892 matches
-
Crearea stemelor se face în urma unui concurs public, la final alegându-se trei variante ce se supun atenției cetățenilor. În urma acestei etape, trebuie întocmite o serie de documente: Metodologia de elaborare a proiectelor de stemă a fost stabilită de către Comisia heraldică și distribuită prefecturilor de județ. Primele mențiuni referitoare la aspecte de ordin heraldic se întâlnesc în lucrările cronicarilor moldoveni din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea: Grigore Ureche, Miron Costin ("Cronica țărilor Moldovei și Munteniei"), Nicolae Costin, precum și
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Munteniei"), Nicolae Costin, precum și în operele scrise de domnitorul Dimitrie Cantemir. În aceste lucrări sunt întâlnite o serie de legende referitoare la simbolurile heraldice ale capului de bour, corbului, precum și "pretinsele armerii ale Daciei" (doi lei afrontați).. În secolele următoare, heraldica cunoaște o dezvoltare semnificativă, toate marile familii boerești, autohtone și străine, adoptând simboluri heraldice proprii (blazoane și steme de familie). Cel mai vechi sigiliu domnesc este cel din 1782 al lui Nicolae Caragea, domn al Țării Românești (1782-1783), pe care
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
ținuturilor, este cea a Divanului Cnejiei Moldovei, din perioada 1806-1812, iar primul sigiliu domnesc moldovenesc de acest tip este cel a lui Scarlat Callimachi, alcătuit în urma poruncii date Divanului Țării în 1815, și care a fost executat de Gheorghe Asachi.. Heraldica românească se va constitui ca știință, în sensul modern al termenului abia în secolul al XIX-lea, remarcându-se o serie de heraldiști ca: Gheorghe Asachi, Gheorghe Șeulescu, Mihail Kogălniceanu, Cezar Bolliac, precum și reputați istorici ca Bogdan Petriceicu Hașdeu, V.
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
ca Bogdan Petriceicu Hașdeu, V. A. Urechia sau Dimitrie A. Sturdza. La cumpăna dintre secolul al XIX-lea și al XX-lea ăși desfășoară activitatea heraldiștii: Octav George Lecca (1881-1957), Ștefan Dimitrie Grecianu (1825-1908) și Petre Vasiliu-Năsturel. După Marea Unire, heraldica a beneficiat de un nou impuls prin înființarea în 1921 a Comisiei Consultative de Heraldică, formată din 7 membri alesi pe 5 ani si ale căror atribuții erau atât de a stabili stemele județelor, orașelor și diferitelor autorități și instituții
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
al XIX-lea și al XX-lea ăși desfășoară activitatea heraldiștii: Octav George Lecca (1881-1957), Ștefan Dimitrie Grecianu (1825-1908) și Petre Vasiliu-Năsturel. După Marea Unire, heraldica a beneficiat de un nou impuls prin înființarea în 1921 a Comisiei Consultative de Heraldică, formată din 7 membri alesi pe 5 ani si ale căror atribuții erau atât de a stabili stemele județelor, orașelor și diferitelor autorități și instituții laice sau religioase ale țării, cât si de a controla folosirea lor. În secolul XX
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
a luat inițiativa de a elabora o nouă stemă, cu caracter definitiv. De data aceasta au fost consultați și specialiști francezi. Drept urmare, în octombrie 1863 a fost alcătuit un nou proiect de stemă, primul care respecta întru totul cerințele științei heraldicii. Noua stemă cuprinde un scut sfertuit, având în cartierele unu și patru, pe fond albastru, acvila cruciată, încoronată și purtând în gheare semnele puterii (sceptrul în stânga și sabia în dreapta), iar în cartierele doi și trei, pe fond roșu, capul de
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
un pavilion de purpură căptușit cu hermină, cu ciucuri și franjuri de aur, prins într-o coroană închisă.("") Ultima schimbare oficială a stemei petrecută în secolul al XIX datează din 1872. Atunci, prin legea publicată la 11 martie noua compoziție heraldică, proiect al lui Ștefan D. Grecianu, arăta astfel: scut sfertuit, având în cartierele unu și patru câmp albastru, iar în doi și trei roșu. În cartierul unu este reprezentată acvila de aur, cruciată și încoronată cu același metal, având în
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
desăvârșirii Marii Uniri, la sfârșitul Primului Război Mondial, prin ratificarea și recunoașterea internațională a actelor de unire ale Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei, a apărut necesitatea ca această nouă realitate politică să fie reflectată și în stema de stat. În 1921 o comisie heraldică special instituită a adoptat și propus spre adoptare forurilor legiuitoare, o nouă reprezentare a stemei de stat, pe baza modelelor propuse de heraldiștii József Sebestyén și Paul Gore. Legea din 23 iunie 1921 precizează că stema României este alcătuită dintr-
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
noul act legislativ era plasarea stelei roșii cu 5 colțuri pe razele dintre spicele cununii, în capul stemei, asemănătoare stemei sovietice din acel timp. În 1965 a fost proclamată Republica Socialistă România, fapt care s-a reflectat și în reprezentarea heraldică a simbolurilor statale. În Constituția adoptată la 21 august 1965 se prevedea că "„Stema Republicii Socialiste România reprezintă munți împăduriți, deasupra cărora se ridică soarele. În partea stângă a stemei se află o sondă. Stema este încadrată de o cunună
