905 matches
-
Din stânga, dreapta și lateral stânga, automobilele demarau ca niște șalupe. O sută de metri în aval, pe autostradă, se zărea plăcuța indicatoare cu Aeroportul Internațional Otopeni. De pe duna de metal a capotei taximetristului despicau semințe și-și bălăbăneau picioarele scurte, hidoase, de crocodil, Dulcele Doru, Relu Înmiresmatul și Fiorosul Marcel. În cabina Daciei 1300, căzut sub bancheta din față, sub efectul toxic al glasului crainicei Victoria Andrei, țocăindu-și buzele și răsucindu-se, șoferul taximetrului oprit de străin își traversa straniul său
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tonul arțăgos al Iocastei. Camera dădea spre muntele cel înalt, ale cărui vârfuri ascunse străluceau prin singura ei fereastră. Nu era o cameră frumoasă și probabil că ar fi părut complet neinteresantă de n-ar fi fost sculpturile. Sculpturile erau hidoase. Asta nu pentru că ar fi fost grotești, fiindcă și grotescul, măiestrit lucrat, devine frumos. Nu pentru că subiectele lor ar fi fost hidoase - chiar și capetele urâte pot fi emoționante atunci când sunt lucrate cum trebuie. Sculpturile erau pur și simplu - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cameră frumoasă și probabil că ar fi părut complet neinteresantă de n-ar fi fost sculpturile. Sculpturile erau hidoase. Asta nu pentru că ar fi fost grotești, fiindcă și grotescul, măiestrit lucrat, devine frumos. Nu pentru că subiectele lor ar fi fost hidoase - chiar și capetele urâte pot fi emoționante atunci când sunt lucrate cum trebuie. Sculpturile erau pur și simplu - și fără urmă de îndoială - extrem de urâte, părând să nu aibă nici un sens și nici un scop estetic în afară de acea de a face ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dezgust. Dacă sculptorul nu face altceva decât să extragă din materialele sale brute formele care zac deja în ele, atunci lemnul acela părea să fi fost făcut de demoni, altfel n-ar fi putut închide în el forme atât de hidoase. Interiorul căsuței negre era format dintr-o singură cameră. Pe un raft, în colivii, stăteau îngrămădite jalnic niște găini. Mai găseai acolo un scaun și un pat. Iar aici te aștepta o surpriză - pentru că cele două piese de mobilier erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rânjea sângeros de la o ureche la alta. Prepelicarul se uită cum picura. în pădure, în spatele căsuței zugrăvite în negru, se afla o movilă mică de pământ răscolit, proaspăt săpat. O formă cioplită în lemn era așezată peste ea: un chip hidos al morții, cu gura căscată. O femeie într-o rochie neagră, cu fața ascunsă în spatele unui văl negru, se îndepărtă de locul acela, îndreptându-se spre casa cea neagră, își întoarse privirea de la fumul care se ridica, se așeză, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Într-un adânc necunoscut, rece, fără margini. Mă aflu lângă ușă, la o distanță considerabilă de pat. Absolut ud. Mă ridic brusc. Vechea piele zace lângă prag. Așa cum a rămas după desprindere, pare un animal nemaivăzut, ghemuit Într-o cocoașă hidoasă. Scuip peste ea, Îndârjit și plin de satisfacție. Du-te dracului, bolborosesc, erai plină de găuri oricum! Mă apropii de pat. E răvășit ca și cum o târfă s-ar fi hârjonit acolo cu un Întreg pluton de soldați. Aiurea, șoptesc, și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pentru cazuri de urgență O lingură albă de medicamente murdară și cu margini lipicioase Chiloți de schimb pentru Emily (Înot la bazin) Un pieptăn pentru lindini achiziționat pentru uz personal de la NY Un Tampax rătăcit și jerpelit O jucărie Pokémon hidoasă de culoare roșie-brună de la ultima vizită În situații de criză la McDonald’s, weekendul trecut Un pix cu gel portocaliu fără capac Cartea Cățelușul Pongy Pency Un teanc de șervețele Kleenex portocalii de la pix O cutie de bomboane Munchies cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dee... Dară De la pitici, eu nu primesc nimica". - "Sărman copil - zice bătrânul zeu - De ce răscolești tu toată durerea Ce sufletul tău tânăr a cuprins? Nu crede că-n furtună, în durere, În arderea unei păduri bătrâne, În arderea și-amestecul hidos Al gândurilor unui neferice E frumusețea. Nu - în seninul, În liniștea adâncă sufletească, Acolo vei găsi adevărata, Unica frumusețe... (Fruntea-i naltă, {EminescuOpIV 107} De neauă coperită și coroana-i De stele-albastre strălucea în hală, Și vorba lui blândă era
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
