1,047 matches
-
națională se dădea prin intermediul publicațiilor, atât în limba rusă cât și în ucraineană, așa cum au fost ziarele Оснoва ("Osnova = Baza") (1861 - 1862) a lui Kostomarov sau Черниговский листок ("Cernihovskii Listok = Foița Cernigovului") (1861 - 1863) a lui Leonid Hlibov, monografiile (biografia hatmanului cazac Bogdan Hmelnițki de Kostomarov, monografiile istorico-folcloristice Записки о Южной Руси ("Note despre Rusia sudică") ale lui Panteleimon Kuliș) sau abecedarele ( Буквар южноруксий = "Abecedarul rușilor de sud") de Taras Șevcenko). În gazeta "Osnova", Kostomarov a publicat influentul său articol „Două
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
Iași o biserică cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Vornicul Bărboi făcea parte din familia Sturdzeștilor, fiind denumit cneaz într-un act din 12 martie 1609. El a participat în 1615 la un complot împotriva domnitorului, împreună cu logofătul Beldiman, hatmanul Sturdza și visternicul Boul. Ei s-au adunat la Cucuteni și i-au cerut lui Tomșa să plece de pe tron. Domnitorul i-a cumpărat cu bani pe slujitorii boierilor, iar în lupta de la intrarea în Iași, ""deasupra Fântânii lui Păcurarii
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
urmare a trecerii timpului și a situării sale în mijlocul câmpului, biserica a început să se ruineze. La mijlocul secolului al XIX-lea, proprietara moșiei Baia era boieroaica Luxița Paladi, care stăpânea și moșiile vecine Tâmpesti și Horodniceni. Această boieroaică era fiica hatmanului Constantinică Bogdan Paladi, care a murit de holeră în 1831, lăsând o avere considerabilă: 14 moșii și târgușoarele Ștefănești și Podu Iloaiei, unde funcționau 40 de crâșme. Luxița Paladi s-a căsătorit mai întâi cu logofătul Nicolae Cantacuzino-Pașcnu, de care
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
spaniol din timpul regelui Filip al II-lea, cardinalul Alonso de la Cueva Benarides, marchiz de Bedmar. Avea în proprietate un castel la Canillijos (Spania), iar sora sa era ducesa de Vinona. După cum scrie paharnicul Costandin Sion în “Arhondologia Moldovei”, "“de la hatmanul Constantinică rămâind numai o fată Luțica și foarte ră de muscă fiind, n-au găsit în toată Moldova, din toți feciorii de boieri unul ca să poată sătura. Au purces, au cutrierat toată Europa, au cercat toți berbanții, și ș-au
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
într-o stare de dezorganizare care impunea luarea de măsuri din partea statului. Domnitorul Alexandru Moruzi a încercat să găsească o formulă de refacere a poștei, luând hotărârea de a concesiona poștele unor anteprenori particulari, iar statul controla activitatea concesionarilor prin intermediul hatmanului poștelor. Personalul era numit de către anteprenori și domnie în baza unei înțelegeri. Primii concesionari au fost C. Scufa în Moldova și Ion Hagi Moscu în Țara Românească. Tarifele s-au dublat: de la 10 bani de cal pe oră la 20
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
și acoperișul bisericii și a construit o a doua casă domnească, la sud de biserică. Biserica a fost acoperită de postelnicul Iorga, iar clisiarnița și turnul de către vornicul D. Șoldan. Într-un document din 12 ianuarie 1664 se menționează că hatmanul Gheorghe Coci (fost paharnic) promisese ""să direagă trăpăzăria cia di peatră și maghernița și chelăriile și să o acopere"". El a reparat în 1646 numai trapezăria ""iară din lotru ci-au fostu stricat nemică n-au dires"", deși călugării ""au
