1,019 matches
-
despre poziția sa în cosmos era mai realistă. Se mulțumea să doarmă, știind că dacă s-ar trezi într-o zi, ar putea din nou să vâneze și să ucidă. Așteptând această clipă, se odihnea. Timpul trece, dar nu și grozăvia. * În imensitatea infinită a spațiului, stelele nu sunt decât grăunțe de nisip. Și dacă o pitică albă nu atrăgea deloc atenția, atunci un aparat atât de mic precum capsula de salvare a lui Nostromo, această navă de acum dispărută, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
izbi de perete de care se prinse, ca un respingător păianjen, înainte de a sări din nou asupra victimei sale. Părea împinsă de un resort puternic. Ripley se dădea înapoi secerând toiul în preajmă. Căută să ridice o baricadă înaintea acestei grozăvii, dar aceasta ocolea, se urca și se strecura pe sub cel mai mic obstacol întâlnit în cale. Picioarele articulate se mișcau cu o iuțeală nebună. Niște gheare se prinseră de gheata lui Ripley și porniră în sus pe picior. Femeia înlătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
al culoarului. ― Uite! În pasajul strâmt, înainta o creatură. Venea spre eî și era enormă. Ripley, tremurând, ridică arma și încercă să-și amintească toate indicațiile lui Hicks. Ținti pieptul scheletic și apăsă pe trăgaci. Nu se întîmplă nimic. Din grozăvia ce se apropia de ele venea un fel de șuierat. Fălcile anterioare se deschiseră și un jet de bale vâscoase împroșcă podeaua. "Calm, calm, nu te pierde cu firea", își zise Ripley. Verifică arma. Siguranța. Era deblocată. Încărcătorul? Constată dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
gratii groase de fier, și purtând un nume cu rezonanță veche, aproape secretă: Simotta; Herăstrăul pustiu, îngropat în ceață, pe care l-am străbătut de mână cu maică-mea, înainte de a-mi conduce acolo toate iubitele reale sau imaginare - toată grozăvia asta de țară-oraș, cu întinderi nesfârșite și granițe spulberate, îmi aparținea, lipită de suflet ca tuberculoza de plămânii unui bolnav. Memoria n-o lăsa să moară, dar nici n-o mai putea învia. Fiecare om, fiecare an trecut, fiecare gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sexul, nările, gura - toate trăiau în spatele cărnii, împachetate frumos printre pungile de apă și sânge ale organismului. Nimeni nu putea pătrunde acolo. În schimb, buzunarele interioare se despachetaseră, revărsând inimă și rinichi, vezică și splină, ficat și intestine, adică întreaga grozăvie de organe ude și musculoase, afară, la lumina zilei. Asta era tot ce ofeream oamenilor din jur: un abator ambulant. Puteau să se servească. Vorbeam cu ei, ne strângeam mâinile, făceam sex, ne priveam în ochi; habar n-aveau unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sex, ne priveam în ochi; habar n-aveau unde mă aflam. În realitate, viața mea pulsa liberă, ferită de-atingerea lor. Îmi găsisem spațiul potrivit, refugiul prin care nu se putea tropăi. Să torni apă în sanctuarul ăsta părea o grozăvie, dacă nu de-a dreptul un sacrilegiu. Și totuși, acum gândeam altfel. Simțeam nevoia de puțină liniște, care să aducă ordinea, dacă nu și disciplina. Un sfert de cadă de apă călduță, cu dopul la îndemână, era exact ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu te-oprești din mers. Și respirația trebuia să ți-o controlezi. Îți făceai repede cumpărăturile, și-o luai la picior. Dacă erai deștept, nu călcai prin zonă. Imprudenții soseau dimineața și, până seara, dispăreau. În fiecare săptămână se petreceau grozăvii, ieșea câte unul din complex în două-trei valize; îl adunau de pe câmp sau dosit în oraș prin canale, aici o bucată, dincolo alta, nici nu știai dacă nu-s mai mulți. Tot prin dreapta, ajungeai la RAR, locul unde fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
împreună cu termosurile de vin fiert. Mirosea din drum a scorțișoară, portocale și zmeură coaptă, vinul era combinat cu sirop de fructe, până ieșea un amestec călduț și îmbătător, căruia localnicii îi ziceau punsch, iar eu vinifruct (îmi amintea de-o grozăvie de pe vremuri). Nu pișca la fel ca țuica noastră, dar, după vreo zece păhărele mici, fluierai arii tiroleze. Deasupra tarabelor, acoperișurile ascuțite, instalate de meșteșugari încă din de la sfârșitul lui octombrie, se aliniau printre crengile de brad, ornate cu baloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a românității se poate împlini doar printr-un stat puternic. "La anul 1290 după Hristos dobândindu-și slobozenia, fură norociți de a forma un stat cârmuit de prinț din sângele lor. Cu această epohă se-păru că rumânii scăpând de grozăviile barbariei au dobândit toate înlesnirile de a începe să desfășure o viață nouă însuflețită cu neatârnare politică" (Aaron, 1835, pp. ix-x). Însă geniul românesc și duhul național au fost aduse iarăși de dușmanii românilor într-un con de umbră, ceea ce
