1,803 matches
-
un criteriu, de o măsură a celor enumerate. Nici de limite care să oprească proliferarea pluralului, căci lasă cuvântului o libertate neobișnuită. Este ceea ce constată Eco în comentariul său de mai sus. Discuția are loc într-o diviziune intitulată „Enumerarea haotică“. Este vorba despre acea enumerare prin care s-ar reuși „punerea în scenă a eterogenului absolut“. Rabelais, prin câteva locuri din Gargantua și Pantagruel, reprezintă un antecedent literar. Excelează, mai târziu, Carlo Emilio Gadda (Casa Cavenaghi, în Adalgisa, 1944) și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
punerea în scenă a eterogenului absolut“. Rabelais, prin câteva locuri din Gargantua și Pantagruel, reprezintă un antecedent literar. Excelează, mai târziu, Carlo Emilio Gadda (Casa Cavenaghi, în Adalgisa, 1944) și Alberto Arbasino (Frați întru Italia, 1963), ei reușind să vadă haotice tocmai cele ce apar ordonate în lumea obișnuită. Iar dacă orice clasificare a celor ce compun universul este arbitrară și conjecturală, „de ce să nu lăsăm spațiu, în locul satirizării proiectelor utopice, fanteziei lingvistice?“<ref id="202">Cf. Umberto Eco, De la arbore
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
descoperă deșertul însuși în povestirea Cei doi regi și cele două labirinturi, de Borges. Surprinzător întrun fel, acest labirint nu se supune tipologiei de mai sus. Nu este complicat în sensul obișnuit al cuvântului, chiar dacă am vorbi despre o complicație haotică sau infinită. Se arată mai curând indeterminat și indisponibil. Amintește întro privință de felul în care se descoperă lumea însăși. Săl comparăm însă cu cel oferit de modelul rețelei. LA FRONTIERELE CELOR ABSURDE 51 40. Ambele induc ideea infinitului: deșertul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Eco atunci când aduce în discuție tot felul de liste, clasificări și enu merări.<ref id="87">Cf. Umberto Eco, Vertigo. Lista infinită, traducere de Oana Sălișteanu, Editura Enciclopedia RAO, București, 2009.</ref> Are în vedere la un moment dat enumerarea haotică, prin care se pune în scenă eterogenul absolut. „Un text fermecător este de pildă acel jocus monachorum numit Coena Cypriani, în care, făcând gesturi total absurde în timpul unei festivități, apar toate personajele biblice... Cert este că evenimen tele care se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
care se înlănțuie nu păreau absurde cititorilor vremii, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 93 87. din moment ce fiecare personaj făcea ceva care, întrun chip oarecare, îl asocia cu povestirea biblică; dar, pentru cine o citește acum, această enumerare ni se înfățișează delicios de haotică...“<ref id="88">Ibidem, p. 321.</ref> Ceea ce înseamnă că sentimentul absurdului are legătură, în unele cazuri, cu percepția a ceva complet străin. În locul unor posibile motivații vezi doar ceva haotic, o lume a cărei logică pare absentă sau aberantă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de un criteriu, de o măsură a celor enumerate. Nici de limite care să oprească proliferarea pluralului, căci lasă cuvântului o libertate neobișnuită. Este ceea ce constată Eco în comentariul său de mai sus. Discuția are loc întro diviziune intitulată „Enumerarea haotică“. Este vorba despre acea enumerare prin care sar reuși „punerea în scenă a eterogenului absolut“. Rabelais, prin câteva locuri din Gargantua și Pantagruel, reprezintă un antecedent literar. Excelează, mai târziu, Carlo Emilio Gadda (Casa Cavenaghi, în Adalgisa, 1944) și Alberto
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
punerea în scenă a eterogenului absolut“. Rabelais, prin câteva locuri din Gargantua și Pantagruel, reprezintă un antecedent literar. Excelează, mai târziu, Carlo Emilio Gadda (Casa Cavenaghi, în Adalgisa, 1944) și Alberto Arbasino (Frați întru Italia, 1963), ei reușind să vadă haotice tocmai cele ce apar ordonate în lumea obișnuită. Iar dacă orice clasificare a celor ce compun universul este arbitrară și conjecturală, „de ce să nu lăsăm spațiu, în locul satirizării proiectelor utopice, fanteziei lingvistice?“<ref id="202">Cf. Umberto Eco, De la arbore
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
tip de civilizație: se vorbește așadar de "haos", "dezordine", de "bezna" în care se va cufunda "lumea noastră". Toate aceste expresii înseamnă abolirea unei ordini, a unui Cosmos, a unei structuri organice, și recăderea într-o stare fluidă, amorfă, adică haotică. Aceasta dovedește, după părerea noastră, că imaginile exemplare se mai păstrează în limbajul și în clișeele omului modern. Ceva din concepția tradițională despre Lume mai rămâne în comportamentul său, deși el nu este întotdeauna conștient de această moștenire din vremuri
