2,011 matches
-
de cărți! ― Ah, cui ăi fi semănând, nu știu, că m-ai scos din pepeni! Dar abia mă lăsă tata, că mă luă mama în primire: ― Colegul tău Vasile Velciu mi-a spus că ai de gând să te faci haiduc! E adevărat? ― Da, e adevărat că mi-ar plăcea să mă fac haiduc... dar mai tîrziu! ― Ai auzit ce-i dă prin gînd?! Haiduc?! Cine a mai pomenit haiduci pe vremurile astea? ― Dacă n-a pomenit, o să pomenească cu mine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
din pepeni! Dar abia mă lăsă tata, că mă luă mama în primire: ― Colegul tău Vasile Velciu mi-a spus că ai de gând să te faci haiduc! E adevărat? ― Da, e adevărat că mi-ar plăcea să mă fac haiduc... dar mai tîrziu! ― Ai auzit ce-i dă prin gînd?! Haiduc?! Cine a mai pomenit haiduci pe vremurile astea? ― Dacă n-a pomenit, o să pomenească cu mine! ― Ah, zevzecule, mă apostrofă tata din nou, d-aia n-ai să faci
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în primire: ― Colegul tău Vasile Velciu mi-a spus că ai de gând să te faci haiduc! E adevărat? ― Da, e adevărat că mi-ar plăcea să mă fac haiduc... dar mai tîrziu! ― Ai auzit ce-i dă prin gînd?! Haiduc?! Cine a mai pomenit haiduci pe vremurile astea? ― Dacă n-a pomenit, o să pomenească cu mine! ― Ah, zevzecule, mă apostrofă tata din nou, d-aia n-ai să faci nici o ispravă la "Tinerime", că-ți umblă prin cap numai blestemății
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de reculegere pentru cei dispăruți, care vor fi veșnic în amintirea noastră, așa cum i-am cunoscut: plini de viață și fără de astâmpăr... și să ne limpezim gândurile privind spre Cișmigiu! care a fost pentru dumneavoastră, cred, ceea ce a fost pentru haiduci codrul. Am plecat cel din urmă din clasă. Am închis ușa încet-încet, ca și când mi-ar fi fost teamă să nu-mi trezesc amintirile adormite, de acum douăzeci de ani, care parcă pluteau ușor... aidoma unor fantasme din vremuri de poveste
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
din Balcani? Pe unde a venit? - Păi zicea că a venit cu o barcă, din părțile Orșovei... - Mai știi cine l-a adus cu barca aceea? - Nu... Un sârb... Nu știu numele... dar aș putea găsi locurile. - Un sârb. Un haiduc. Trebuie să găsim haiducii sârbi! Prietenii lui Cosmin din munții Balcani! Ai Înțeles? - ’țeles, domniță. Aduc haiducii, cautăm herghelia... - Nu le Încurca iarăși! La drum! Nu uita! Patru zile, Cetatea Albă! 9 ianuarie 1475, munții Bosniei de nord ... Dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la focul lor și le spusese că cineva locuiește În casa părăsită din munții Bosniei de nord. Inima Îi spusese că acolo, În casa aceea, se află iubirea ei. Universul ei pierdut. Că trebuie să ajungă acolo, cu sau fără haiducii lui Mihajlo. Plecase Înainte ca ei să fi luat o decizie. Drumurile erau blocate de trupele turcești În retragere, Învinse de avangarda lui Vlad Dracula la cetatea Sabac. Trecuse, cu herghelia ei de cai, peste munții Înzăpeziți. Găsise trecătorile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oprise decât ca să dea de mâncare cailor, din desagiii pe care Îi aveau la gât. Apoi continuase goana. Auzise În urma ei tropote de cai, dar nu se Întorsese. Puteau fi spahii, și atunci avea să moară. Sau puteau să fie haiducii, și atunci avea să trăiască. Viața ei nu mai era importantă. Încet, tropotele se apropiaseră. Erau haiducii. Peste două sute. Mihajlo Întârziase ca să poată aduna luptătorii din munți. Iar acum era lângă ea, În Încercarea nebună de a-l găsi. Poiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-ne din valea asta a morții... Alți cai căzură, loviți de săgeți. Erina vedea liziera pădurii apropiindu-se. Încă puțin. Încă puțin. Tropotele din spate se apropiau. Acum. Pădurea. Salvarea. Intră Între arborii Înalți, Încărcați de zăpadă, auzind doar cum haiducii trec la aplicarea planului. - Smârt! Moarte! se auzi vocea lui Mihajlo, din umbră. Nici un prizonier! La semnal, haiducii se lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Încă puțin. Încă puțin. Tropotele din spate se apropiau. Acum. Pădurea. Salvarea. Intră Între arborii Înalți, Încărcați