1,981 matches
-
ai săi care-și plecaseră capetele. Tare chinuitor mai e răul de mare. Oceanul e și mai cumplit pentru noi, cei crescuți într-o vale. Îi îndemnă ca atunci când se vor întoarce acasă să nu sufle nimănui nici o vorbă despre halul în care arătau cu toții din pricina răului de mare, ceea ce aduse un prim zâmbet pe chipul însoțitorilor săi. Uitându-se la fețele lor trase, samuraiul își dădu seama că acești patru oameni vor fi singurii săi prieteni de neprețuit în călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stomac și ar fi vrut să aibă curajul de a-i spune lui Wilson să se ducă singur și să termine cu leul fără el. N-avea de unde să știe că Wilson era furios că nu observase dinainte În ce hal era, ca să-l trimită Înapoi la nevastă. Între timp se Întoarse și Wilson. — Uite, ți-am adus carabina mare. Cred că i-am lăsat destul timp. Haide. Macomber luă carabina și Wilson Îi zise: — Să te ții În spatele meu, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai bine. Habar n-ai cât mi-a plăcut să vânez cu tine. Îmi sunt dragi locurile astea. — Și mie. Nici nu știi, dragul meu, cât mă bucur că te simți mai bine. Nu puteam suporta să te văd În halul ăla. Să nu mai vorbești așa cu mine niciodată. Îmi promiți? Nu, zise el, habar n-am ce-am zis. — Nu vrei să mă distrugi, nu-i așa? Sunt doar o femeie la jumătatea vieții care te iubește și vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
până după Maxim, agăță o fată și se duseră să cineze. După aia o dusese Într-un local să danseze, fata dansa prost, așa c-o lăsă pentru o târfă armeancă fierbinte, care-și freca pântecele de el În așa hal că parcă-l ardea. O luase, după un scandal, de la un artilerist englez subaltern. Artileristul l-a chemat afară și s-au luat la bătaie pe stradă, pe caldarâm, În Întuneric. Îi trase doi pumni puternici În maxilar, și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vedea strălucirea șuvoiului de sânge care tot curgea lin pe umărul lui negru. — Chiar că l-am atins, spuse Zurito. — E un taur bun. Dacă-l mai prindeam o dată, Îl omoram. — O să schimbe ordinea, spuse Manuel. — Uite-l În ce hal arată. — Tre’ să mă duc acolo, spuse Manuel și o luă la fugă spre partea opusă a arenei, unde băieții de ring băgau un cal, ținându-l de frâu, lovindu-l cu nuiele peste picioare și tot restul, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am zis. — Așa zici? — Citește-l. — Nu pot să-l citesc. E acoperit de noroi. Am șters plăcuța cu cârpa. — Și acum? — Douășcinci de lire. — Ce? Puteai să-l citești. Ș-apoi, plăcuța e murdară doar pentru că străzile sunt În halu’-n care sunt. Nu-ți plac drumurile din Italia? — Sunt murdare. — Cincizeci de lire, spuse, scuipând pe jos. Mașina voastră e jegoasă și voi sunteți la fel de jegoși. — Bine, atunci. Dar să-mi dai o chitanță semnată. Scoase un chitanțier cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spunea Hogan. Nu-i bun de nimic acum. Nu l-am văzut niciodată pe Walcott boxând. — O să-l termine, spuse Hogan. O să-l rupă-n două. — Ei, fiecare tre’ să și-o ia la un moment dat. — Da’ nici În halu’ ăsta. O să zică toți că nici nu s-a pregătit. Asta o să strice reputația fermei. Ai auzit ce-au scris reporterii despre el? — Cum să nu! Ziceau că-i groaznic. Că nici n-ar trebui să-l lase să boxeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ar trebui să Încetezi cu asta, Billy, și să Începi un tratament. Dacă vrei, pot să-ți aranjez eu ceva. — Nu vreau nici un tratament. Sunt cât se poate de fericit. Toată viața am fost fericit. — De cât timp ești În halu’ ăsta? — Ce-ntrebare! spuse William Campbell respirând prin cearșaf. — De când ești În bucluc, Billy? — Ce, nu mi-am făcut treaba? — Ba da, sigur. Eu te-am Întrebat doar de când ești În bucluc, Billy. — Nu știu. Da’ mi-am găsit lupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Așteptăm doar să fim retrași. N-ar trebui să ieși pe căldura asta. Ar fi o prostie. Întinde-te-n patu’ ăla. — Aș putea să mă-ntind puțin. Nick se-ntinse pe pat. Era foarte dezamăgit că se simțea-n halu’ ăla și era și mai