1,072 matches
-
revoluție", spunea Che! La 40 de ani de la asasinare sa, un indian din tribul Aymara avea să fie ales președinte al Boliviei! N-a fost în zadar! "Hasta la victoria siempre!" "Daiquiri doble" cu Hemingway la "Floridita" In 2009, la Havana, la împlinirea a 110 ani de la nașterea lui Ernest Hemingway, a 70 de ani de la stabilirea sa în Cuba, a 80 de ani de la editarea romanului " Adio arme" și a 55 de ani de la primirea premiului Nobel pentru literatură, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
mondial și în războiul civil din Spania, care a colindat ca un Tarzan modern hățișurile din Kenya și Tanzania, de americanul care, în pofida relațiilor tensionate dintre țara sa de baștină și Cuba, a ales să trăiască peste două decenii la Havana... În Cuba și acum la aproape jumătate de veac de la tragica sa dispariție, "Papa" este la el "acasă", venerat de localnici și vânat de sutele de mii de turiști din toată lumea, dornici să cunoască locurile pe unde a pășit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
a pășit cu mocasinii săi enormi și să respire aerul care l-a făcut atât de fericit. În 2003 fiind în misiune diplomatică la Montevideo, am întreprins în concediu o "excursie " de două săptămâni cu soția în Cuba. Ajunși la Havana și instalați, la întrebarea amabililor colegi de la ambasadă "ce-am dori să vedem", am răspuns amândoi "totul, dar mai întâi Hemin-gway"! Întâlnirea de atunci "pe fugă" cu "Papa", avea să fie reluată, în condiții optime, peste doar 5 ani, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
în condiții optime, peste doar 5 ani, când am revenit în Cuba ca șef al misiunii noastre diplomatice. A fost o călătorie minunată prin "tunelul timpului", pe urmele "legendei", a "zeului de bronz" al literaturii americane și universale. "Habana Vieja" Havana Veche, nucleul istoric al capitalei cu peste patru secole de existență, avea să-l fascineze pe Hemingway de la primul popas aici. A fost o întâlnire scurtă, prilejuită de o escală a vaporului englez "Orita", care-l aducea împreună cu cea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
probabil o "dragoste la prima vedere"! Avea să revină pentru aproape 2 luni în 1929 și în 1932 și anii următori, la partide de pescuit pește spadă, în aprilie 1939 stabilindu-se pentru 21 de ani la Finca Vigia, lângă Havana, prima sa "casă adevărată". Într-o nuvelă publicată în 1949 în revista Holiday, "Marele rău albastru", personajul central avea să mărturisească: "Mulți mă întreabă de ce stau în Cuba. Le răspund simplu pentru că îmi place să trăiesc aici. E greu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
rău albastru", personajul central avea să mărturisească: "Mulți mă întreabă de ce stau în Cuba. Le răspund simplu pentru că îmi place să trăiesc aici. E greu să descrii briza răcoroasa care suflă, chiar și în zilele călduroase, peste colinele care înconjoară Havana. Nu e nevoie să explic ocazia ce mi se oferă de a crește cocoși de luptă, să-i antrenez și să particip la concursuri... Mă gândesc de asemenea la păsările extraordinare și frumoase care se văd pe aici tot anul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
exclamația lui Feijao "dar aici viața e teribilă", Hemingway a continuat "da, dar în țara mea e și mai rău. Cel puțin aici iți mai zâmbește cineva. Ăsta-i adevărul!" În deceniul trei al secolului trecut "gazda" lui Hemingway la Havana a fost hotelul "Ambos Mundos", situat în centrul Havanei Vechi, la întretăierea străzilor Obispo și Mercaderes. De la "Ambos Mundos" faci câțiva pași și ajungi la "Plaza de la Catedral", la "Castillo de la Real Fuerza", la "Palacio de los Capitanes Generales", în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
a continuat "da, dar în țara mea e și mai rău. Cel puțin aici iți mai zâmbește cineva. Ăsta-i adevărul!" În deceniul trei al secolului trecut "gazda" lui Hemingway la Havana a fost hotelul "Ambos Mundos", situat în centrul Havanei Vechi, la întretăierea străzilor Obispo și Mercaderes. De la "Ambos Mundos" faci câțiva pași și ajungi la "Plaza de la Catedral", la "Castillo de la Real Fuerza", la "Palacio de los Capitanes Generales", în port, pe Malecon, sau la barurile favorite de la "Floridita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la barurile favorite de la "Floridita" sau "Bodeguita del Medio"! "Ambos Mundos", o construcție inaugurată în 1925 și restaurată în anii 1987-97, are 5 etaje și o terasă restaurant pe acoperiș, numită bineînțeles" "Hemin-gway", de unde poți cuprinde cu ochii portul, marea, Havana Veche, și călători cu gândul până hăt departe. Are o bijuterie de ascensor vechi, iar la parter un havuz și un perete întreg cu fotografii ale ilustrului oaspete Hemin-gway. Urci la etajul 5 și la "511" dai de camera sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