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
să direagă trăpăzăria cia di peatră și maghernița și chelăriile și să o acopere"". El a reparat în 1646 numai trapezăria ""iară din lotru ci-au fostu stricat nemică n-au dires"", deși călugării ""au dodeit de multe ori la hatmanul să-și istovască lucrul precum au grăit"". Din cauza faptului că el nu a mai continuat reparațiile, ""s-au răsăpit și chelăriile și maghernița"". În secolul al XVII-lea au avut loc ample modificări ale structurilor clădite. A avut loc o
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
în biserică se află episcopul Mitrofan de Rădăuți (+ 1552), pârcălabul Frățian (+ 1544), pârcălabul Nicoară Hâra (+ 1545), o fetiță, Vasilica (+ 1569), marele vistiernic Stroici și alți membri ai familiei sale. Grigore Ureche menționează înmormântarea în biserică la 7 aprilie 1548 a hatmanului Vartic, căruia i s-a tăiat capul din porunca lui Iliaș Rareș. După cuvintele cronicarului, ""și în domniia lui, sâmbătă după Paști, au tăiat capul lui Vartic hatmanul în târgu în Huși și l-au dus de l-au îngropatu
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
sale. Grigore Ureche menționează înmormântarea în biserică la 7 aprilie 1548 a hatmanului Vartic, căruia i s-a tăiat capul din porunca lui Iliaș Rareș. După cuvintele cronicarului, ""și în domniia lui, sâmbătă după Paști, au tăiat capul lui Vartic hatmanul în târgu în Huși și l-au dus de l-au îngropatu în mănăstire, în Pobrata, în anii 7056 (1548) aprilie 7"". Cercetările arheologice au dus la recuperarea din mormintele nejefuite a unor piese vestimentare (o bonetă bărbăteasca, o rochie
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
a fost construit recent un paraclis din lemn, care este folosit pentru slujbele zilnice de către monahiile de la Probota. Mănăstirea Probota este menționată în romanul "Nicoară Potcoavă" (1952) al lui Mihail Sadoveanu. Aflat în drum spre curtea lui Iurg Liteanul, grupul hatmanului Nicoară Potcoavă poposește la Mănăstirea Probota. „Într-un răstimp s-a făcut liniște; atunci au văzut pe zarea depărtată a văii Siretului, turlele bisericii mănăstirești. Chinovia era împresurată cu zid ca o cetate”, scrie Sadoveanu. Oștenii pribegi sunt găzduiți și
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
de animale, carbune de lemn,așchii și unelte din cremene toate acestea datînd din perioada tîrzie a paleoliticului. Prima atestare documentară a satului Gura Căinarului apare la 20 august 1588, cînd voievodul Moldovei, Petru Șchiopul, îi făcuse danie lui Andrei hatman și pîrcălab de Suceava un rînd de sate din lunca Răutului, inclusiv Nemteni și Căinărești din preajma rîului, inclusiv un preot și cîțiva băjenari din Țara Leșească. Pe atunci siliștea avea o bisericuță de lemn acoperită cu stuf.(Documente privind istoria
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
martie 1666 cu denumirea Piscani, într-un document în care se arată că Gligoraș, feciorul Duduței, i-a vândut lui Sturza partea de moșie a mamei sale din satul Piscani de pe Răut. În anul 1772 moșia aparținea lui Dumitrașcu Sturza, hatman la Domnia Moldovei și cuprindea un număr de 22 de gospodării. În urma recansămîntului populației din ținutul Orhei - Lăpușna din anul 1774 s-a constatat că în Chițcani trăiau 17 volintiri, 3 birnici, un preot și o femeie săracă, cu următoarele
Chițcanii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305117_a_306446]
-