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu adevărat. Deoarece Tiamat era din nou acolo, Cosmosul era anulat, iar Marduk era nevoit să-l creeze din nou, după ce-l înviase încă o dată pe Tiamat.4 Iată care era semnificația acestei întoarceri periodice a lumii într-o modalitate haotică: toate "păcatele" de peste an, tot ceea ce Timpul pângărise și învechise, era nimicit în sensul fizic al termenului. Participând în chip simbolic la nimicirea și la recrearea Lumii, omul era și el creat din nou și renăștea, pentru că începea o existență
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
personale. Dacă nu s-ar fi reacționat față de uneltirile comandantului Cabeçadas, mișcarea de la 28 mai ar fi fost anihilată printr-o tot mai abilă și mai puternică infiltrare a politicienilor vechiului regim. Dacă nu s-ar fi reacționat față de dictatura haotică a generalului Gomes da Costa, mișcarea ar fi fost compromisă prin abuzurile și insuficienta conducerii. Ambele lovituri de forță - împotriva lui Cabeçadas și Costa - au fost făcute fără vărsare de sânge. Dar generatul Carmona s-a văzut silit, curând după
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
curtea din fața Catedralei; ca să poată vedea mai bine, oamenii se ridicau - zadarnic, de altfel - pe vârfurile picioarelor, dar mulți dintre ei aruncau totodată priviri înspăimântate către intrările în piață. între timp, amenințător și tot mai apropiat, se auzea distinct ecoul haotic și puternic al urletelor de triumf ale barbarilor invadatori; printre exclamații de teroare, câte unul arăta deja cu degetul primele coloane de fum ce se înălțau dincolo de conturul acoperișurilor. Căutându-și un punct mai bun de observație, Sebastianus se cățără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
disproporționat de mici, în măreția gravă. Printr-o deschizătură a copacilor scânteiau priveliștile din vale, mărginite departe tare de dealurile albastre, șterse ca niște nouri gata să dispară sub orizont, care despart valea Moldovei de a îndepărtatului Siret. În varietatea haotică de păduri, de dealuri și de văi, identificarăm Bălțăteștii noștri, care, abia văzuți și răsărind din infinitatea de arbori, păreau de aici, cu cele câteva raze răsfrânte de acoperișurile lor, niște așezări din povești. Brațul Adelei stătea prietenos sub al
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
curiozități ce-i Înfierbântă sângele, zărind câțiva milițieni Îmbrâncind, forțând, aplicând pedepse corporale cu un baston de cauciuc, unor persoane ce refuzau să onoreze „Duba miliției”, intrând Înăuntru!! La sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial,drept urmare a unei perioade haotice generate de ocuparea țării românești de către armata sovietică,au fost introduși la conducerea țării comuniștii, elemente provenite din clasa de jos a societății, analfabeți, borfași, oameni fără cultură, fără credință, lipsiți de orice scrupul! După o perioadă de timp de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
durase decât câteva secunde limitând stricăciunile! Scoarța pământului mai făcu o ultimă zvâcnitură, oprindu-se. Cineva lumină localul cu o lanternă, iar ospătarii Înfricoșa-ți de clienții lor cari vor pleca neplătiți, aprinseră câteva lumânări. Cu toată brambureala și țipetele haotice a consumatorilor ce se Îmbulzeau către eșirea din local, Tony Pavone afișă un zâmbet ironic În momentul când Îi văzu ieșind de sub masa În care se adăpostise pe Paulică ajutat de Gică Popescu. Aveau hainele mototolite, pătate cu resturi de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
atmosfere ce se va aprinde În secundele următoare provocând un eminent dezastru! La tot locul puteai vedea răniți În agonie care strigau ajutor...!! Mașini dezastruos tamponate din care unii răniți Încă În viață Încercau să iasă afară urlând, mărind tensiunea haotică!! Penru a se feri de Îmbulzeala trotuarelor unde oamenii se călcau În picioare alergând besmetici În toate direcțiile, se strecurară către mijlocul bulevardului printre mașinile oprite, mai mult tamponate care clacsonau mărind tensiunea, oprindu-se câteva momente.O aripă a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cap, dar poate fi acolo. Din fericire, vederile mele sunt succinte. Bănuiesc, doctore Lal, că aveți dreptate. Biologic, chimic, subtilitatea creaturii este dincolo de Înțelegerea creaturii. Avem o idee despre ea și simțim cum, prin comparație, starea internă este atât de haotică, un talmeș balmeș de odi et amo1. Se spune că protoplasma noastră e ca apa de mare. Sângele nostru are o bază mediteraneană. Dar acum trăim Într-o mare socială și umană. Invenții și idei ne scaldă creierul, care câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