dulap de haine, o etajeră cu cărțile lui și o machetă a yachtului "Pilar", o mașină veche de scris și cam atât. Ce l-a atras aici probabil sunt cele doua ferestre înalte, prin care putea ține mereu "sub observație" Havana Veche și prin care răzbăteau zgomotele străzii, strigătele negustorilor, glasurile copiilor, tânguirile pescărușilor... În această cameră și în această atmosferă a început să scrie aici în 1939 "Pentru cine bat clopotele". În peregrinările de sfârșit de săptămână cu soția prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Veche și prin care răzbăteau zgomotele străzii, strigătele negustorilor, glasurile copiilor, tânguirile pescărușilor... În această cameră și în această atmosferă a început să scrie aici în 1939 "Pentru cine bat clopotele". În peregrinările de sfârșit de săptămână cu soția prin Havana Veche, poposeam "obligatoriu" pe la "Ambos Mundos". Mă încântau zidurile bătrâne, zugrăvite în ton pastelat, holul răcoros, cu canapele confortabile de piele, barul vechi și sunetele pianului lui "Don Manuel". Devenisem "de-ai casei", pianistul știa deja ce ne place, barmanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
să fie surprinși într-un loc pe unde a trecut "El"! În aprilie 1939, întors din Europa cuprinsă de război, avea să-și schimbe "locația", mutându-se pentru următorii 21 de ani la "Finca Vigia", situată la 15 kilometri în afara Havanei. Unul din mentorii săi din perioada începuturilor parisiene, Gertrude Stein, declara cândva că "Hemingway a avut întotdeauna un simț special pentru a găsi locuri bune de trăit și mâncat"! "Finca" avea să fie un loc bun și de trăit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de mâncat și mai ales... de scris, la alegere contribuind și noua sa tovarășă de viață, Martha Gellhorn. Martha a găsit locul, l-a dus pe Heminway să-l vadă, acesta a protestat la început ca e prea departe de Havana și chiria de 100 de pesoși (cca. 100 dolari) lunar, prea scumpă. Plecat la pescuit, Hemingway a găsit la întoarcere casa renovată și zugrăvită. Ce-i curios că Martha, frumoasă, independentă, sportivă, își petrecea mai mult timpul la reședințele milionarilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
alma de la casa" suflet al casei! La "Finca Vigia" Hemingway avea să rămână până în 1960, la plecarea sa în SUA. Aici avea să revină mereu din călătoriile sale prin Europa, Asia, Africa, America de Nord și de Sud. Era situată în împrejurimile Havanei, în mica localitate San Francisco de Paula, așezare apărută pe la 1774. "Finca", în suprafață de 43.345 metri pătrați peste 4 hectare de " pământ cubanez" a fost din aprilie 1939 închiriată de Hemingway, pentru 100 pesoși lunar, devenind proprietatea sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cele 5 congelatoare uriașe, cele "etilice" în sute și sute de sticle cu diferite licori și în damigene. Se spune că într-o perioada Hemingway, în "criză" de bani, a fost implicat în "contrabandă" cu alcool. La furnizorul său din Havana, "Casa Recalt", apăreau comenzi de 600-700 cutii de rom, fiecare cutie de 24 sticle. Dacă la Havana sticla de rom se plătea cu 40 de cenți, în SUA aceeași sticlă valora 3,5 dolari, din "diferențe" Hemingway scoțând 3-4000 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
damigene. Se spune că într-o perioada Hemingway, în "criză" de bani, a fost implicat în "contrabandă" cu alcool. La furnizorul său din Havana, "Casa Recalt", apăreau comenzi de 600-700 cutii de rom, fiecare cutie de 24 sticle. Dacă la Havana sticla de rom se plătea cu 40 de cenți, în SUA aceeași sticlă valora 3,5 dolari, din "diferențe" Hemingway scoțând 3-4000 de dolari, care-i asigurau fondurile necesare pentru călătorii. Gestiunea lunară a Fincăi se ridica la 4000 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Kudu, împușcată de Mary în Africa, la mașina portabilă marca Royal, iar când termina de scris punea o bucată de minereu de cupru pe foi, se reîntorcea la piscină sau la terenul de tenis, ori se ducea cu mașina la Havana sau la Cojimar. Prin casă umbla îmbrăcat în cămașă și șort, iar când avea musafiri purta un sacou