17 aprilie 1644 Vasile Voievod confirmă lui Gavril, pîrcălab de Suceava, părți din moșia satului Bulboci, cu iazuri și cu loc de moară în apă Căinarului. Mai tîrziu satul și moșia Bulboci devin în întregime proprietatea lui Gavril, ajuns deja hatman. La 1679 moșia Bulbocilor aparținea șetrarului Vasile Mîrzac, împreună cu alte ocine de pe rîul Căinar: Petrești, Scăieni, Buciumeni s. a. În anul 1787 este menționată biserică din sat, din nuiele împletite lipite cu lut, acoperită cu stuf. În 1829 sfîntul lăcaș a
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
ce au jăluit și au mărturisit înaintea noastră așișderea și de la noi am dat și am întărit lor pre acel de mai sus zis satu ce se cheamă Beliciu...” La 20 august 1588, cînd Petru Vodă dăruiește Zavodinele lui Andrei Hatmanul, e pomenit ca punct de hotar Beliciul, stăpînit de vatag. S-a mai păstrat un zapis în limba sârbească, din care aflăm, că în 1600 Ionașcu Barboșel din Biliceni a vândut a cincea parte din moșia s. Dereneu drept 66
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
fiul natural al fostului domn Alexandru Ghica (1834-1842) și al Mariei Al. Văcărescu, căsătorită cu Constantin Bălăceanu. Pe lângă acest fiu, familia Bălăceanu mai avea încă cinci fiice: Maria, Zoe, Frosa și Sultană. Părintele său legitim, Constantin Bălăceanu, a fost mare hatman și membru al Divanului judecătoresc (1836), mare vornic ajuns Ministrul Cultelor și Instrucțiunii (Publice) în 1838, președinte al Eforiei Spitalelor Civile în 1840 și Ministru al Justiției în 1856, fiind apreciat în epoca că o adevarată nulitate, ceea ce nu la
Ion Bălăceanu () [Corola-website/Science/306197_a_307526]
-
în arhitectura moldovenească. Această nișă exterioară de pe fațada vestică constituia, se pare, lăcașul clopotelor. Intrarea este poziționată pe partea laterală sudică a construcției. În interior, biserica are un plan fals-trilobat, absidele fiind două nișe arcuite în grosimea zidurilor laterale. Meșterii hatmanului Arbore au realizat pereți drepți, cu imense suprafețe netede, au introdus calote în naos și pronaos, eliminând semicilindrul inițial. Arcadele joase, fără spirale, pantele și sistemul de arce moldovenești conferă bisericii proporții elegante, dovedind o construcție de valoare. Din mobilierul
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
pronaos, eliminând semicilindrul inițial. Arcadele joase, fără spirale, pantele și sistemul de arce moldovenești conferă bisericii proporții elegante, dovedind o construcție de valoare. Din mobilierul paraclisului nu s-a păstrat mare lucru, în schimb chivotul de mormânt al ctitorului mănăstirii, hatmanul Luca Arbore, ucis din porunca lui Ștefăniță Vodă în anul 1523. Situat în pronaos, chivotul este considerat cel mai valoros însemn funerar de stil gotic din Bucovina. Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului a Mănăstirii Humor din Humor a fost
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
-și bată joc o femeie“, apoi este gelos pe căpitanul Minski și mărturisește că o iubește cu patimă pe Vidra: „dragoste fără teama nu se poate!“. Sbierea fusese luat rob de tătari, de la care îl luaseră muscalii, apoi ajunsese robul hatmanului leșesc, iar acum, desi Răzvan îl iartă „pentru-a doua oară“, boierul îi cere înapoi nu numai banii de care fusese jefuit de către haiduci, tătari, muscali și Ieși, ci și dobândă aferentă: „Fii datornic bun de plată/ Răzvănică, sufletele, să
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
