2,626 matches
-
la Sankt Petersburg cît și la Belgrad, acest acord internațional s-a destrămat. Înainte de aceasta, relațiile dintre ruși și habsburgici fuseseră bune. Ambele state aveau miniștri de Externe ambițioși. Atît omul de stat rus Alexandru Izvolsky, cît și omologul său habsburgic, Alois von Aehrenthal, voiau să obțină cîștiguri pentru țările lor și să reușească în propriile lor cariere. Ei s-au întîlnit la Buchlau, în Moravia, în septembrie 1908. Tocmai izbucnise revoluția Junilor Turci, astfel că discuțiile au avut ca subiect
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
că monarhia anunțase anexarea teritoriului otoman. A fost proclamată în același timp independența Bulgariei. Anexarea a constituit o lovitură puternică pentru Serbia, care, de la urcarea pe tron a lui Petru Karagheorghevici, nu mai avea legături strînse cu Viena. Cu toate că guvernul habsburgic preluase administrarea Bosniei-Herțegovina, naționaliștii sîrbi aveau încă speranțe că într-un viitor oarecare vor reuși cumva să dobîndească ceea ce ei considerau drept ținuturile lor naționale. Anexarea îndepărta și mai mult posibilitatea aceasta. S-a declanșat o veritabilă criză. Liderii sîrbi
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
speranțe că într-un viitor oarecare vor reuși cumva să dobîndească ceea ce ei considerau drept ținuturile lor naționale. Anexarea îndepărta și mai mult posibilitatea aceasta. S-a declanșat o veritabilă criză. Liderii sîrbi au apelat la sprijinul Rusiei, în vreme ce Imperiul Habsburgic spera în ajutorul Berlinului. Guvernul rus nu era însă în măsură în perioada aceasta să-și susțină prietena balcanică. Înfrîngerea din 1905 în fața Japoniei și problemele interne cauzate de revoluția din același an slăbiseră statul pe plan internațional. Confruntată cu
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
modifica cursul politicii actuale în privința Austro-Ungariei și... va trăi de acum înainte în bună vecinătate cu aceasta din urmă."5 Episodul constituia astfel o umilire nu numai a guvernului sîrb, ci și a celui rus. Politica de cooperare cu monarhia habsburgică în problemele Balcanilor a fost brusc abandonată. Pe viitor, Rusia a preferat să încheie acorduri și să ducă o politică ce implica practic redeschiderea Chestiunii Orientale. În octombrie 1909, Nicolae al II-lea și regele Victor Emanuel al III-lea
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
intre în război cu Imperiul Otoman în chestiunea controlului asupra zonei Tripoli. Mult mai serioasă era încurajarea statelor balcanice de către Rusia de a începe negocierile pentru formarea unei alianțe generale între ele. Obiectivul rușilor era instituirea unui front împotriva monarhiei habsburgice, nu pregătirea unui război sau împărțirea definitivă a teritoriilor otomane din Europa. Cu toate acestea, cu sprijinul activ al agenților diplomatici ruși, guvernele balcanice au încheiat o serie de acorduri, care erau de fapt alianțe războinice îndreptate împotriva Imperiului Otoman
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Statele balcanice nu erau pregătite de război. Negocierile acestea, chiar dacă nu și detaliile lor exacte, erau cunoscute de marile puteri, toate fiind tot mai îngrijorate în privința lor. Ele nu doreau o altă criză răsăriteană. La 8 octombrie, Rusia și monarhia habsburgică au trimis un avertisment statelor balcanice în numele tuturor puterilor, dar intervenția lor era tardivă. În aceeași zi, Muntenegru lansează un atac împotriva Imperiului Otoman, căruia i s-au alăturat imediat aliații săi din Balcani. Grecia, Bulgaria, Serbia și Muntenegru erau astfel pentru
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
susținătoare ale unei Albanii independente erau Italia și Austro-Ungaria; în schimb, Rusia sprijinea pretențiile statelor balcanice. Unul dintre obiectivele majore ale sîrbilor la intrarea în război fusese obținerea unui port la Marea Adriatică, de preferat Durrës. Ca și mai înainte, Imperiul Habsburgic, secondat de Italia, s-a opus oricărei extinderi a Serbiei spre Adriatica. Ambele puteri erau decise să asigure întemeierea unei Albanii cu granițe naționale ferme, care putea servi drept bază de supraveghere a statelor slave învecinate. Dat fiind că acest
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
1913 a stabilit împărțirea Macedoniei și instituirea unei Albanii independente. Marii învingători erau Serbia și Grecia. După anexarea teritoriului macedonean, Serbia aproape că și-a dublat suprafața. Muntenegru și Serbia au împărțit între ele sangeacul Novi Pazar, pe care monarhia habsburgică îl retrocedase după anexarea Bosniei-Herțegovina, cele două state avînd astfel o graniță comună. Grecia a dobîndit sudul Macedoniei și o parte a Epirului, care cuprindea și orașul Janina. Granița Greciei se întindea la est pînă la Kavalla, inclusiv. În ciuda înfrîngerii
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
