992 matches
-
întrebări cât se poate de spontan: Dezacord total Nici acord, nici dezacord Acord total 1. Oamenii ca mine nu au nicio influență asupra deciziilor pe care le iau politicienii 1 2 3 4 5 6 7 2. Nu cred că guvernanților le pasa prea mult de interesele oamenilor ca mine 1 2 3 4 5 6 7 3. Cei aflați la putere nu acordă prea mare atenție problemelor care îi preocupa pe oamenii ca mine 1 2 3 4 5 6
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
5. Care este numele actualului premier? 6. Care este numele Președintelui Senatului? 7. Care este durata mandatului Președintelui României? Eficacitate politică 1. Oamenii ca mine nu au nicio influență asupra deciziilor pe care le iau politicienii. 2. Nu cred că guvernanților le pasă prea mult de interesele oamenilor ca mine. 3. Cei aflați la putere nu acordă prea mare atenție problemelor care îi preocupa pe oamenii ca mine. 4. Uneori politica îmi pare prea complicată și mi se pare că nu
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
în președintele Nixon s-a erodat într-un interval foarte scurt. 2 Variabila "eficacitate politică" a fost operaționalizată prin următoarele enunțuri: 1. Oamenii ca mine nu au nicio influență asupra deciziilor pe care le iau politicienii; 2. Nu cred că guvernanților le pasă prea mult de interesele oamenilor ca mine; 3. Cei aflați la putere nu acordă prea mare atenție problemelor care îi preocupă pe oamenii ca mine. 3 Nici chiar dacă informația politică este oferită de noile canale media (Subrahmanyam et
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
ideologiei și propagandei, îndeplinind, potrivit Henrietei Mitrea-Șerban, trei funcții specifice 43: * funcția de comunicare și socializare (informare, educare, conștientizare, de formare a opiniilor și atitudinilor favorabile unor anumiți factori politici etc.); * funcția de incitare și mobilizare; * funcția de legitimare a guvernanților și grupărilor politice, a instituțiilor politice și a deciziilor acestora. Nina-Aurora Bălan propune drept funcții ale limbajului politic: funcția structurantă (în sensul în care fiecare discurs politic urmărește reorganizarea referențialului politic, în vederea obținerii unor efecte particulare asupra receptorilor); funcția decizională
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
început de atitudinea favorabilă a opiniei publice ("starea de grație"), experiența socialistă se lovește repede de constrîngerile realităților economice. În iunie 1982, este indispensabilă angajarea unui plan de austeritate, întărit în primăvara 1983. Încărcătura ideologică a anumitor proiecte și stîngăciile guvernanților antrenează un reflux al opiniei publice, resimțit încă de la primele alegeri parțiale de la începutul lui 1982 și care se afirmă la municipalele din 1983. În sfîrșit, relațiile dintre socialiști și comuniști se deteriorează, în ciuda participării guvernamentale a PCF, care se
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
studiul teologiei venea pe ultimul loc, după ce se însușiseră toate metodele epistemologice. Au fost necesari trei ani pentru ca proiectul de lege să ajungă la forurile legislative. În 1930, preluând o idee a lui Nae Ionescu, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române pretindea guvernanților să țină cont de propriile observații referitoare la învățământul universitar teologic; cu alte cuvinte, facultățile de teologie erau scoase de sub tutela Universității și trecute sub autoritatea Bisericii. Reforma învățământului religios a fost concepută de Nae Ionescu pentru toate treptele de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nu e tocmai așa. Nu ceea ce percepe statul de la contribuabili e chestiunea principală, ci întrebuințarea productivă sau neproductivă pe care el o face din acele venituri. Dacă acele venituri se cheltuiesc în mod improductiv, fie pentru a susține luxul claselor guvernante, fie pentru necesități politice chiar, în disproporție cu însemnătatea și puterile unei țări, banul perceput nu e aproape de nici un folos economic pentru popor. În unele din statele apusene vedem în adevăr bugete foarte mari, dar serviciile pe care statul le
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și lucrul este astfel lesne de înțeles; căci într-o țară nouă care se organizează și vrea să recîștige timpul pierdut spre a se pune la nivel cu civilizația secolului se ivesc la tot momentul necesități noi pe care prevederea guvernanților nu le-a putut prevedea. Adăugînd la aceasta fluctuațiile politice, desele schimbări de guvern, lesne se va pricepe cum o măsură excepțională devine aproape normală și cum nu se poate pune o limită prea strîmtă facultății de a preîntîmpina niște
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și amărăciune cam cele ce urmează: În primăvara anului, de la Hristos, 1881 se păru că și elementele naturii pactizară cu silințele ce-și dădeau puținii bărbați cu sentimente naționale care reușiseră ca reprezentanți ai națiunii, a exercita un control asupra guvernanților și a le dovedi degradarea morală a administrației... Toți aveau conștiința de necesitatea de a se repara și consolida calea ferată. - Pentru aceasta douăzeci milioane lei fură acordate guvernului. Cu toată destinația categorică trecută în legea prin care se încuviința
