930 matches
-
din vin, înțelegând ceea ce îi făcuse fiul său cel mare, zise: Blestemat să fie Canaan!” „...Cred că blestemul lui Noe se împlinea și nerostit de dânsul, în cumplită mânie și mahmur, așa cum se găsea după trezire. Moștenită mai departe prin Ham și Canaan, otrava vinului, trecută din sânge în sânge, curge și în zilele noastre, în vinele celor condamnați să ispășească blestemul. Dovada certă o prezintă moșul Isidor, zis și Trotzki, din pricina asemănării ce o are cu doctrinarul vagabond, gonit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
păruse prea deprimant să se debaraseze de ele după ce se terminase totul. Ignatius se masturba concentrându-se. În sfârșit îi apăru o viziune, figura familiară a unui coolie, câinele mare și devotat, pe care îl avusese pe când mergea la școală. „Ham!“, i se păru lui Ignatius că-l aude pe Rex lătrând. „Ham! Ham! Hau!“ Rex arăta întocmai ca pe vremea când era în viață. Îi atârna o ureche. Gâfâia. Apariția sări peste un gard și alergă după un băț care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gunoi când îl vede. Asta-i sigur. Cum te cheamă? — Turner Meeks. — Buzz Meeks? — Exact. Domnișoară Anders, n-ai un loc unde să o duci pe domnișoara Whitehall, ca să... — Ba da. Dar... — Mickey și-a făcut Anul Nou tot la Ham’n’Eggs, la Breneman’s? — Da. Atunci ajut-o pe Lucy să-și împacheteze niște boarfe. Vă reped eu până acolo. Fața lui Audrey se înroși. Buzz se întrebă câte trebuia să înghită Mickey de la ea înainte să-i sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aș înfometa, l-aș ține închis, aș pune cățele în călduri să umble prin fața cuștii și l-aș înnebuni rău de tot. I-aș pune o botniță, i-aș lega picioarele din spate și i-aș strânge puțulica într-un ham, ca să nu și-o mai poată freca. Mi-aș pune mănuși de plastic și i-aș freca-o până ar fi gata să ejaculeze, apoi l-aș strânge de biluțe, ca să nu mai poată termina. Aș face rost de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
au murit în țara Canaanului. 20. Iată fiii lui Iuda, după familiile lor: din Șela se coboară familia Șelaniților; din Pereț, familia Perețiților; din Zerah, familia Zerahiților. 21. Fiii lui Pereț au fost: Hețron, din care se coboară familia Hețroniților; Hamul, din care se coboară familia Hamuliților. 22. Acestea sunt familiile lui Iuda după numărătoarea lor: șaptezeci și șase de mii cinci sute. 23. Fiii lui Isahar, după familiile lor: din Tola se coboară familia Tolaiților; din Puva, familia Puviților; 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
cu care se puteau mândri, fiind exemplu pentru ceilalți săteni. La plecarea în refugiu Ioan Marcu fiind mobilizat, soția Maria Marcu întocmește inventarul gospodăriei pe care îl predă rudelor de la Blăgești (Vasile Grigoraș și Apostu Păvănescu) și care cuprindea următoarele: - hamuri pentru cai din curele (ham dublu); - o șea din piele și pâslă; - 1 plug; - 3 butoaie pentru vin și murături; - cereale: porumb, grâu, 600 kg; - 2 sape, hârleți, lopeți, seceri; - 1 beschie; - 1 toaipă; - lanțuri de macara; - ceaun pentru săpun
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
Majestatea sa Regina cu A.S. principele hereditar de Hohenzollern și fiii săi, Ferdinand și Carol, în o trăsură de mare gală acoperită de catifea roșie cu torsade de argint, având Coroana regală dasupra. Atelagiul se compunea din opt cai cu hamuri îmbrăcate în argint și împodobiți cu pene în frunte; iar pe coame cu panglici și rozete tricolore. Doi picheri precedează trăsura și servitori ai Curții, în livrea de mare gală, pe jos, însoțesc trăsura pe dreapta și pe stânga. D-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
patrulea arhanghel vine la un taur alb (Noe) și-l învață ce trebuie să facă pentru a scăpa teafăr din potop. Taurul alb își construiește o arcă și se urcă pe ea împreună cu alți „trei tauri albi” (Sem, Iafet și Ham). Urmează viziunea potopului: puhoaiele de apă revărsându-se necontenit din ceruri. Corabia cu „taurii albi” plutește liniștită, în vreme ce „elefanții, cămilele și măgarii” se îneacă în valuri. Din cei trei tauri albi de pe arcă se nasc toate națiile pământului: lei (babilonieni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în picioare și nu era stricată pe de-a-ntregul” (Conl. 8,24). În sfârșit, tot „tradițiile din vechime” ne informează că acea curiosarum rerum notitia („știința lucrurilor ciudate”) n-a pierit odată cu potopul, ci a fost salvată in extremis de către Ham, unul dintre fiii lui Noe. Ham fusese inițiat în „artele nelegiuite și profane”. „știind că nu va putea să aducă pe arcă, unde trebuia să urce împreună cu tatăl său, care era unul dintre drepți, și cu frații săi cei plini