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fi numită "apoteoza negativă" a naționalismului s-a consumat în național-socialismul german, care a rasializat națiunea până în măduva oaselor sale ideologice. Ororile umane și consecințele abominabile antrenate de această rasializare a naționalismului a cărui culme a fost atinsă în nazism grozăvia Holocaustului stă mărturie cutremurătoare pentru potența criminală uriașă a forțelor ideologice rezidente în naționalism au revelat din plin valențele distructive ale naționalismului. Experiența traumatică a Holocaustului și a celor două războaie mondiale ce s-au originat ideologic din naționalism a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
arăta ca în vis... mi se năzărea, poate, un nou răsărit. Nu știu cum de m-am gândit la dumneata ca la persoana cea mai apropiată. Ți-am scris atunci adevărul, că nu știu. Totul n-a fost decât un vis din pricina grozăviei de atunci... Pe urmă am început să studiez; trei ani n-aș fi venit aici... Deci, ai venit pentru ea? Ceva începu să tremure în vocea Aglaiei. — Da, pentru ea. Trecură vreo două minute de tăcere posomorâtă din partea amândurora. Aglaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
făcut de rușine... da, de rușine!... Să dea Domnul să ai și tu un băiat la fel... le roi de Rome... O, „blestemată, blestemată fie casa aceasta!“ — La urma urmei, ce se întâmplă? strigă Kolea, începând să se înfurie. Ce grozăvie s-a întâmplat? De ce nu vrei să te întorci acasă acum? De ce ți-ai ieșit din minți? Îți explic, îți explic... o să-ți spun tot. Nu mai țipa, altfel or să audă... le roi de Rome... O, mi-e silă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi reveni fratelui său, Semion Semionovici, spre marea satisfacție a celui din urmă. Bătrâna Rogojina mai trăiește încă și uneori pare a-și aminti de fiul ei iubit, Parfion, dar vag; Dumnezeu i-a cruțat mintea și inima de conștiința grozăviei care se abătuse asupra tristei ei case. Lebedev, Keller, Ganea, Ptițân și multe alte personaje ale povestirii noastre trăiesc ca mai înainte, s-au schimbat puțin și aproape nu avem ce relata despre ele. Ippolit și-a dat sufletul îngrozitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și raționalist prin excelență, Gr. T. Popa se va Înscrie cu toată ființa În rândul celor care promovează adevărul științific, considerând rațiunea umană atotputernică și chiar admirând realizările socialismului și comunismului sovietic În domeniul construcției, edificării și educației noii societăți. Grozăviile războiului și realitățile dureroase ale timpului său, Însă, aveau să-i zdruncine În oarecare măsură afinitatea sa pentru noul tip de societate, care se prezenta cu o față atât de umană În propaganda oficială, așa cum s-a Întâmplat și cu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Întrezărea după victorie: GÎndiți-vă, soldați români, că o nouă așezare a neamului va răsări din lupta voastră. Înțelegeți că stăpînind din nou pămîntul vechi al României și lărgindu-i hotarele cu Ardealul și Bucovina, soarta tuturor va fi mai bună. Grozăviile pe care le trăiau românii din Ardeal erau mereu puse alături de cele ale românilor din teritoriile ocupate. Drama din Muntenia e aceeași și dincolo de creasta munților. Pe Olt ca și pe Mureș se dezlănțuie În aceste vremuri urgia desființării unui
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
este potrivnică... Aceastași necuviință urmează dacă sau împăratul va îndrăzni a intra în Sfântul Altar, sau arhiereul a împărăți și a încinge sabia. Precum o a pățit aceasta Uriașul cel cu două coarne al Romei, papa, zic... Amestecare neamestecată și grozăvie streină! Vadă dar însuși că se află călcător al Apostolescului acestuia Canon și caterisirii se supune vrând a le avea pe amândouă; și stăpânirea Romanicească, și ocârmuirea Ieraticească". 14 Cf. Jacques Maritain, Primauté du spirituel, Paris, Plon, 1927, cap. II
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ori de câte ori ne poate servi pentru a ne ajunge scopul, în politică trebuie să știi să iei proprietatea altuia fără ezitare, dacă putem obține în felul acesta supunerea și puterea. Statul nostru, în această cucerire pacifică, are dreptul de a înlocui grozăvia războiului prin condamnări la moarte mai puțin vizibile și mai folositoare, necesare pentru a întreține această teroare care face ca popoarele să asculte orbește. O asprime dreaptă, dar inflexibilă, este cel mai mare factor al forței unui stat, nu este
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