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
limite definite eronat în mod oficial" (dar destul de previzibile) în care guvernanți autoritari exercită propria putere cu o "certitudine a dreptului" (chiar și prescriptiv) și propriile structuri democratice. În acest caz, o astfel de situație, de obicei conștient menținută, permite guvernanților să exercite puterea discreționar. Penultima caracteristică face referire la "autoritate", și, mai exact, la "lider sau la un grup mic" de putere. Efectiv aceste regimuri sunt adesea caracterizate de o personificare a puterii, de vizibilitatea liderului, uneori carismatic, sau de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
cu militari "gardieni"), care controlează în mod direct guvernul, ocupând roluri decizionale importante, cu obiective privitoare la ordine, conservare și, mai ales, de "raționalizare" economică (reducerea inflației, a cheltuielilor publice, a deficitului bugetar). În cele din urmă, regimurile cu militari guvernanți sunt acelea în care controlul și militară a tuturor structurilor politice, birocratice, economice sunt mai profunde. Obiectivele schimbării sunt mai radicale și mai ambițioase, fiind progresive și conservatorii. În aceste regimuri, represiunea este mai mare și probabilitatea de menținere este
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sectoare ale comunității politice. Afară de aceasta, în acest tip de regim se găsesc partide unice, organizate, uneori extrem de importante în mecanica regimului. În sfârșit, trebuie amintită diferența dintre corporatismul "inclus" și cel "exclus" [cf. Stepan, 1978]. În primul caz, obiectivul guvernanților este cel de a menține un echilibru stat-societate (garantat de politici directe care să includă actori importanți în noua ordine politico-economică). În schimb, în al doilea caz, obiectivul constă în excluderea realizată prin mijloace de coerciție, demobilizare și restructurare a
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de rolul conducător al partidului unic sau hegemonic, care poate astfel să conviețuiască cu alte partide mici, fără a exista o competiție efectivă. Diferențele stau în origini, în contextele culturale și socio-economice și în ideologiile-mentalități care inspiră și conduc actiunea guvernanților și fundamentează formele de legitimare a acestor regimuri. Primul model este cel al regimului naționalist de mobilizare, născut din lupta pentru independență națională condusă de o elită locală, cel mai adesea de un lider carismatic care face din partid vehiculul
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în practică a ideologiei politice (de exemplu corporativismul a rămas în pe hârtie, iar "Camera Fasciștilor și a Corporațiilor" a fost creată la șaisprezece ani după nașterea regimului în Italia), ca și pericolul că participarea controlată să "scăpe" din mâinile guvernanților [Germani, 1975: 282] sunt posibile, susceptibile să apară la un moment dat pe termen lung (fapt care, în Italia, nu a existat). Această contradicție poate fi considerată azi, în Italia, o descoperire tardivă, capabilă să explice limitele legitimității unui regim
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dificil pentru noii guvernanți să obțină legitimitate ținând cont de reacția structurilor politice învinse; cu cât opoziția va fi mai mare, cu atât mai dur va fi recursul la represiune. Din contră, un grad mai restrâns de violență permite noilor guvernanți să afișeze o tendință spre continuitate și garantează un succes mai mare în atragerea și convingerea grupurilor politice excluse din nucleul aflat la putere. În acest caz, atât opoziția, cât și recursul la represiune rsunt minore. Care sunt condițiile care
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
echivoc, în sfera empirică diferența nu este la fel de clară. Este dificilă, mai ales, analiza procesului instaurativ din prima faza a consolidării. În această etapă inițială, în special după o criză profundă și o lungă perioadă de tranziție, prima problemă a guvernanților autoritari rămâne aceea de a asigura controlul arenei coercitive. Aceasta presupune menținerea unor raporturi apropiate între guvernanții "autoritari" (armata). În plus, este vorba de perfecționarea aparatelor represive ale regimului, creându-se (acolo unde nu existau deja) structuri specifice, printre care
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Alte structuri de legitimare, ca partidele sau sindicatele, pot dobândi un rol autonom. Huntington și Moore (vezi 1970: 29-30) scot în relief felul în care interesele partidului unic pot deveni, după instaurare, odată cu progresul consolidării, diverse, contrastante față de cele ale guvernanților. De altfel, în timp ce grupul de la guvernare urmărește consolidarea regimului prin extinderea propriei puteri și încrezându-se în forțele care constituie coaliția dominantă, partidul poate acționa în direcția unor interese politice sectoriale care generează conflicte și dificultăți în cadrul coaliției. În analiza
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