s-aud de prin unghere; Unde cu glasul blând amantul cere, Pe când iubita gura ei uscată De sărutări, deschide la plăcere. {EminescuOpIV 217} Ce-i lumea asta mă întreb acuma Au nebunit-au, sau domnește ciuma? De-acopăr moartea, ranele hidoase Cu râs, cu-amorul, cu beții, cu gluma? "Ba nu - răspunse-atunci Șeherezade - Nu, -nu îi vezi așa precum se cade; "Viața lor un vis al morții este "Azi pradă ei, iar mâni ea o să-i prade. Ce afli-n lume
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vicleșug. Te miri atunci, crăiasă, când tu zâmbești, că tac: Eu idolului mândru scot ochii blânzi de șerpe, La rodul gurii tale gîndirile-mi sunt sterpe, De cărnurile albe eu fălcile-ți disbrac. Și pielea de deasupra și buzele le tai. Hidoasa căpățină de păru-i despoiată, Din sânge și din flegma, scârbos e închegată. O, ce rămase-atuncea naintea minți-mi? Vai! Nu-mi mrejuai gândirea cu perii tăi cei deși, Nu-mi pătrundeai, tu idol, în gând vr-odinioară; Pentru că porți pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bucuri. ș...ț acum nu-ți dai seama. Dar Într-o zi, când ai să fii bătrân și zbârcit, și urât, când gândurile Îți vor fi veștejit fruntea umplând-o de cute, iar pasiunile Îți vor fi pus pe buze hidoasele lor peceți de foc, ai să-ți dai seama, Îți vei da seama Într-un chip sfâșietor. Astăzi, oriunde te duci, farmeci pe toată lumea. Totdeauna are să fie așa?... Ai o față minunat de frumoasă, domnule Gray. Nu te Încrunta. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
marilor seniori au prilejul să se familiarizeze cu rudimentele științei noastre, astfel Încât ar trebui să aibă o fire teribil de aspră ca să nu cedeze acestei fețe mereu surâzătoare a lucrurilor cu adevărat frumoase Așa se face că spectacolul cel mai hidos pentru populație este atunci când cineva important decade sub nivelul unui burghez. Dacă nu toate inteligențele sunt egale, cel mai adesea simțurile noastre sunt comparabile: căci inteligența este expresia unei perfecțiuni interioare; or, cu cât forma e mai extinsă, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
rugăciunea de la amiază. Nu se putea spune că exagera, căci soarele era foarte sus. — Când ai venit ieri seară, aveai înfățișarea cuiva care tocmai și-a ucis tatăl, cum se spune pe la noi. Zâmbetul meu n-a fost decât o hidoasă strâmbătură. I-am explicat ce se întâmplase. — Ai greșit spunându-i asta. Dar și el a greșit, deoarece e pe punctul să-și dea fata pe mâna unui călău. Ai să lași să fie înfăptuită o crimă împotriva surorii tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nou supusă unei examinări de către patru femei legate prin jurământ. — Înțelegi, tinere, că sultanul nostru, oricât de puternic ar fi, nu-și poate permite să aducă în interiorul orașului o persoană bănuită că poartă în trupul ei o boală atât de hidoasă. Dacă se va spune că sora ta este sănătoasă și fără pete, o scrisoare a suveranului o va scoate din cartierul leproșilor chiar în ziua respectivă. Soluția mi se păru rezonabilă, așa că am hotărât să i-o comunic lui Mariam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
anunța ca fiind „Nisip veritabil din râul Iordan“. Al-Naasri nu-l dezamăgise niciodată până acum, dar asta, Henry BlythPullen trebuia să admită, chiar îl bulversase. La urmă, îmbrăcate în straturi triple de bandă adezivă și de hârtie termoizolantă, erau douăsprezece hidoase brățări fermecate, de genul celor pe care, se gândi Henry imediat, le-ar cumpăra puștanii de la un automat cu monede de pe cheiul din Blackpool. Din toate transporturile primite în optsprezece ani de afaceri, ăsta era pe departe cel mai dezolant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu figură plină de viață și coadă de cal, începea să se transforme. Ochii i se scurgeau, ca și cum ar fi urmat să se dizolve în lacrimi. Nasul aluneca și el în jos, fața acestei creaturi electronice nemaifiind veselă, ci din ce în ce mai hidoasă. Maggie nu putea decât să se uite cum trupul Lolei intra în descompunere, sânii topindu-i-se într-un vârtej de roșu, alb și albastru, ca o înghețată într-o zi de vară. Acum vârtejul aluneca în jos, spre picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fi abătut asupra coastei adriatice, făcând invizibile „lepidele“ (după cum se exprimă argotic unii dintre noi). Exact așa s-ar putea simți Într-o bună zi un entomolog, când tropăind alături de un botanist ce jubilează, deja fără cască pe cap, În mijlocul hidoasei flore a unei planete paralele, n-ar zări absolut nici o insectă; tot așa (ca o bizară dovadă a bizarului fapt că ori de câte ori este posibil, peisajul primei noastre copilării este folosit de un regizor econom drept decor, deja confecționat pentru visurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ne sfâșiase sufletele și ne adusese la smalțul ultim. ...