Sbierea, ar vrea să se întoarcă în Moldova, mai ales că aflase vestea că leșii intrau în război cu moldovenii, iar lui îi este cu neputința „că brațul meu să izbească/ Un piept de român? S-aprinza o colibă românească?“. Hatmanul încearcă să-l convingă pe Răzvan să lupte împotriva românilor „căci patria ubi bene (țară este acolo unde-ti este binE) și nu mai ești moldovean“, dar Răzvan este ferm, indignat și revoltat: „nu mă bat cu romaniinu; asta-i
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
mai ești moldovean“, dar Răzvan este ferm, indignat și revoltat: „nu mă bat cu romaniinu; asta-i peste putință!/No, hatmane! Niciodată! Fie pâinea cât de rea,/ Tot mai dulce mi se pare când o știu din țara mea!“ . întrucât hatmanul e gata să-i dea în căsătorie pe fiica lui și crezând că Vidra îi e sora, îi propune s-o mărite cu nepotul său, Piotrowski, Răzvan își dezvăluie trecutul de hoț, apoi îi mărturisește că „Eueu sunt țigan“, iar
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
că „Eueu sunt țigan“, iar Vidra „nu soru-mea, ci soție“. Marele vătaf moldovean Basota este trimis de domnitorul Aron-voda „cu solie la polcovnicul Răzvan./ Ca să-i spun că-l cheamă țară, dându-i un loc în divan“, adică funcția de hatman în Țară Moldovei. Răzvan meditează asupra rolului pe care Basota l-a avut în ascensiunea lui („Acest om, fără s-o știe, m-a rădicat pan-aici“), pentru că dacă nu „m-arunca-n robie“, nu s-ar fi făcut hoț de codru
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
tron a domnitorilor: „A«Să trăiască LăpușneanulA», și-l vicleniră urât;/ A«Despot-voda să traiascaA», s-apoi mi l-au omorât/ A«Să trăiască Ștefan TomsaA», și-l goniră că pe-un cane;/ () așa-i românul din fire.“ Răzvan este hatman la Curtea Moldovei, dar nu-i mai ajunge „mărirea“ și vrea să devină domnitorul țării, insă Tănase, desi îi recunoaște meritele, consideră că un țigan nu poate ajunge să ocupe cea mai înaltă funcție în stat: „Eu știu ca-n
Răzvan și Vidra () [Corola-website/Science/305769_a_307098]
-
1638 Nastea, fiica lui Ivan Vartic dăruia părțile ei din Țicoteni ginerelui său, Ursu și nepoatei Antimia. În 1664 satul era vîndut lui Prodan Drăgușescu, iar în 1698 Dumitrașco Drăgușescu, urmaș al lui Prodan, vindea acest sat lui Lupu Bogdan hatman. Săpăturile arheologice au confirmat prezența în această zonă a așezărilor umane ale culturii Cucuteni-Tripolie (mileniul V-III î.Hr.), ale așezărilor din epoca fierului (mileniul I î.Hr.). În apropierea satului se află peste 20 de tumuli. Din 1739 satul este numit
Larga, Briceni () [Corola-website/Science/305774_a_307103]
-
Cel mai sigur se crede că ar fi fost fiul lui Alexandru Lapusneanu.Conform unor documente și scrisori ale epocii respective,Petru avea relații cu Filip ÎI al Spaniei,cu habsburgii austrieci,la Istambul iar spre final se împrietenise cu hatmanul Coroanei Jan Zamojsky și cu cazacii zaporojeni de unde i s-a tras porecla de "Cazacul",de mare preț în ochii moldovenilor. A ajuns domn al Moldovei în 1592,după mazilirea lui Aron Tiranul, cu sprijinul polonilor ce a stârnit nemulțumiri
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
În toamna lui 1592, Moldova este atacată din două direcții:2000 de osteni intra dinspre răsărit în țară conduși de căpitanul Sibrik iar dinspre sud veneau turcii în frunte cu Aron Tiranul și beglerbegul Greciei, Veli-aga. Domnitorul a lăsat osteni hatmanului Oraș să îi întâmpine pe unguri la Baia.Apoi s-a deplasat în sud pentru ai intampina pe turci.Apelase și la cazaci.Dar Sibrik a găsit o altă cale de a intra în Moldova și pe 11-12 octombrie se
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]