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
noua stemă de stat să fie adoptată odată sau după adoptarea primei Constituții post-revoluționare. Începând din 1990 s-au realizat și depus la Parlament mai multe proiecte. Ca și în perioada 1918 - 1921, acum apar mai multe comisii: Comisia de Heraldică, Genealogie și Sigilografie, Comisia Camerei Deputaților înființată la propunerea președintelui acesteia Dan Marțian, Comisia Lărgită, Comisia Națională pentru Alcătuirea Stemei de Stat constituită la inițiativa Guvernului Petre Roman, fiecare propunând diferite variante de stemă. Astfel, în septembrie 1990, a fost
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
fiecare propunând diferite variante de stemă. Astfel, în septembrie 1990, a fost depus la Biroul Camerei Deputaților, de către deputatul Nae Bedros (PNL), "„Proiectul de lege pentru fixarea stemei României”." Acest proiect, aparținând heraldiștilor Jean-Nicolas Mănescu, secretar general al Comisiei de Heraldică, Genealogie și Sigilografie a Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” și Constantin E. Ștefănescu, membru al aceleaiși comisii. Jean-Nicolas Mănescu începuse elaborarea acestei lucrări încă din 1975. Într-un interviu din 1992, Constantin E. Ștefănescu declara: "„S-a pornit de la moștenirea
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Genealogie și Sigilografie a Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” și Constantin E. Ștefănescu, membru al aceleaiși comisii. Jean-Nicolas Mănescu începuse elaborarea acestei lucrări încă din 1975. Într-un interviu din 1992, Constantin E. Ștefănescu declara: "„S-a pornit de la moștenirea heraldică a stemei României, la care s-au adus modificările necesare și suficiențe. Din stema din 1921 au fost eliminate însemnele regalității, căutându-se a se elabora o stemă neutră din punct de vedere politic, deci Stema de Stat. Cu toate
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
greșit înțeles: Coroana de Oțel a Independenței României”". Problema adoptării unei steme pentru noua Românie a fost ridicată din nou după promulgarea Constituției din 1991. la 9 iulie 1992 s-a constituit Comisia Parlamentară care a solicitat concursul Comisiei de Heraldică, Genealogie si Sigilografie, singurul organism de specialitate existent in țară Comisia parlamentară, analizând toate propunerile formulate, a reținut două propuneri pentru a fi prezentate celor două camere legislative. Primul proiect aparținea heraldistului Gabriel S. Jivănescu. El propunea o stemă după
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
elementelor heraldice componente. Totodată, în frontispiciu, se afla desenată și stema, în culori naturale. Aceste reprezentări ale stemelor districtelor românești s-au modificat în mică măsură de-a lungul timpului, în paralel cu reorganizările administrativ-teritoriale de până la 1926. Comisia consultativă heraldică, înființată în 1921, a acordat o atenție specială elaborării stemelor de județe, municipii și orașe astfel încât să corespundă tradițiilor istorice precum și transformărilor politico-sociale ale vremii. Aceasta a trimis câte un chestionar pentru fiecare județ, în care se cereau informații despre
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Treptat, s-a încercat să se revină la vechile forme ale stemelor de județ, fie prin păstrarea acelora, fie prin îmbogățirea lor, fie prin crearea unor steme cu totul noi. Anumite județe încă nu au o stemă aprobată de Comisia heraldică (adică nu sunt recunoscute oficial). Stemele orășenești sunt printre însemnele heraldice românești cu cea mai mare vechime. Ele au apărut în primul rând datorită necesității autentificării unor acte emise de sfatul orășenesc. În Transilvania orașele s-au bucurat de o
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
întâlnesc situații în care steme orășenești au fost acordate prin decret princiar (Focșani, 1862: două personaje feminine îmbrăcate în costum popular și dându-și mâna; Craiova, 1867: un personaj domnesc). După 1921, stemele orașelor au fost elaborate de către Comisia (consultativă) heraldică, aceasta având în vedere atât reprezentările tradiționale, cât și specificul local al fiecărei localități. Toate aceste steme prezintă elemente comune: scutul triunghiular curbat la bază, timbrat de o coroană murală cu un număr specific de turnuri: 1 pentru comune rurale
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
Guvernul României și nici Parlamentul României nu au o stemă proprie. În actele emise este utilizată stema țării. Totuși, Senatul și Camera Deputaților au câte un însemn heraldic propriu: De asemenea, câteva dintre ministere au adoptat o siglă specifică: Deviza heraldică este, de obicei, o cugetare referitoare la un sentiment, un obiectiv anume etc., exprimată cât mai lapidar cu putință. Ea poate fi filosofică, umoristică sau sinistră. De obicei se așează sub scut. Devizele heraldice au fost menite a reprezenta posesorul