Îmi frământ doar sufletul, lutul fumuriu al zilelor, căutându-mă. Știu că sunt ascuns în bulgărele acela inform. Nu știu încă să mă descopăr, să mă fățuiesc, să dau deoparte straturi hidoase, impure, spre a mă reda într-o simplă mlădiere de contururi. Mi-e încă teamă să modelez. Frământ deocamdată, absent, cu plăcerea doar de a simți cum lutul meu se joacă, prin mâinile mele, cu mine. Nu-i doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un râu de lumină până în jos, spre Operă. Erau ani mulți de când nu mai văzusem așa ceva. Mă obișnuisem cu bezna. Făcea parte din viața mea, din sufletul meu, din visele mele chiar. Dar niciodată nu o văzusem așa de amenințătoare, hidoasă ca în noaptea aceea cu Bumbu atârnat de mine, încercând să-l țin cât mai drept, așteptând o mașină care să-l ducă acasă. Mă cuprinsese pe după gât și tot voia să afle de ce mi-am tuns pletele și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
clipă. El arde cărțile. El, acest cititor tâmp, a inventat cenzura. El râde strâmb, întorcând pagina: „Lasă, că știm noi ce-ai vrut să spui“. M-am izbit de ei. M-au rănit - uneori până la sângele cuvintelor - lecturile lor tâmpe, hidoase. M-au jignit reproșurile lor otrăvitoare: „La talentul pe care-l aveți se poate să alcătuiți așa un text?“. Era o cerere către vidanjorul-șef, curățitorul haznalelor, să-mi desfunde privata din fundul grădinii. Făcusem imprudența să-i dau acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
secrete și din care acum se alimentează vidanjorii. Cei care, aparent, dezvăluie dosare, reconstituie acel enigmatic timp al turnătorilor, mimează că redau adevăruri care, în fond, n-au existat vreodată, așa cum le peticesc ei acum. A existat doar un timp hidos al fricii și al bezmeticelor patimi izbucnite din spaime de tot felul. A existat doar un timp al deznădejdilor și al schingiuitorilor. Un timp al Călăului, al șoptitorului, din inima fiecăruia. Mulți l-au urmat. Alții s-au îndârjit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
n-am reparat instalația, completă sculptorul. ― Ce?! se sperie Valerica Scurtu. Vin iar? Era vânătă de frig. Peste capot pusese un palton vechi. Lațele rare se confundau cu gulerul de blană gălbuie. Matei îi aruncă o privire întîmplătoare. "Dumnezeule! E hidoasă. Parcă ar fi un păianjen." Sprâncenele desenate inegal dispăruseră, lăsând un chip pleșuv cu fardul scorojit, ca o a doua pieliță, de var. Melania Lupu ieși din bucătărie mestecând. ― Firește că vor veni. Popa o privi iute: ― De ce? Formalitățile s-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vot în alb au hotărât să treacă la acțiunea directă, Nu cred, Fie că credeți, fie că nu, acesta este adevărul, Este, sau va fi, Luați-o cum vreți, Domnule ministru, ceea ce s-a petrecut aici a fost o crimă hidoasă, Presupun că aveți dreptate, așa se obișnuiește să se numească, Cine a pus bomba, domnule ministru, Păreți tulburat, vă sfătuiesc să vă duceți să vă odihniți, telefonați-mi din nou când va fi ziuă, dar niciodată înainte de zece dimineața, Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Amuțiseră. Rar mai cânta câte cineva... și atunci, ori era beat ori nebun. Încleștările morții s-au dezlănțuit. Atunci, răsări peste câmpiile pustiite o altă stăpână ce-și înfingea ghearele sale crude în sufletul omenesc. Era deznădejdea, cu chipul ei hidos și uscat, chinuit de neliniști, cu ochi rătăcitori și bolnavi ca de friguri... Ea poartă, în sufletul ei negru, toată nefericirea lumii; sub haina ei cernită se ascunde bucuria neprihănită, a celor ce-au visat alte vremuri... CAPITOLUL III Domnica
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai real lucru cu putință; parcă aș fi pe deplin treaz și legat puternic de mâini și de picioare de niște lanțuri nevăzute, zău așa! Și sunt mulți draci, sunt din ce în ce mai mulți draci, legiuni întregi de draci, și toți niște hidoși împuțiți și foarte cumpliți! Noaptea peste care tocmai am trecut, cel puțin, a fost înfiorătoare parcă prea din cale-afară; toată jalea, oroarea și păcatele de pe lume le-am resimțit adunate în ființa mea (una, până la urmă, firavă). Totul 170 Rareș
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]