâmb. Începeam să descopăr cu teamă că trăiam într-una din cele mai rele lumi posibile, una a minciunii împinse până la grotesc, care trebuia "citită" pe dos, o lume absurdă și fără scăpare, în care singura speranță putea fi moartea lui Ceaușescu. E adevărat, n-aș fi avut poate curajul să înțeleg toate astea, deși le vedeam tot mai clar, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
inferos, ca să fiu nițel prețios, de la orfici citire, chiar dacă unii au mai realizat și ascensiunea. În general, de ce ar scrie oamenii poezie, ca să spună cât de frumoasă e lumea? Asta e treaba fotografilor, dar și ei, săracii, realizează astăzi că grotescul, chiar tragicul, este frumusețea terifiantă a lumii noastre. În fond, orice înger este înspăimântător Rilke nu spunea degeaba asta. Așa și cu "îngerul" poeziei e o luptă pe care bietul poet o dă cum poate, de cele mai multe ori nu tocmai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spaimei. "Mă trezeam sub ghilotine de fosfor (...)/ auzeam spaima înghesuită în cutii de chibrituri/ auzeam acizii ridicați pe scripeți/ scîrțîitul ruginii prin fețe desfigurate de flash-ul dușmăniilor minerale", notează poetul într-un loc; iar altundeva, vizionarismul terifiant alunecă spre grotesc: "oasele mele se învechesc în carnea continuu înflorind/ scheletele albe transfigurate sub visuri uitate / spasmul lor transparent."(p.24) Una peste alta, volumul lui Liviu Georgescu rămîne un amplu poem (imn?!) al "morții însorite ca o floare carnivoră", așadar și
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
cu fiecare nouă lectură. Romanul lui Nichita Danilov, Mașa și Extraterestrul seamănă, pe alocuri cu un lung poem în care sentimentalismul de sorginte rusească se amestecă cu spiritul carnavalesc, iar melancolia și nostalgia sînt continuu agresate de frenezia tembelă a grotescului. Este o carte greu de clasat, nu foarte ușor de citit, pe alocuri ininteligibilă, despre care nu poți fi niciodată sigur că ai înțeles-o în totalitate. Paralela dintre universul tradițional și lumea de azi permite, pînă la un punct
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
ridica la înălțimea gravității faptei și implicit de a nu gera surogatul justițiar cu elevi care se bîlbîie întru exercitarea votului democratic de excludere, nu are un fundament ideologic, ci reprezintă un refuz firesc, aș zice aproape instinctiv al abnormului, grotescului instituțional. Regăsim acest abnorm în șabloanele discursurilor oficiale, dar pînă și în încercarea copiilor de a scrie o poezie patriotică cu asistența călăuzitoare a unui adult: "Zi o rimă la partid iubit" "Sunt fericit". Cătălin Mitulescu nu lasă nimic să
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
ce ne-a consacrat!... Un aspect: monster-movie. Concertul din 1974, remixat în 1982, avea o piesă Cheepnis (editată pe discul Roxy & Elsewhereă, în al cărei preambul Zappa declară că adoră filmele cu monștri. Parodia este evidentă, chiar stridentă. Pasajul supralicitează grotescul și horror-ul, tocmai pentru a-și bate joc de clișeele și kitsch-ul gustate de mulți pământeni. Grünewald, Dürer, Bosch, Goya și toată iconografia filmelor de serie B se adună în spațiul de lut „amenajat“ de Bickford și „cântat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
și scuipate, lăsate să doară. Vera Mantero e o prezență de o teatralitate halucinantă, vulnerabilă, sfâșiată de tristețe, sfârșită de blocaje paralizante, jucându-se cu sunete rostogolite ca și cum ar avea niște mingiuțe în gât. Animalic, violent și inocent, de un grotesc poetic care-ți dă frisoane, performance-ul Verei Mantero te scurtcircuitează. Te lovește în-din plin și te întoarce pe dos. Îți lasă un gol în stomac. Vera Mantero știe să-ți taie respirația, să „fileze“ emoția și cinismul din intonația cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
ea Începea să fie plictisitor. Văzuse treisprezece sărbătoriri ale Zilei Independenței, una mai măreață și mai somptuoasă decât alta, fiecare Însemnată de un impozant „dar“ făcut nației, un inutil monument futuristic, un stadion ori un parc tematic. Era familiarizată cu grotescul lor, se imunizase. Își amintea, fără regrete, poate doar cu o umbră de tristețe, cât de Încurajatoare, cât de promițătoare fuseseră primele sărbătoriri. Tocmai sosea din Europa și aștepta să-și refacă viața, asemenea locuitorilor acestei țări noi cu un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]