dezamăgit că lucrul ăsta fusese atât de evident pentru căpitanul Paravicini. Ăsta nu era un adăpost la fel de mare ca cel În care tot plutonul format din contingentul 1899, abia intrat pe front, a fost apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ea mereu. Are niște mâini atât de frumoase și așa un chip frumos și nu se plânge deloc. Ajunsese să miroasă Îngrozitor. Își ducea degetul la nas și zâmbea clătinând din cap, povestea sora. Îl jena faptul că miroase-n halul ăla. Îl făcea să se simtă prost, după cum spunea sora Cecilia. O, era un pacient atât de bun. Zâmbea Întruna. Nu voia să meargă la părinte ca să se spovedească, dar promisese c-o să-și spună toate rugăciunile și, În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
marea dragoste? A existat cineva care să devină obiectul obsesiilor mele și nu doar al afectelor? Sincer, nu prea cred. Parțial, a fost vina mea. Asta era firea mea, bănuiesc. Nu puteam să-mi permit să uit de mine În halul acela. Și nu asta Înseamnă dragostea - să-ți pierzi mințile? Nu-ți mai pasă ce cred ceilalți. Nu-i vezi defectele iubitului, o ușoară aciditate, un pic de neglijență, ocazionala undă de malițiozitate. Nu-ți mai pasă că-ți este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o Întrebase mama ei În acea dimineață cu o voce afectată ca de copil. „Wawa, mi se vede burtica?“, „Cum crezi că-mi stă mai bine, wawa, cu părul strâns sau desfăcut?“. Ea era o wawa care se prostea În halul ăla din cauza lui Harrry Bailley ăla cu mâinile lui păroase cu tot. Chiar nu-și dădea seama ce prefăcut oribil era? Dwight Întrebă dacă are cineva ceva de adăugat Înainte de a declara votul oficial Închis. Eu strigam din răsputeri: Opriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
hotelul. —Ce dracu’ caută o menora aici? Odată ajuns În camera lui, auzi clar prin pereți că Marlena nu era deloc În stare să-l primească În vizită, nici În calitate de doctor, nici de iubit. Biata de ea, părea În ultimul hal. La fel ca și persoana din camera din partea cealaltă. Parcă era o simfonie a bolii, numai tube, fagoturi și refrene repetitive cu flaute ascuțite. La miezul nopții, Marlena Încetă Într-un final drumurile la toaletă. Dar atunci, cu un etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Se pare că a Încercat să se cațăre pe unul dintre pereții pagodei și o bucată dintr-o sculptură pioasă s-a desprins și i-a căzut În cap. Și-a pierdut cunoștința. Pagodele alea - oh! - sunt toate În ultimul hal de dărăpănate și nici dacă o mie de birmanezi În căutare de răsplată ar face donații, nu ar fi de-ajuns ca să le repare cum trebuie. Mă mir că nu i-a căzut toată șandramaua În cap. Oricum, bietul om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
scot uniforma, ca nu cumva să se ude. Pentru că în uniformă era impregnat gaz sarin, a fost foarte bine că am dat-o jos. Și că m-am spălat pe față. În momentul ăla am început să tremur într-un hal fără de hal. Nu semăna cu frisoanele din timpul unei răceli. Era mult mai îngrozitor. Nu îmi era frig și, totuși, mă scuturam din toate mădularele. Am încercat să-mi încordez stomacul, dar tot nu mă opream din tremurat. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ca nu cumva să se ude. Pentru că în uniformă era impregnat gaz sarin, a fost foarte bine că am dat-o jos. Și că m-am spălat pe față. În momentul ăla am început să tremur într-un hal fără de hal. Nu semăna cu frisoanele din timpul unei răceli. Era mult mai îngrozitor. Nu îmi era frig și, totuși, mă scuturam din toate mădularele. Am încercat să-mi încordez stomacul, dar tot nu mă opream din tremurat. Am luat un prosop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu JR până la Yūrakuchō, apoi să iau autobuzul de la Shibuya până la Hiro-o. În timp ce mergeam, am început să mă simt din ce în ce mai rău. Când m-am urcat în metroul de la linia Yamanote, mă gândeam: «E de rău. Oare de ce mă simt în halul ăsta?» Mi se impregnase mirosul în haine. Cred că de aici a pornit afecțiunea. Oricum, trebuia să merg până la Shibuya. M-am gândit că, dacă ajungeam până la autogara din Shibuya, cu siguranță găseam vreun coleg de la noi de la firmă. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu am zis nimic. El era un tip musculos (nu era gras) dar, din nu știu ce motiv, carnea s-a lăsat. Mi s-a tăiat respirația când am văzut că doar în șase zile corpul i s-a metamorfozat în așa hal. Până și șoldurile îi erau lăsate. Pentru că a practicat mult timp tenis, avea picioare musculoase. Acum nu mai rămăseseră decât pielea și oasele. Eram uluită.“ „În a treia zi mi-au băgat un tub în stomac. Gâtul îmi era plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cărora le tremurau teribil picioarele. Toți se țineau de burtă. Nu numai că aveau convulsii, dar picioarele le „fluturau“. «Ce o fi cu ei? Or fi epileptici?» Presupunând că sufereau de boala asta, tot nu s-ar fi manifestat în halul ăla. Deși era o situație gravă, nu se zărea nici o ambulanță. Nici un observator din stație. Nici un polițist. Pasagerii se ajutau unii pe alții. Trebuia să fac și eu ceva. Să ajut cumva. Dar aș fi întârziat la muncă. Mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
carte de specialitate. - Asta crezi tu! E secretară de partid și nici directorul nu suflă în fața ei. Poate să te dea afară oricând! - Ia mai lăsați-o, domnule! Prea o luați în tragic. Cu ce dracu v-a speriat în halul ăsta? Da’ ce, suntem în țara lui Papură Vodă? E institutul lu’ mă-sa?! M-am apucat liniștit de lucru. După nici jumătate de oră, cât ținuse probabil sfatul de taină al „clanului” din jurul doamnei secretare de partid, că apare
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
m-am gândit, pierzând orice nădejde; Nici acum nu se pricepe să fie mai bună și să nu mă mai umilească!" Și unul din reproșurile cele mai vehemente pe care i le fac: "Cum ai putut să VEZI în ce hal de disperare eram (căci atunci apărusem pentru cel mai necunoscător în a citi fizionomii o zdreanță) și totuși să te culci cu altul?" Iar alteori, când îmi povestește nefericirea ei lângă celălalt: - Ah! Dacă te-ai fi despărțit de el
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru prima oară când aud că scapă cineva de trăsnet. — în schimb, observă Gualfard cu un ton insinuant, bietul Rutger nu a avut același noroc; are țeasta sfărâmată. — E trăsnetul: ne-a izbit de copaci și l-a adus în halul ăsta. — Și caii cum de n-au pățit nimic? Tonul burgundului devenise în mod vizibil inchizitoriu, mult dincolo de ceea Balamber ar fi tolerat în mod obișnuit; cu toate acestea, știu să se controleze. — Erau la câțiva pași distanță: descălecaserăm ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ale unora dintre ei că erau soldați de meserie. Constatând că mulți erau însemnați de răni, bandajate sumar sau cauterizate în grabă ori cusute ca vai și amar și, cu siguranță, foarte dureroase, simți admirație față de oamenii care, ajunși în halul acela, nu părăsiseră lupta, dar înțelese totodată că resursele umane pe care Aureliana mai putea conta pentru apărare ajunseseră la limită. Se lumina de ziuă când, ajunși la Palatul Termelor, cotiră pe o stradă laterală ce dădea într-o piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un schizofrenic și, dacă stai să te gândești, e mai bine pentru Muriel că lucrurile au luat o asemenea turnură. Ceea ce mie mi se pare logic, dar mă îndoiesc că și Muriel gândește la fel. I-a dat în asemenea hal la cap, că biata fată nu mai știe pe ce lume e. Asta mă face atât deă În acest moment, doamna de onoare a fost întreruptă. De mine. Din câte țin minte, îmi tremura vocea, așa cum mi se întâmplă invariabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lăsat și o țâră de rachiu? Asta nu e rău...“ Mașa se hotărîse să nu-i mai pună nici o Întrebare oaspetelui, deși ardea de curiozitate să afle ce s-a Întâmplat cu răposatul ei soț. Vizitatorul era Într-un asemenea hal de beție, Încât sigur nu ar fi fost În stare să spună ceva coerent. Chiar treaz fiind, vorbea În așa fel Încât nu puteai să Înțelegi orice. Acum, dacă l-ar fi Întrebat ceva, i-ar mai fi dat prilejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]