conținutul. Trăgeai câteva guri bune apoi o dădeai celui de lângă tine. Din trei, patru ture eram k.o. fiindcă mie nu-mi trebuia mult ca să mă îmbăt, așa că am revenit în cantină cu gând să dansez. Jocul de lumini, mișcarea haotică a umbrelor de pe pereți creată de țopăiala colegilor mei, țipetele și muzica tare care nu se prea înțelegea cum ar fi trebuit, toate făceau să se amestece în mine varza cu miel și rachiul de pere. Dădeam în felul meu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
zilei de 29 decembrie 1946, n-a mai avut loc, dar ar fi putut să aibă dacă n-ar fi bătut crivățul cu o furie mai mare decât în ziua precedentă, dacă ceasurile acelei dimineți nu s-ar fi amestecat haotice, dacă afișul de pe gardul de peste drum..., dacă nu ne-am fi aflat în ultimele trei zile ale anului când nici un proces nu figura pe condica tribunalului, ca o altă vacanță, dacă președintele ar fi fost acolo la ora aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Chiar dacă mi-ați spune c-ați fost simpli muritori mânați de forțe necunoscute, tot ar fi ceva, ceva foarte puțin - sau foarte mult - mi-ar scăpa numai înțelegerea, dar să nu-mi spuneți că forțele acelea au fost oarbe, adică haotice, că nu există nimic. De ce ne naștem, de ce murim, tată? - tu trebuie să știi, ești medic, tatăl tău a fost preot.” - „Nu știu, fiule”, îl auzii răspunzându-mi. „Și eu care mă uit și m-am uitat la tine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
casetă; slab, dar cu siguranță perceptibil. M-am dat înapoi înspăimântată. Oh, Doamne, oh, Doamne, era Aidan? De ce țipase? Inima îmi bătea să-mi sară din piept. Mi-am lipit urechea de boxă, se auzeau și alte sunete. O zăpăceală haotică, dar, fără îndoială, sunetul unei voci. Am surprins un cuvânt care ar fi putut fi „bărbați“, apoi un „oooooooh“ care îți dădea fiori. Nu-mi venea să cred. Se întâmpla, se întâmpla cu adevărat, oare eram pregătită pentru asta? Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
părea extrem de prăfuită când coborî din autobuz. Pelerinii, curioși în privința a ceea ce s-ar putea întâmpla pe durata unei întâlniri atât de neobișnuite între potențiali parteneri de cuplu, se buluciră și ei afară din autobuz într-o grămadă murdară și haotică. Oricum trebuiau să ia o pauză de prânz și una mai intimă în spatele unui tufiș. Având în fața sa potențiala mireasă, ca pe un dar, grupul înaintă către arborele de guave. Sampath avusese dintotdeauna o slăbiciune pentru doamna de pe eticheta flaconului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
zace beată o lună întreagă din materialul care rămâne de pe urma mea. N-am încercat să o sun pe Selina. Am vrut să-i fac o surpriză plăcută. Începută cu răbdare, strângerea bagajului s-a transformat într-o acțiune brutală și haotică. Sub pat am descoperit o sticlă neîncepută de rom - ascunsă acolo, probabil, de Felix - și am început s-o abordez. Am sărit de câteva ori pe capacul geamantanului, după ce, în prealabil, îmi înșurubasem hotărât degetul mare în broasca valizei. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
corecta inegalitățile și injustițiile societății terestre. În Il pane selvaggio, Piero Camporesi, vorbind despre imaginea lumii celeilalte, notează: “(...) o optică populară a diformului, a excesivului, a hiperbolicului (sau a miniaturizării), a monstruosului, a debordantului, a informului, [o optică în care] haoticul învinge desenul rațional ce presupune un centru, (...) raporturile temporale și spațiale se pot răsturna (...).” Înainte de toate, păcatul a fost povestit mai întâi de Scriptură, apoi în discursurile predicatorilor, în care se face referință la numeroase păcate exemplare, care știu să
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
se produce invazia iraționalismului și a nihilismului. Absurdul este în strânsă legătură cu fenomenul alienării, ce se manifestă ca o maladie, afectând planul social, cultural și psihologic. Pe planul sensibilității, alienarea este un sentiment de înstrăinare în față acestui univers haotic și incomprehensibil, exprimându-se prin angoasă, anxietate, nesiguranță, disperare, dar și prin apatie și cinism: “Este absurd că ne-am născut, este absurd că vom muri, pe de altă parte, această absurditate se prezintă ca o alienare permanentă a ființei
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
prin sentimentul unui “immense gouffre” (prăpastie, abis) existențial, prin angoasa, oboseala sau spaima în fața unui destin al incertitudinii și neliniștii, prin revelația esenței tragice a realității care pune individul, violent, față în față cu golul și absurdul, cu nonsensul și haoticul - prin toate aceste elemente se deschide calea literaturii contemporane a absurdului. Scriitorul care creează probabil universul cel mai absurd și mai grotesc, în care individul apare depersonalizat și degradat până la stadiul obiectului și al animalului este Franz Kafka. Ducând până la
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]