O asemenea interferență este cu atât mai probabilă cu cât regimul autoritar instaurat, aflat în curs de consolidare, deține o putere mai mică și, în consecință, este mai dependent de condiționările externe. O modalitate destul de sigură de evaluare a succesului guvernanților în ceea ce privește ducerea la bun sfârșit a consolidării este observarea tipului, amplitudinii și intensității opoziției prezente după ce procesele de legitimare au funcționat o anumită perioadă (Linz, 1993). La sfârșitul perioadei de consolidare, tuturor oponenților ireductibili ai regimului (cu atât mai numeroși
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mai restransă activitatea și/sau capacitatea represivă) li se adaugă (eventual) cei ce au ieșit din coaliția dominantă, și care, prin urmare, sunt nemultumiți de maniera în care s-a consolidat regimul. În privința primilor - oponenții regimului - unica posibilitate aflată la îndemâna guvernanților este recurgerea la o represiune mai mare. În privința celorlalți - de obicei opozanții din regim -, odată cu represiunea și demobilizarea, se poate urmări și obținerea legitimității. Nu trebuie omis monopolul deținut de reprezentanții regimului autoritar asupra tuturor mijoacelor de comunicare, adică căile
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
intereselor proprii). Existența unei dimensiuni publice caracterizate de pluralism, independență și participarea concretă a diferiților actori individuali și colectivi este fundamentală pentru democrație. Responsabilitatea (accountability) poate fi "verticală" sau "orizontală". Responsabilitatea (accountability) "verticală" protejează alegătorul față de ales, adică guvernatul în raport cu guvernantul (în privința actelor întreprinse de cel din urmă). Acest prim tip de responsabilitate (accountability) se caracterizează prin periodicitate și dependență față de reperele electorale naționale, locale și, eventual, supranaționale: alegătorul acordă o recompensă prin acordarea votului unui candidat sau unei liste, sau
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
prin acordarea votului unui candidat sau unei liste, sau de pedepsire, prin votarea unui candidat diferit, prin abținere sau prin anularea buletinului de vot. În plus, responsabilitatea (accountability) "verticală" configurează o relație între entități politice inegale, așa cum sunt guvernatul și guvernantul. Această relație mai puțin sporadică numai dacă ne gândim la evenimentele electorale frecvente (locale, naționale, și, în cazul țărilor europene, supranaționale) sau la posibilitatea de referendum, în privința temelor care privesc activitatea guvernului central. Pentru a avea o responsabilitate (accountability) "verticală
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
accountability) "verticală" se poate juca doar la nivel de alternanță între candidați și, prin urmare, ea este foarte slabă. Responsabilitatea (accountability) "orizontală" asigură controlul conducătorilor de către alte instituții sau actori colectivi care dețin cunoștințele și puterea de a evalua comportamentul guvernanților. Este caracterizată prin continuitate, fiind stabilită formal (și nu numai) prin aceea că poate construi o relație între entități egale. Concret, se referă la activitatea de control a guvernului desfășurată de opoziție în parlament, de magistratură (atunci când este activă), de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
să participe la viața publică chiar pe baze inconsistente), reconfirmă dificultatea de a face ca, responsabilitatea să conteze în adevăratul sens. Mai mult decât atât, pentru ca partidele de la guvernare și din opoziție să se elibereze de tragerea la răspundere a guvernanților, trebuie să existe o distincție clară între guvernanți și liderii de partid; acest lucru nu se întâmplă foarte des în cazul partidelor politice de la guvernare: cine intră în guvern controlează și partidul. La nivel parlamentar, disciplina de partid este considerată
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de la partide la grupuri asociative, este un element important pentru punerea în valoare a responsabilității verticale și orizontale. 4. Atenția îndreptată spre rezultat: satisfacție și legitimitate În analizarea calității democrației se face frecvent referire la receptivitate (responsiveness), adică la capacitatea guvernanților de a răspunde la cererile adresate de cei pe care îi guvernează pentru ca aceștia să fie satisfăcuți. Această dimensiune este legată pe plan analitic de cele precedente. De fapt, evaluarea responsabilității de către guvernanți, presupune și o anumită conștientizare a propriilor
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mai degrabă lipsa ei) și capacitatea de a răspunde solicitărilor cetățenilor pentru care garantarea legii este o condiție fundamentală. În același timp, realizarea receptivității (responsiveness) are limite obiective (din cel puțin două motive). Interesele cetățenilor se confruntă cu cele ale guvernanților, care, așa cum s-a subliniat mai sus, se angajează mai degrabă în "maximizarea" propriei autonomii, abandonând grija pentru "nevoile" cetățenești, profitând de complexitatea problemelor acestora și de schimbarea priorităților lor în timpul unei legislaturi, de obicei de patru sau cinci ani
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]