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
capitole le dezvoltă: "Concepție și viziune / Evoluție / Creația / Expresia / Polivalența poeziei culte". Apoi, cele aproape trei veacuri de veche poezie cultă românească sunt defalcate în cinci părți: I - "poezia sacră religioasă / poezia eclesiastică sacerdotală / poezia hieratică voievodală / poezia de inscripție heraldică / poezia de prezentare a tipăriturilor / poezia de inscripție murală / poezia de parenetică sacrală"; II - "poezia profană de meditație / poezia profană parenetică / poezia profană epică"; III - "poezia profană modernă"; IV - "originalitate și înrâuriri streine"; V - "meșteșugul versificației în trecut". Ultimele două
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
cu Franța, devenind membru al "Société d'Ethnographie" ("Societatea de etnografie") din Paris, colaborând strâns cu președintele acesteia Léon De Rosny. Devine, de asemenea, membru activ al "Institut d'Ethnographie" ("Institutul de etnografie") și al "Société héraldique de France" ("Societatea heraldică a Franței"). Începând cu 15 septembrie 1860 colaborează împreună cu profesorii G. Mârzescu, I. Strat, I. Missail, Z. Columb la revista "Ateneul român" din Iași, iar de la 20 februarie 1861 devine singurul redactor al revistei, o revistă cu vederi pro-liberale, unde
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
oficial acest titlu. Blazonul Regatului Ierusalimului, care a suferit mai multe schimbări de-a lungul timpului, este reprezentat de cruci grecești "Or" (de aur) pe un câmp "Argent" (de argint). Acest blazon este considerat o violare a regulilor culorilor în heraldică, care interzic plasarea unei culori-metal pe altă culoare-metal. Folosirea crucii grecești este doar una dintre numeroasele infleunțe exercitate de Imperiul Bizantin asupra Regatului Ierusalimului.
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
nu exista decât la câțiva cărturari precum Grigore Ureche, ele nu erau folosite pentru a îi identifica specific pe Români, iar steagurile țărilor românești, până în al doilea deceniu al secolului XIX, erau cele moștenite din Evul mediu, cu o simbolistică heraldică fără legături cu ideea modernă de "națiune" : Tricolorul ca simbol al națiunii românești apare la începutul secolului XIX : astfel, este de remarcat prezența celor trei culori în canafuri și în picturile de pe pânza drapelului răscoalei lui Tudor Vladimirescu, în cadrul căreia
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
preferă să tacă. Opera lui a fost prădată - și la Chișinău și la București și la Moscova. Gheorghe Bezviconi a primit medalii și titluri care ar onora pe orice mare istoric: "Medalia de Aur a institutului francez de istorie și heraldică" (1935); "Medalia de Onoare Vermeil a Societății Academice Arts-Sciences-Lettres" (1963); "Crucea Ligii Republicane Franceze a Binelui Public" cl. III. (1936); "Premiul Hanul Ancuței" (1938); "Pemiul Năsturel al Academiei Române" (1948); "Academician post-mortem" al "Academiei Internaționale din Pontzen - Neapole" (1974), și altele
Gheorghe G. Bezviconi () [Corola-website/Science/306886_a_308215]
-
baza este făcută din malachit, o piatră semiprețioasă, ai cărei culori seamănă cu cea a unui teren de fotbal. Aceasta are o bandă de argint în jurul circumferinței sale, pe care sunt trecute numele cluburilor câștigătoare. Designul trofeului se bazează pe heraldica cu care simbolizează fotbalul englez. Doi dintre lei se află pe mânerele trofeului, iar al treilea reprezintăă căpitanul echipei câștigătoare care ridică titlul, și coroana sa de aur, deasupra capului la sfârșitul sezonului. În 2004, o replică din aur a
Premier League () [Corola-website/Science/308460_a_309789]
-
avut loc la 18 ianuarie 1486 la Westminster. Căsătoria a unificat casele aflate în conflict și-a dat copiilor săi o bază solidă de a pretinde tronul. Unificarea caselor de York și Lancaster prin căsătorie a fost simbolizată prin emblema heraldică a Casei Tudor, Trandafirul Tudor, o combinație între Trandafirul Roșu al Casei de Lancaster și Trandafirul Alb al Casei de York. După ce doi dintre fiii săi au murit, Henric al VII-lea a reușit totuși să-și asigure succesiunea la
Henric al VII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/302165_a_303494]
-
cele de "priți" sau "conți". Toți ceilalți șleahtici se adresau unul altuia folosind numele de botez sau formula de politețe "Panie bracie" ("Domnule Frate") sau echinalentul feminin al acesteia. Funcție de starea financiară, șleahta era împărțită în următoarele categorii: "Articol principal:" Heraldica poloneză Blazoanele erau foarte importante pentru șleahta poloneză. Trebuie subliniat că sistemul heraldic polonez a evoluat separat de cel din Europa Occidentală și că regulile heraldice poloneze difereau mult de cele occidentale. Cea mai importantă diferență este aceea că, spre deosebire de
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]