independenței albaneze.6 La începutul războiului, el a părăsit Constantinopolul și a plecat mai întîi în România ca să obțină sprijinul influentei colonii albaneze de aici. Și-a continuat apoi călătoria ajungînd la Viena, unde a discutat cu ministrul de Externe habsburgic, Leopold von Berchtold, și cu ambasadorii Marii Britanii și Italiei. Habsburgii și-au oferit sprijinul mai curînd în privința dobîndirii autonomiei decît a independenței Albaniei. Ismail Kemal s-a întors în Albania trecînd prin porturile Triest și Durrës, de unde s-a îndreptat
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
calitate de ministru al Apărării și de Interne, domina guvernul albanez proaspăt instalat. Prințul trebuia să colaboreze și cu membrii Comisiei Internaționale și cu o serie de consilieri străini rămași în țară, care aveau foarte multă autoritate. Reprezentanții italieni și habsburgici în Albania luptau și aceștia între ei pentru dobîndirea unei mai mari influențe. Noul regim a trebuit de la bun început să țină piept unei puternice opoziții în mai multe zone ale țării. Guvernul grec nu era mulțumit de ceea ce obținuse
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
politice interne, care aveau drept rezultat o mare instabilitate. În ceea ce privește prima problemă, după împărțirea Macedoniei și Traciei și întemeierea Albaniei, naționalitățile balcanice răsturnaseră în sfîrșit stăpînirea otomană (vezi harta 6). Celelalte revendicări naționale nu se puteau referi decît la teritoriul habsburgic sau, în cazul României, la Basarabia, aflată sub stăpînirea Rusiei. Existau puține șanse ca guvernul român să-și afișeze cu prea multă insistență pretențiile față de oricare dintre aceste două mari vecine ale sale. În Transilvania, Bucovina și Basarabia trăiau foarte
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mari vecine ale sale. În Transilvania, Bucovina și Basarabia trăiau foarte mulți români. România era însă aliată cu Austro-Ungaria, și nu putea interveni în mod activ în vreuna din aceste regiuni. Atitudinea guvernului sîrb față de slavii de sud din cadrul monarhiei habsburgice era în schimb mult mai complicată. Harta 6. Statele balcanice, 1914 După izgonirea Imperiului Otoman din Europa, următoarea problemă națională urgentă era aceea a slavilor sudici din cadrul teritoriului habsburgic, croații și slovenii, și în primul rînd aceea a relațiilor acestora
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
aceste regiuni. Atitudinea guvernului sîrb față de slavii de sud din cadrul monarhiei habsburgice era în schimb mult mai complicată. Harta 6. Statele balcanice, 1914 După izgonirea Imperiului Otoman din Europa, următoarea problemă națională urgentă era aceea a slavilor sudici din cadrul teritoriului habsburgic, croații și slovenii, și în primul rînd aceea a relațiilor acestora cu statul sîrbesc și cu autoritățile centrale ale Monarhiei dualiste. Fuseseră deja observate două orientări în rîndul acestor populații. Unii puneau accent pe interesele naționale ale fiecărei națiuni în
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
perfect picior de egalitate cu Austria și Ungaria. Biserica Catolică urma să joace aici un rol important. Acești naționaliști croați aveau o atitudine dușmănoasă față de sîrbii ortodocși, pe care unii îi considerau pur și simplu drept croați renegați. Superioritatea civilizației habsburgice față de aceea a Serbiei ortodoxe, fostă posesiune otomană, era de asemenea scoasă în evidență. Cea de a doua orientare era reprezentată de Coaliția croato-sîrbă, care, după cum am văzut, era extrem de activă în politica croată în această perioadă. Fiind o combinație
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nu poate fi estimată din cauza dreptului de vot limitat din Croația. Este foarte important să observăm că ea era în favoarea cooperării în cadrul monarhiei. Unii dintre studenți și intelectuali puteau într-adevăr să fi prevăzut un moment cînd slavii de sud habsburgici se vor uni cu Serbia, dar cu siguranță că acest obiectiv nu era susținut de majoritatea lor. Opțiunile sîrbilor din regatul Serbiei și ale celor de pe teritoriul habsburgic erau mai largi. Sîrbii habsburgici puteau evident să colaboreze cu partidele iugoslave
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
puteau într-adevăr să fi prevăzut un moment cînd slavii de sud habsburgici se vor uni cu Serbia, dar cu siguranță că acest obiectiv nu era susținut de majoritatea lor. Opțiunile sîrbilor din regatul Serbiei și ale celor de pe teritoriul habsburgic erau mai largi. Sîrbii habsburgici puteau evident să colaboreze cu partidele iugoslave care urmăreau instituirea unei unități sud slave separate în cadrul Imperiului, sau să pună accentul pe țelurile specifice ale sîrbilor și să sprijine o unire în cele din urmă
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
prevăzut un moment cînd slavii de sud habsburgici se vor uni cu Serbia, dar cu siguranță că acest obiectiv nu era susținut de majoritatea lor. Opțiunile sîrbilor din regatul Serbiei și ale celor de pe teritoriul habsburgic erau mai largi. Sîrbii habsburgici puteau evident să colaboreze cu partidele iugoslave care urmăreau instituirea unei unități sud slave separate în cadrul Imperiului, sau să pună accentul pe țelurile specifice ale sîrbilor și să sprijine o unire în cele din urmă cu Serbia. Guvernul sîrb avea