de lumină și de nădejdi: pacea, independența, colaborarea internațională, Transilvania ". Pacea, așadar, s-a întronat în anul de grație 1947, oribilul dictat fiind anulat prin litera Tratatului de la Paris, dar cele petrecute la 30 august 1940 și întreg lanțul de grozăvii ce au urmat deciziei de la Viena încă nu puteau fi uitate. Retras și hăituit, căci, în curând, avea să fie arestat și să moară în gulagul comunist, Mihail Manoilescu, economistul de faimă mondială, în febra specifică presimțirii propriului sfârșit, și-
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
și simplu, îmi făcuse cunoștință cu fiică-sa... într-un tramvai, când, desfăcând brațele, ca să-i sărut mâna, mi-au căzut de sub haină cărțile de aventuri împrumutate de la un vechi prieten ce avea un pod plin cu asemenea minuni. Zărind grozăviile de pe coperți (femei goale, cu taliile fragile în ghearele unor urangutani oribili, sticlind canini mortali, asasini feroci, jucându-se cu stilete ascuțite, submarine în flăcări, vulcane azvârlind în aer trupuri sfârtecate de oameni, elefanți luând în trompă englezoaice alarmate, fețe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
numele. Amândoi plecați din Peru, amândoi încercând să evadeze dintr-o lume în care nu își mai au locul (acțiunea începe în anii paradisiaci ’50 și continuă prin epocile teribile ale loviturilor de stat sau luptelor guerrillelor de tot felul, grozăvii despre care eroul-narator Ricardo află mai mult din relatările prietenilor sau ale unchiului său). El o iubește încă din adolescență, iar ea îl tot părăsește dispărând fără urmă. Ea are o filosofie clară de viață: are nevoie de bani și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
numele. Amândoi plecați din Peru, amândoi încercând să evadeze dintr-o lume în care nu își mai au locul (acțiunea începe în anii paradisiaci ’50 și continuă prin epocile teribile ale loviturilor de stat sau luptelor guerrillelor de tot felul, grozăvii despre care eroul-narator Ricardo află mai mult din relatările prietenilor sau ale unchiului său). El o iubește încă din adolescență, iar ea îl tot părăsește dispărând fără urmă. Ea are o filosofie clară de viață: are nevoie de bani și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
va răsări din lupta voastră. Înțelegeți că stăpînind din nou pămîntul vechi al României și lărgindu-i hotarele cu Ardealul și Bucovina, soarta tuturor va fi mai bună“ <footnote Octavian Goga, Către țăranii soldați, în „România“, 6 februarie 1917. footnote> . Grozăviile pe care le trăiau românii din Ardeal erau mereu puse alături de cele ale românilor din teritoriile ocupate. „Drama din Muntenia e aceeași și dincolo de creasta munților. Pe Olt ca și pe Mureș se dezlănțuie în aceste vremuri urgia desființării unui
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
paradoxală față de tot ce înseamnă realitate exterioară, destin colectiv, participare la viața publică sunt constante ale dialogului ce întregesc, prin jocul metamorfozei și-al măștilor, portretul lui M.I., artistul aflat nu doar la o vârstă pe care o considera "o grozăvie" ci și, fără să știe, în apropierea morții. Ficțiunile borgesiene ale lui Mircea Ivănescu, dublate tulburător de orbirea completă și de fragilitatea fizică a ultimilor ani ai vieții sunt perpetuu deconstruite de poetul - maestrul de joc. Acesta creează o poveste
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
la boala sa cumplită, Th. Codreanu scrie: "Epilepsia a fost infernul interior al lui Dostoievski. Într-un fel, stă la baza lumii sale alături de mila creștină". Și adaugă: Numai un geniu de talia lui și-a putut permite să transfigureze grozăvia unei maladii obișnuite în principiu de univers stilistic. Opera sa este o imensă, înfricoșătoare zvârcolire imanent-transcendentă". Alteori, maximele au efectul și rapiditatea fulgerului: "O glorie falsă este semnul lipsei de libertate", "Toți suntem poeți. Numai că pe majoritatea ne ucid
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
urmele lui Larry L. Watts, Theodor Codreanu analizează mișcările din politica externă postbelică susținând că, de fapt, căderea lui Ceaușescu nu se datorează doar amestecului serviciilor străine, ci și abordării greșite a naționalismului: "Și asta fiindcă n-a înțeles niciodată grozăvia antitezei monstruoase dintre comunism și naționalism. Nedesprins de comunism, naționalismul rămâne o formă de imitație a internaționalismului moscovit." (p. 212) Invocându-l pe Mircea Eliade, Codreanu vorbește despre hibridarea culturală și etnică a Basarabiei, hibridare care astăzi funcționează din plin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]