de zăpadă, auzind doar cum haiducii trec la aplicarea planului. - Smârt! Moarte! se auzi vocea lui Mihajlo, din umbră. Nici un prizonier! La semnal, haiducii se lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mihajlo, din umbră. Nici un prizonier! La semnal, haiducii se lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană! strigă Mihajlo. Atac prin Învăluire, două aripi! Incendiați casa! Săgețile se Înfipseră În acoperiș, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană! strigă Mihajlo. Atac prin Învăluire, două aripi! Incendiați casa! Săgețile se Înfipseră În acoperiș, În uși, sparseră geamurile și ajunseră În camere. În scurt timp, casa deveni un rug aprins. În jurul ei, haiducii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană! strigă Mihajlo. Atac prin Învăluire, două aripi! Incendiați casa! Săgețile se Înfipseră În acoperiș, În uși, sparseră geamurile și ajunseră În camere. În scurt timp, casa deveni un rug aprins. În jurul ei, haiducii luptau sălbatic. Peste jumătate din trupele lui Ogodai căzuseră deja. Ceilalți Își dădură seama că prizonierul nu mai putea fi recuperat și Încercară o retragere apărată de o mică ariergardă. Era tot ce putu să vadă Erina. Apoi pătrunse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu pieptul stropit de sânge. Bărbatul voise să spună ceva, dar rămăsese neclintit la vederea lui Oană. Jovanka Îi Înțelese ezitarea și spuse: - Tortură. Douăsprezece răni de săgeată, articulațiile arse, degetele strivite, genunchii sparți cu ciocanul. Ați biruit? - Da, răspunse haiducul, făcând un pas stingher În mica Încăpere. Dar vreo douăzeci din ei au scăpat În pădure. Le-om prinde urma mâine dimineață. - Nu mai putem rămâne aici... spuse Jovanka, ridicându-se de lângă patul rănitului. Suntem În calea turcilor, prea aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din priviri pe Jovanka. Femeia crescuse Într-un sat din Valea Timocului, unde se vorbea limba aromână, aproape identică cu limba română vorbită la nordul Dunării, În Țara Românească, Moldova și Transilvania. - Spuneam că trebuie să plecăm spre satele de haiduci din Serbia, unde avem ce ne trebuie ca să Îngrijim rănile... - Da... șopti Erina, pierdută. Apoi tresări, ca și cum i-ar fi venit o idee. Ionuț... Unde e Ionuț? - Parcă era pe afară, la cai, spuse Jovanka. Mihajlo, trimite-l aici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avem ce ne trebuie ca să Îngrijim rănile... - Da... șopti Erina, pierdută. Apoi tresări, ca și cum i-ar fi venit o idee. Ionuț... Unde e Ionuț? - Parcă era pe afară, la cai, spuse Jovanka. Mihajlo, trimite-l aici pe Mitruț, slujitorul Erinei. Haiducul ieși, aplecându-se să nu lovească cu fruntea pragul de sus al ușii. La scurt timp, se auzi o bătaie ușoară În ușă, iar Mitruț intră, ținându-și respectuos căciula În mâini. - M-ați chemat, domniță Erina... - Ionuț! Ai doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răspuns sau un grup de Apărători trimiși de căpitanul Pietro. Vorbești doar cu Pietro. Îi spui tot. Cum l-am găsit, unde l-am găsit. Vom fi la două sute de kilometri la nord față de locul acesta, Într-un sat de haiduci. Avem nevoie de ajutorul Apărătorilor ca să ne Întoarcem În țară. Și de un medic. Totul cât mai repede. Fugi, Ionuț! - Am fugit, domniță! Ușa se Închise, iar tropotul de cal se pierdu În depărtările Înzăpezite ale nopții. Erina rămase În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ajunge la el. A fost găsit de Erina. Și salvat printr-o metodă mai ingenioasă decât orice am fi putut noi născoci. - Adică... - O herghelie de cai. - Herghelia care a trecut Dunărea pentru târgul de la Belgrad... - Exact. Și cu sprijinul haiducilor din munți. Acum se află În siguranță, dar nu și În fața unui val de două sau trei mii de ieniceri și spahii, care se retrag din jurul cetății Sabac, cucerită de Vlad. Trebuie să ajungem acolo primii. - Am Înțeles. Angelo, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
