1,720 matches
-
interbelică, pentru a ajunge, În zilele din urmă, la Alexandru Cistelecan, la Sabin Gherman sau la intelectualii grupați În jurul revistei Provincia. Uneori, atunci când redactează programe electorale pentru Transilvania sau când proiectează dezvoltarea regională a provinciei - În conformitate cu indicațiile primite de la Bruxelles -, guvernanții de pe malurile Dâmboviței se alătură și ei acestor antemergători iluștri. Că tot aceiași politicieni primesc, probabil, și rapoartele serviciilor speciale care interceptează convorbirile telefonice ale dlui Gherman - aceasta este, desigur, o cu totul altă poveste. Am participat și eu, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
puterea se exercita prin intermediul guvernatorilor militari provinciali și a comandanților districtuali, În vederea asigurării unui control politic cât mai eficient asupra populației. Primii care au sesizat caracterul similar al problemelor cu care se confruntau În diferitele zone ale imperiului au fost guvernanții austrieci. Semnificative În acest sens sunt numirile de funcționari și militari, din Italia În Transilvania și invers. Având experiența reprimării mișcărilor revoluționare dintr-o provincie, respectivii erau considerați apți să răspundă cerințelor asemănătoare de la celălalt capăt al monarhiei. Astfel, toți
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
90-’92 au dispărut. Libertatea presei există, deși e una destul de bine ținută sub control, caracterizată de o anumită monotonie. Mircea Mihăieș: Eu aș observa un lucru: Europa nu și-a schimbat absolut deloc programul. De aceea este uimitor cum guvernanții, și cei de acum, și cei de dinainte, sunt mereu luați prin surprindere. Există un document din noiembrie 2000 În care baroneasa - celebră Între timp - Nicholson de Winterbourne le trimite liderilor români un punctaj spunându-le clar ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
perioada tulbure care a premers alegerile din 2000. În general, claritatea morală și politică nu a fost una dintre caracteristicile eclatante ale tranziției postcomuniste din România. Au existat și există foarte multe zone obscure, de unde și starea de neîncredere În guvernanți, În clasa politică, observabilă mai cu seamă În rândurile tineretului, dar nu numai. Sunt deficiențe și la nivelul clarității morale. Discursurile sunt pompoase, nu lipsesc tămâia și Închinările de rigoare, se vorbește adeseori În termeni pioși și evlavioși despre credință
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
fără nici un fel de ambiguitate, șocantă, În care Îi amenința pe ziariști cu moartea. El a spus: „Nu uitați că În această meserie se mai și moare”. Nu cred că Pașcu va scoate chiar armata și pistoalele, dar faptul că guvernanții nu-și controlează limbajul nu e de bun augur pentru modul În care Își exercită mandatul. În felul acesta se dă „mână liberă” celor care au cu adevărat chef să se răfuiască cu jurnaliștii - vezi cazul Ino Ardelean, Între multe
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
scuze. Să nu uităm că acele adopții au fost făcute sub presiunea unor importanți oameni politici din străinătate, din Statele Unite și din Europa Occidentală. Nu că ar fi mai puțin ilegale, dar e un gen de presiune la care orice guvernant aflat În situația guvernanților României cred că ar fi cedat. Vladimir Tismăneanu: Nu trebuie să se ceară exagerat de mult României, Bulgariei sau oricărei alte țări aspirante la integrarea europeană. Unul dintre studenții mei originari din Canada a studiat această
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
că slăbirea imaginii UDMR-ului, care a dus de altfel la mari conflicte În interiorul partidului, e explicată parțial și de faptul că România a intrat totuși Într-o altă etapă a evoluției sale. Vladimir Tismăneanu: Dacă aș fi În locul actualilor guvernanți de la București, ca și În cel al opozanților lor, care i-au susținut ducându-se la Bruxelles, cred că România nu trebuie tratată complet diferit de alte țări din Europa de Răsărit. Există partide de natură antieuropeană și antiamericană și
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
că PSD nu se aștepta la acea „slap in the face”, cum o numea Michael Shafir - acea palmă peste obraz. Vladimir Tismăneanu: A fost mai mult decât un duș rece! Mircea Mihăieș: A fost, evident, mai mult decât atât, și guvernanții nu au avut un scenariu de acoperire. Acel „worst case scenario” nu a existat. Erau atât de siguri, caii pe care se aflau erau atât de mari și realitatea atât de măruntă, Încât nu și-au putut Închipui că vor
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
afișul tricolor apărut în iulie 1940 la Londra, retipărit și afișat pînă-n iunie 1944 în numeroase locuri publice londoneze, și clandestin în Franța ocupată: T63 CĂTRE TOȚI FRANCEZII Franța a pierdut o bătălie! Dar Franța nu a pierdut războiul! [§ 1] Guvernanți de ocazie au putut capitula, căzînd în panică, uitînd onoarea, aruncînd țara în robie. Totuși, nu-i totul pierdut! [§ 2] Nimic nu-i pierdut, deoarece acest război este un război mondial. În universul liber, forțe imense nu s-au manifestat