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
occulte et latenter et ignorante illa matre virtute cum illis octo animabus in arcam mississe semen Cham163. Epifanie confirmă aceste informații, adăugând și altele: Îngerii au scăpat încă o dată de vigilența divină și l-au introdus în arcă și pe Ham, care se născuse din sămânța lor. Astfel, opt suflete au fost salvate în arca lui Noe, printre care șapte erau suflete curate, iar al optulea, Ham, provenea de la o putere străină: el a fost introdus în arcă împotriva voinței Mamei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
împotriva voinței Mamei de sus. Îngerii au aranjat totul pentru ca lucrurile să se petreacă în acest fel. Pentru că, zic ei, îngerii aflaseră că întreaga lor seminție va fi măturată de potop, și ei l-au introdus într-ascuns pe acest Ham despre care am amintit, pentru ca el să mântuiască neamul cel rău creat de ei. Iată motivul pentru care au luat naștere uitarea și înșelătoria printre oameni, înclinațiile dezordonate spre păcat și toate relele care au mai apărut în lume. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
răului în lume după potop. Conform lui Serenus, el sapă în piatră și metal tainele revelate de îngeri; după mitul sethian, îngerii profită de un moment de uitare ori de neglijență din partea Mamei pentru a-l introduce în arcă pe Ham cel rău. Există foarte mari șanse ca avva Serenus (sau Ioan Casian însuși) să fi cunoscut din sursă de primă mână tradițiile sethienilor, cu atât mai mult cu cât, după mărturia lui Epifanie, erezia a fost fondată și s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
multe locuri pe mitemele referitoare la originea demonilor, în vogă printre apologeți (miteme prezente și în textele apocrife). Cu același grup el împărtășește, de altfel, câteva teme și atitudini - de exemplu, misoginismul, uitarea binelui făcut, transmiterea răului prin mijlocirea lui Ham. Stratagema prin care el ajunge să scoată din uitare știința perversă a omenirii coincide cu cea despre care ne informează Cartea Jubileelor și Flavius Josephus: inscripționarea ei pe cărămidă, piatră sau metal, adică pe niște materiale mai greu destructibile. Varianta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mâini. Decizia de „decanificare“ a bulevardelor a survenit taman într-un moment în care „Evenimentul zilei“ a lansat o campanie de presă prin care vrea să semnaleze problema câinilor vagabonzi. Este prima punere în practică, într-un hal și-un ham de concret nemaiântâlnite până acum, a celebrei ziceri: „Câinii latră, caravana trece“. Ceva similar se petrece, tot în aceste zile fierbinți, și în fotbalul românesc. Nu este nici o aluzie la tradiționalii „câini roșii“. În poveste e vorba de o iluzie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Fizica non newtoniană, fizica lumii reale, admitea "nevoia" a două corpuri să "cadă" unul spre altul ca un invariant al naturii, preocupându-se numai de modificarea structurii lor nucleare astfel încât această "cădere" să fie încetinită. Parașuta antigravitațională semăna cu un ham de metal, cu câteva porțiuni capitonate pentrtu protecția corpului în zonele în care presiunea se exercită cel mai puternic. Dispunea de două elemente motoare, care însă serveau numai pentru manevrele laterale în timpul căderii. Cea mai lentă viteză de cădere înregistrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mai mulți interesați de coada calului: copii, tineri, cărăuși, geambași, biologi, țărani obișnuiți, intelectuali curioși etc. Dar de ce n-are coadă, bădie? Ca să-l poată pupa curioșii mai ușor la fund! Calul dumitale îi chetros și se opintește bine în ham! Nu-i nărăvaș, după cum se vede la prima vedere! Cât despre asta, niciun problem! Că trage cât pentru doi și mănâncă cât pentru unu... Orice, dacă-i dai, și jăratic... Nu-l vinzi? Ai putea lua bani buni pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