și cămașă albă. În astfel de ocazii, "majordomul" care servea avea vestă albă și mănuși, iar Mary aprindea și lumânări, ceea ce-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu 3-4 prieteni se consumau la Finca 4-5 sticle de băutură, ceea ce îl făcea pe amfitrion să înceapă să cânte deși nu avea voce. Cu musafirii juca uneori cărți și alteori organiza proiecții de filme. Închiria filme de la firmele din Havana și SUA sau împrumuta de la ambasada americană din Havana, în special documentare de 16 mm, cu subiecte sportive și scene din al doilea război mondial. După masă, când nu avea musafiri, dormea până la orele 16-17, iar serile și le încheia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de băutură, ceea ce îl făcea pe amfitrion să înceapă să cânte deși nu avea voce. Cu musafirii juca uneori cărți și alteori organiza proiecții de filme. Închiria filme de la firmele din Havana și SUA sau împrumuta de la ambasada americană din Havana, în special documentare de 16 mm, cu subiecte sportive și scene din al doilea război mondial. După masă, când nu avea musafiri, dormea până la orele 16-17, iar serile și le încheia cu o "inspecție" a proprietății, cu un pistol calibru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
au produs o așa plăcere", precum și exclamația colegului Graham Green, care informat de cantitățile de whisky ce intrau la Finca ar fi exclamat: "acum înțeleg pentru cine bat clopotele"! De "degustat" o făcea nu numai la Finca, dar și la Havana, în localurile preferate, la Cojimar, cu pescarii, sau pe yachtul Pilar, în lungile partide de pescuit. Am petrecut mai multe dimineți și seri în două "locații" favorite ale lui Papa-"Bodeguita del Medio" și "Floridita", veșnic pline de gură-cască și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
din seară de sute de turiști, la întretăierea cu Monserrate se afla "Floridita", barul preferat al lui Hemingway. "Floridita", aflat la doar câteva "cuadre" colțuri de "Ambos Mundos" a fost "descoperit" de Papa în perioada campaniilor sale de pescuit la Havana, era un local cu tradiție. Fusese inaugurat pe la 1820, sub numele "La Piña de Plata" Ananasul de argint! în perioada războiului de independență împotriva Spaniei și a ocupației americane ulterioare și-a schimbat numele în "Floridita", devenindu-i proprietar Constantino
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
soția, am trăit emoția unei tinere perechi ce pășește în biserica pentru cununie. Ne țineam de mână, aveam un aer solemn și abia respiram de emoție. Ne-am salutat din priviri cu "bustul" lui Papa, am admirat tabloul ce reprezenta Havana de pe la 1700 și am căutat locuri pe banchetele răspândite în salon. Era o ora matinală și barul încă nu se umpluse de clienții gură-cască obișnuiți. Am avut norocul să găsim doua scaune la bar libere, cel din stânga, de la geam, locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ulterior "abrogată". S-a reașezat la insistența barmanului "por favor señora, sientase" vă rog doamnă, luați loc! Trecut cu bine momentul protocolar, am comandat ce altceva decât două "Daiquiri salvajes" și am ciocnit în cinstea lui Papa, a Floriditei și Havanei! După "Finca" și barul "Floridita " refugiul "de suflet" al lui Papa era yachtul "Pilar". Construit de compania Wheeler Shipyards din New York, Hemingway avea să participe cu diverse "idei" în procesul de realizare a navei. A fost "expediat" de la New York la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
a navei. A fost "expediat" de la New York la Miami cu trenul, "botezat" cu o sticlă de șampanie. A primit numele "Pilar" după omonima Fecioară din Zaragoza, Spania ," la Pilarica". Avea nu-măr de Key West și a fost înregistrat în portul Havana. Era o construcție solidă, din lemn de caoba și stejar, de 11,86 m. lungime și 3,65 m. lățime, dotat cu un motor Chrysler de 110 HP și un motor auxiliary Lycoming de 40 HP. Dispunea de cabine cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
reportaj, apărut în revista Esquire în toamna lui 1933 " La pesca de la aguja a la altura del Morro una cronica de Cuba", Hemingway scria: " Celălalt de la bord se numea Carlos Gutierrez și locuiește la numărul 31 de pe strada Zapata, din Havana; are 54 ani și este cel mai bun pescar de "acuja" din toată Cuba. Iarna este patron la un vas de pescuit, și vara se dedică pescuitului de "aguja" pentru piață. L-am cunoscut la Dry Tortuga acum 6 ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]