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Mai întîi avem o structură concesivă: [[(desigur) p-e1] Franța a pierdut o bătălie! [DAR non q-e2] Franța nu a pierdut războiul!] Aserțiunea p apare ca un argument în favoarea unei concluzii q-e0, cel puțin din punctul de vedere (PdV1) exprimat de "guvernanți de ocazie" (de fapt de către Mareșalul Pétain la 17 iunie 194033). Faptul că argumentul (mai puternic) care urmează după DAR este o negație non-q, lasă să se audă un PdV2 care neagă PdV1 (q-e0). Primul paragraf dublează subtitlul recurgînd la
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de către Mareșalul Pétain la 17 iunie 194033). Faptul că argumentul (mai puternic) care urmează după DAR este o negație non-q, lasă să se audă un PdV2 care neagă PdV1 (q-e0). Primul paragraf dublează subtitlul recurgînd la aceeași construcție concesivă: [[p-e3] Guvernanți de ocazie au putut capitula... în robie [TOTUȘI non-q-e4] nu-i totul pierdut!] Aserțiunea p-e3 apare ca un argument în favoarea unei concluzii q-e00, cel puțin din punctul de vedere advers PdV1. Faptul că argumentul (mai puternic) care urmează după TOTUȘI
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
q, se opune deciziei de a capitula. Decizie a mareșalului Pétain care se sprijinea pe o concluzie deductibilă din e1-p. Acest fapt declanșează constrîngeri în continuarea discursului. Perioada care urmează se întinde și ea pe două fraze tipografice: T63b (e1) Guvernanți de ocazie au putut capitula, (e2) căzînd în panică, [P1] (e3) uitînd onoarea, (e4) aruncînd țara în robie. [P2] (e5) TOTUȘI, nimic nu-i pierdut! Aici intervin doi factori de legare. Pe de o parte, legarea ternară a semnificantului face
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
despre lume, ea rămînînd o explicație doar la nivel structural. Textul afișului T63, despre care am vorbit deja, prezintă de asemenea două segmente explicative-justificative care funcționează în sens contrar și care generază un efect de amploare cu totul diferită. T63 Guvernanți de ocazie au putut capitula, căzînd în panică, uitînd onoarea, aruncînd țara în robie. Totuși, nimic nu-i pierdut! (63a) Nimic nu-i pierdut, DEOARECE acest război este un război mondial. În universul liber, forțe imense nu s-au manifestat
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
se menține nu pentru că ar oferi ceea ce "își dorește poporul". Alegerile libere permit electoratului să-și exprime preferințele, dar nu dau posibilitatea guvernului la putere să aducă prosperitate în țară, peste noapte. Într-una din declarațiile sale, Churchill spunea că guvernanții democratici "nu sînt nici perfecți, nici atotștiutori". Samuel Huntington (1991: 259) recunoaște că democrațiile au multe puncte slabe; de exemplu ele pot fi: "ineficiente, corupte, mioape, iresponsabile, dominate de interese speciale și incapabile de a adopta politici pentru binele public
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
să înființeze instituții "destul de bune" sau cel puțin suficient de tolerabile, pentru a fi acceptate în comparație cu cele precedente sau cu forme alternative de conducere nedemocratică (Simon, 1979: 503; vezi și Rose, 1992). Dacă într-o nouă democrație se presupune că guvernanții trebuie să răspundă cererilor poporului, atunci cînd greșelile se înmulțesc și devin palpabile, ele pot crea nemulțumire și-i pot face pe oameni să ceară să se acționeze pentru reducerea cauzelor nemulțumirii. Dacă nemulțumirile apar din cauza condițiilor economice, răspunsul logic
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
devin posibile, dar asta depinde de interacțiunea dintre cererile populației și oferta instituțională a elitelor politice. Pentru a considera instalarea unei democrații completă e nevoie de mai mult decît de alegeri libere, cu competiție între partide democratice; e nevoie de guvernanți responsabili în fața electoratului, de instituții eficiente ale societății civile, de oficiali ai guvernului care să adere la supremația legii (vezi cap. 2 și 10). Un progres neîntrerupt spre perfecționarea unei noi democrații este posibil dacă cererea populației pentru o reformă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
alegeri libere face noua democrație ideală este la fel de greșit ca și a spune că regimurile comuniste au obținut egalitatea doar pentru că au abolit pro-prietatea privată. Capitolul 2 va enunța definiția democrației folosită în această carte. În afară de faptul că trebuie aleși, guvernanții trebuie să respecte supremația legii, libertățile individului și instituțiile societății civile. Pentru a obține regimuri competitive, esența ipotezei lui Churchill, trebuie să înțelegem felul în care regimurile nedemocratice diferă între ele și mai ales prin ce se deosebesc regimurile totalitare
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