timoftică sau lucernă ușor umezită cu apă întăritoare de la izvoarele de sub Dealul Căușului. Nu o dată i-am împuținat tainul, da' Roibu, ca Roibu, a mâncat ce și cât i-am pus în opalcă și s-o opintit mai departe în ham fără hachițe-nazuri de cal nărăvaș... În schimb, așteaptă să fie periat și apă trebuie să-i dai la vreme, că în rest poți să stai liniștit, că Roibu trage la căruță, Roibu ară. Roibu cosește, Roibu prășește, Roibu târnuiește, Roibu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să-i explice avocatului că, în urmă cu câteva zile, niște români au vrut să cumpere de la ei un armăsar. Era o minunăție! Cel mai fain și mai frumos cal din toți câți are șatra. Nici nu-l puneam la ham, mai zise el, îl călăreau copii, era un fel de jucărie a lor. Și fiindcă nu ne am înțeles din preț, au venit ca hoții noaptea și l-au furat. - Și...? întrebă avocatul... și? - Îl găsim noi, nu vă temeți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din spate ale căruței au rămas în mijlocul apei. Când am văzut că bătrânul este luat de furia apei cu tot cu coșul de la căruță, am lăsat sculele de pescuit, am traversat podul în fugă, m-am dus la cal și iam smuls hamurile de pe el, apoi am fugit cât am putut de repede să ajung la bătrân ca să-i arunc hamul de la cal ca să-l prindă cu mâna și eu să-l pot trage la mal. Dacă eu nu eram acolo, la pescuit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cu tot cu coșul de la căruță, am lăsat sculele de pescuit, am traversat podul în fugă, m-am dus la cal și iam smuls hamurile de pe el, apoi am fugit cât am putut de repede să ajung la bătrân ca să-i arunc hamul de la cal ca să-l prindă cu mâna și eu să-l pot trage la mal. Dacă eu nu eram acolo, la pescuit, bătrânul ar fi murit înecat, deoarece coșul căruței nu era ca o barcă, mai ales că în coș
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lipăiau pământul printre bocancii și cizmele gospodarilor, ronțăind alviță, sugiuc sau acadele luate pe câte un bănuț de aramă cerșit, șterpelit sau găsit prin colb. îl căutau apoi pe bragagiu să-și astâmpere setea. Acesta purta pe spate, prins cu hamuri late de piele, un vas mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de turbulenți de toată mâna. Doar el, o excepție, cea care, probabil, Întărește regula, e un om la locul lui, cuminte, muncitor, corect, cinstit, care nu zădărăște nici măcar un câine, pentru ca, acesta, la rândul său, să-i răspundă cu un ham, ori, cu un ham-ham! Acum, după ce se cam Încheiase nunta fetei, Xenia, profitând de faptul că mai toți nuntașii erau beți, și, nici el, nefiind suficient de treaz, luă banii rezultați de la petrecere, Îi puse În sacoșa mare, cu baere
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cât ai vrut, Și m-ai scuipat și m-ai bătut Și câine eu ți-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vânt, De ai cu iadul legământ, Să-ți fim tot câini, lovește-n noi! Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Și ham de cai și jug de boi: Dar vrem pământ! O coajă de mălai de ieri De-o vezi la noi tu ne-o apuci, Băieții tu-n război ni-i duci, Pe fete ni-le ceri. Flămânzi copiii-n drum
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
trudă și care sunt de mare trebuință târgului. De la vlădică până la opincă... Apoi fără făclii la colț de uliță ai putea întârzia după asfințitul soarelui? Nu! D apoi fără potcovar! Ai mai vedea caii alergând ca vântul sau trăgând în ham? Nici vorbă. Așa că făclierul și potcovarul sunt oameni ce merită tot respectul. Acum însă să ne întoarcem la Salî aga turcul...Numai că... Numai că ce, părinte? Numai că aceste locuri de case au stat în mâna lui Salî aga
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Hii, băieții tatii! Că nu se mai poate trăi în Goldana noastră! Cei doi colosali lipițani roibi, cu copite flocoase și lățite ca niște castroane, mirosind pentru ultima oară a fân, păstrat în stadolă, pe câte trei ani, zvâcniră în hamuri, scoțând căruța pe porțile date în lături, ca într-o smerită implorare. Parcă ar fi spus, suspinând: Pe noi, cui ne lași, stăpâne!? De la marginea Goldanei, drumul începe pieptiș, tăind pe la mijloc dealul teșit și scobit în cline nenumărate, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]