când au plecat. - Deci acum nimeni nu știe când au venit... Ușa se deschise larg și În prag apăru un luptător Înalt, lat În umeri, cu părul și barba albe. Făcu un pas În Încăpere și Întinse mâna spre șeful haiducilor. - Mio nome e Angelo. E forsetu sei Mihajlo... - Mihajlo... spuse sârbul, strângând mâna Apărătorului. În ușă apăru un tânăr pe care Erina Îl recunoscu. - Alexandru! - Erina! strigă tânărul, Îmbrățișând-o. Erina! Ești o minune! Cum se simte? Unde e? Erina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
când va fi mai odihnit și mai lucid. Acum e imposibil. Dacă el e mai liniștit mergând spre Moldova, atunci Moldova va fi. Până atunci, să facem pregătirile de plecare. Unde e Mihajlo? Jovanka ieși și se Întoarse cu șeful haiducilor. - Ați dat dovadă de mare vitejie, spuse Angelo, așteptând ca Jovanka să traducă. Ați salvat un om prețios. Acum vă rog să ne ajutați cu altceva. Vreau două căruțe cu osiile bine unse. Să fie identice. Într-una va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu părul bălai, nu-ți oferă nici o enigmă a existenței lor de dezlegat, după concepția făcătorilor de cuvinte, ci numai aceea a unei deveniri vegetale și animale care are ca focare vizuale prisăcile, florile, butoaiele, cramele, pădurile, frunzele galbene, țigăncile, haiducii, cușmele, flintele, gurile de rai, picioarele de plai, răzoarele, viroagele, luna, strigătele misterioase, câinii, păsările, grajdurile, grâul ca lan, grâul ca boabe (copt sau cu lapte în el), tufișurile, pâraiele, vițeii cu botul crud, mânjii, răstoacele, și toate acestea chiar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
propriu (lada ajunsese În părțile noastre nu pe bani - pe care sărăntocii de aici nu i-au avut niciodată -, ci căzuse dintr-un rădvan ce gonea nebunește pe un drum din Codrul ăl Mare, fugărit de tâlhari călări, adică de haiduci care, prefigurând etica și echitatea socialistă din zilele noastre, luau de la bogați și dădeau la săraci - asta ca să vedeți ce Încărcătură istorică și morală poate avea acel sipet Încrustat cu motive simple, dar ancestrale, ferecat În cercuri de fier, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se mai poate lua de la cei săraci, pentru a da la cei bogați. Pentru aceasta, Băsescu a și început să viseze, cum în viitor i se vor înălța statui, ode și cântece de vitejie. Dorește să intre în istorie, ca haiduc al crizei, care, de unul singur, s-au luptat cu hidra aceasta și i-a tăiat toate brațele, cu care înșfăcase bugetul, economia, siguranța națională etc, etc, și în plus, coniacul prezidențial, cel de toate zilele și mai ales nopțile
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și cel mai tânăr dintre toți, și-n rest numai unul și-unul, trecuți de prima tinerețe, veniți din locuri nu cu mult mai bune decât Școala Specială nr. 2. Bunăoară, tipul ăla solid, cu mustață căruntă pe oală, de haiduc, Octav Cerchez pe numele lui, care făcea și pe tehnoredactorul, și semna și câte trei-patru articole pe număr, lucrase cică-n construcții. Angela și Doinița, primele angajate ale revistei, ca dactilografe și promovate pe urmă reportere de teren, nu scăpau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și eu păsărica! - A mea e înăuntru. - Da, dar are și-n afară. - Eee, o plăcințică mică acolo... L XXI La începutul lui august am luat trenul spre Cluj. Mama Sabinei ne aștepta deja acolo, rezervase o cameră la hotel Haiduc. Își cumpărase o pereche de ochelari cu rame aurii și umbla sub braț cu o mapă din vinilin verde. Ne-a arătat entuziasmată orașul: băncile vopsite în roșu-galben-albastru și uriașa statuie a lui Avram Iancu, care costase vreo două milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Pepita începe să plângă. Sabina geme profund. Maică-sa o întreabă, pe jumătate adormită: te doare ceva, Sabinuța? Mă pufnește râsul: bineînțeles că n-o să investesc în Botoșani! A doua zi, la 5 dimineața, ieșim din trupul îmbătrânit al hotelului Haiduc. Ne îndreptăm spre Casa de Cultură, clădire pe care primăria i-a cedat-o lui Stoica. La un kilometru de locație ne întâmpină cozi uriașe. Oamenii cu sacoșe și genți burduhănoase stau la rând pe cinci coloane. Soarele începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]