marxiste, leniniste și staliniste este cel mai dificil lucru. Democratizarea este un proces de învățare, iar încercarea și eroarea este cea mai cunoscută formă de învățare politică. Aceasta face dinamica democratizării nesigură, în special în țările post-comuniste, în care atît guvernanții cît și cetățenii sînt "amatori" în domeniul democrației. Evoluția gradată, liniștită a democrației, o caracteristică a tradiției anglo-ameri-cane, nu este una tipică; majoritatea țărilor au ajuns la democrație în urma unor schimbări bruște de regim datorate războiului, evoluțiilor interne sau prăbușirii
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
sarcina clasei politice ea trebuie să ofere ceea ce acum lipsește. Dacă democrația nu e completă, cea mai probabilă alternativă e o democrație parțială sau frîntă în care supremația legii, instituțiile societății civile și responsabilitatea față de guvernați sînt adeseori ignorate de guvernanți. Așa cum afirmă ipoteza lui Churchill, chiar și o democrație incompletă poate supraviețui, atît timp cît ea reprezintă un rău mai mic în comparație cu alternativele nedemocratice. CAPITOLUL II DEMOCRAȚIA ȘI ALTERNATIVELE NEDEMOCRATICE Guvernarea presupune exercitarea puterii, dar puterea nu este exercitată neapărat
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
lipsită de dreptate, ca în descrierea legalității socialiste făcută de Václav Havel (1985: 74): "un instrument esențial al comunicării rituale". Statul just trece dincolo de stipularea, orientată de cerere, a nevoii cetățenilor de a se bucura de libertăți civile și politice. Guvernanții trebuie să accepte că sînt constrînși în propria lor putere și nu pot încălca legile și constituția. Dictonul englez regele nu e deasupra legii exprimă acest ideal. Într-un regim drept, guvernul nu acționează după bunul plac, iar aplicarea legii
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
polonezii i-au reprimat pe concetățenii lor. Un regim este o democrație completă dacă are toate cele patru calități de mai jos: guvernează respectînd supremația legii; instituțiile societății civile sînt active și independente de stat; organizează alegeri libere și corecte; guvernanții sînt răspunzători în fața electoratului. Regimurile care nu sînt democrații complete diferă mult, în funcție de ceea ce le lipsește. Un regim poate organiza alegeri libere și corecte, dar să nu existe supremația legii, în timp ce altul o poate avea, dar folosește legislația pentru a
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
al schimbării. De obicei, există luni de anticipare a căderii vechiului regim. Oponenții formează mișcări care adoptă "politica anti-politicii" pentru a răsturna conducătorii; rareori au timpul și experiența necesară spre a se pregăti pentru ceea ce ar trebui să urmeze. Inițial, guvernanții regimului aflat sub presiune caută să-l mențină prin divizarea sau reprimarea oponenților; ei nu anticipează sfîrșitul. În Europa, democratizarea bruscă a avut loc într-o varietate de moduri. Prăbușirea internă a dus la introducerea bruscă dar pașnică a democrației
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
țări. Trupele sovietice au ocupat statele baltice și o parte din Polonia, în timp ce trupele germane au invadat Polonia, Austria, Cehoslovacia și Europa de Vest. Invazia germană a Uniunii Sovietice, în 1941, a făcut ca întreaga regiune să devină un cîmp de luptă. Guvernanții se aflau sub o mare presiune de a se alătura Germaniei sau Uniunii Sovietice; deciziile au fost determinate mai mult de geografie și forță, decît de ideologie. Alternativa a merge pe sîrmă între cele două sau a opune rezistență ambelor
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
este un regim oligarhic în care instituțiile civice reprezentative sînt deja formate. Pentru că este un Rechtsstaat, nu mai este nevoie de lupta pentru a limita exercitarea arbitrară a puterii, întrucît supremația legii este deja consfințită. Orice schimbări constituționale stabilite între guvernanți și oponenții lor vor fi respectate. O oligarhie recunoaște de asemenea și societatea civilă, o multitudine de interese putîndu-se organiza independent de stat. Multe oligarhii europene au avut adunări reprezentative ale stărilor sociale, cum ar fi nobilimea, clerul, moșierii și
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Unele țări, de exemplu Grecia și Spania, s-au confruntat cu dictaturi arbitrare. Întîrzie-rea economică și dispersarea populațiilor lor în zona rurală, unde standardele educaționale erau precare, au inhibat creșterea societății civile. Ale-gerile se organizau adeseori, dar erau manipulate de guvernanți. Deși regimul fascist al lui Mussolini nu a fost atît de brutal în eradicarea părerilor dizidente, prin comparație cu regimurile totalitare nazist și sovietic, tradiția guvernării italiene seamănă mai mult cu o dictatură arbitrară, cu puțin respect pentru supremația legii
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]