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
să sprijine o unire în cele din urmă cu Serbia. Guvernul sîrb avea și mai multe soluții. În primul rînd, el putea continua eforturile din trecut, militînd pentru înființarea unei Serbii Mari. Această politică avea drept obiectiv național anexarea ținuturilor habsburgice considerate ca fiind sîrbești, în special a Bosniei, Herțegovinei, Vojvodinei și a unor părți ale Croației, Dalmației și Slavoniei populate de sîrbi. În al doilea rînd, proiectul unei federații balcanice constituia de multă vreme o țintă standard a programelor revoluționare
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Balcanilor", o expresie care putea avea mai multe înțelesuri. Pe tot parcursul secolului al XIX-lea, obiectivul lor major fusese unificarea teritoriilor considerate de ei ca fiind sîrbești, în care intrau Bosnia, Herțegovina, Vechea Serbie, Macedonia și ținuturile din Imperiul Habsburgic locuite de sîrbi. Ei urmăreau și o unire cu Muntenegru un obiectiv practic, dată fiind convingerea majorității muntenegrenilor că erau într-adevăr sîrbi. O serie de grupuri, echivalentele partidelor croate mai numeroase din cadrul monarhiei, doreau obținerea tuturor ținuturilor slavilor sudici
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
extremiste puneau un accent deosebit pe implicarea personală și considerau asasinatele și teroarea expresii ale creativității și libertății. Între 1910 și 1914, membrii acestor grupuri din cadrul monarhiei au fost răspunzători de un număr impresionant de acte de violență împotriva oficialilor habsburgici. Acțiunile lor au inclus și o încercare de asasinare a împăratului Franz Joseph în timpul vizitei acestuia în Bosnia din mai 1910. Ulterior, în ziua de 8 iunie 1912, un student bosniac, Luka Jukić, a tras asupra banului Croației, Slavko Čuvaj
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
putea apela la agenții organizației Narodna Odbrana din Bosnia-Herțegovina. Incidentul care a dus la precipitarea lanțului de evenimente care au provocat izbucnirea primului război mondial a fost relatat de foarte multe ori. La 28 iunie 1914, Franz Ferdinand, moștenitorul tronului habsburgic, și soția au fost asasinați la Sarajevo. Vizita fusese prost organizată, nefiind luate măsuri corespunzătoare pentru protecția oaspeților. Data respectivă reprezenta aniversarea bătăliei de la Kosovo, sărbătoarea națională a Serbiei. Fuseseră primite multe avertismente asupra pericolelor unei astfel de vizite. Arhiducele
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
opera lui Gavrilo Princip, în multe privințe un reprezentant tipic al tineretului revoluționar bosniac. Acesta citise foarte multă literatură radicală, și îl admira în special pe Bogdan Žerajić, care se sinucisese după ce nu reușise să-l omoare pe un oficial habsburgic. Amîndoi erau naționaliști sîrbi înflăcărați și obsedați de istoria sîrbilor. Atunci cînd unul dintre conspiratori a fost arestat, el a declarat: "Sunt un erou sîrb."4 Ei luaseră hotărîrea de a ucide pe arhiduce pentru că îl asociau cu programul Trialismului
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
din arsenalul guvernului sîrb. Deși nu toate amănuntele sunt clare, se pare că tinerii bosniaci îl abordaseră pe Dimitrijević, în mai la Belgrad. Acesta le-a făcut rost de pistoale și bombe și i-a trecut clandestin înapoi în teritoriul habsburgic. Cînd a aflat despre această acțiune, comitetul central al Mîinii Negre a încercat să intervină, dar era prea tîrziu. Și Pašić a primit rapoarte în care era informat că niște tineri bosniaci aveau de gînd să atenteze la viața arhiducelui
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nici o măsură oficială concretă. Reprezentantul sîrb la Viena l-a avertizat într-un mod indirect pe ministrul de Finanțe comun, care, să nu uităm, era în perioada aceea răspunzător de Bosnia-Herțegovina, dar cuvintele lui nu au fost interpretate corect. Guvernul habsburgic fusese întotdeauna extrem de sensibil față de influențele exercitate naționalităților din afară. În anii '50 și '60 el se opusese unirii Principatelor și urcării pe tron a unui domnitor străin din cauza efectului pe care un stat românesc consolidat l-ar fi putut
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fi putut-o exercita asupra slavilor sudici din cadrul monarhiei. În anii de dinaintea asasinatului fuseseră descoperite dovezi privind legăturile dintre Serbia și unele elemente ale populației slave de pe cuprinsul monarhiei și erau cunoscute măsurile luate de Belgrad pentru sprijinirea acestora. Conducătorii habsburgici erau convinși că asasinatul fusese pus la cale în cadrul guvernului sîrb și că vor trebui să acționeze energic. Ministrul de Externe habsburgic, Berchtold, și șeful Marelui Stat Major, Conrad von Hötzendorf, au fost primii care au considerat că era necesar
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]