1,208 matches
-
jos cu delte, câmpii litorale în N-V și nord. În zona centrală bazinul marin se îngustează la 200 Km datorită pătrunderii peninsulelor Apșeron din vest și Oktumkum din est. Nivelul Mării Caspice se află la -28 m datorită bilanțului hidric negativ. Timp de 400 de ani Ă1550-1950) s-au înregistrat amplitudini de 5m, valoarea cea mai scăzută observânduse în anii 1550 și 1950, iar cea mai ridicată în 1810. Principalele fluvii și râuri ce e varsă în această mare sunt
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
anii 1550 și 1950, iar cea mai ridicată în 1810. Principalele fluvii și râuri ce e varsă în această mare sunt Volga, Ural și Emba, din nord, Kuma, Terek și Kura din Caucaz, apoi Gorgan și Atrek din sud-est. Bilanțul hidric este negativ, fiindcă afluenții și precipitațiile nu compensează decât o mică cantitate din apa care se evaporă. Nivelul mediu în decursul ultimilor 200 de ani a fost de 27,66 metri sub nivelul Oceanului Planetar. Nivelul mării a scăzut cu
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
cu aproape 3 metri între 1977 și 1998. Cei peste 130 de afluenți deversează în mare circa 300 Km3 de ape cu substanțe chimice, pesticide și reziduri urbane, la care se adaugă exploatările de petrol din platforma acestei mări. Bilanțul hidric ar putea fi echilibrat prin proiecte ce ar aduce o parte din apele fluviului Peciora prin Kama și Volga în Marea Caspică. Temperatura medie anuală de +20C în ianuarie și +260C în iulie precum și cantitatea medie anuală de precipitații, de
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
proiecte ce ar aduce o parte din apele fluviului Peciora prin Kama și Volga în Marea Caspică. Temperatura medie anuală de +20C în ianuarie și +260C în iulie precum și cantitatea medie anuală de precipitații, de circa 800mm pot influența bilanțul hidric al apei Mării Caspice. Numele mării provine de la ,,Kaspi’’ , un popor străvechi, care a trăit în secolul I î. de Hr. , în stepele din delta fluviilor Kura și Araks. Pe parcursul existenței sale Mare Caspium, nume dat de romani, a cunoscut
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
30 cm la un secol). Orașul Stockholm reprezintă poarta de intrare în acest lac dinspre mare. MANGALIA - cel mai sudic liman fluvio-marin de pe litoralul românesc al Mării Negre. Valea are un aspect sinuos, cu meandre adâncite în placa calcaroasă sarmatică. Particularitățile hidrice și chimice s-au modificat prin construirea barajelor de la Hagieni și Limanu din anii 1955-1956 și respectiv 1969 rezultând 3 lacuri pe Valea Mangaliei: Hagieni, Limanu cu apă salmostră și Mangalia cu apă sărată marină. Prin tăierea perisipului în 1953
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
00 în prezent), iar pescuitul și industria produselor din pește să dispară în întregime. Din cauza activității omului suprafața lacului s-a redus cu 40% iar volumul s-a micșorat cu 60% . Nivelul apei a scăzut cu 13 metri datorită bilanțului hidric negativ, situație ce a dus la formarea celor 2 cuvete lacustre în anul 1998. Dacă în trecut bazinul era alimentat cu peste 60 km3 de apă, în decursul unui an, în prezent această cifra a scăzut la 5 km3 datorită
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
durat circa 18000 - 28000 ani, timp în care s-au format depresiuni și morene glaciare. Variația nivelurilor timp de 100 ani a avut un caracter ciclic, cu amplitudini de 120 - 200 cm la un interval de 3-4 ani din cauza bilanțului hidric și mai ales a surselor subterane. Dezvoltarea navigației pe lacuri și a centrelor industriale din zonă a impus înființarea Comisiei de Control Internațional a Marilor Lacuri și amenajări de canale pentru centralele electrice. Prima nava ce a circulat pe aceste
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
important. ARHIPELAG Ansamblu de insule, aflate în mări și oceane, dispuse în grup, de obicei la distanțe mici unele de altele. ARTEZIAN Izvor care țâșnește deasupra suprafeței topografice, în mod natural sau prin foraj, dintr-o pânză sub presiune. BILANȚ HIDRIC Raportul dintre cantitatea de apă căzută pe o suprafață sau într-un bazin hidrografic pe o unitate de timp Ăde obicei un an) și diferitele forme de transfer a acestei ape - prin scurgere, evaporare, infiltrare. CALDEIRĂ Crater uriaș, format prin
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
Pojoga 1977). O rație furajeră alcătuită în procent mare din porumb, duce la creșterea lipidelor până la 5-6 procente într-o singură lună de furajare. De aceea se recomandă rații furajere echilibrate, adaptate la vârsta și condițiile de densitate și regim hidric. Totuși, se remarcă unele modificari în raport cu vârsta, constând în scăderea conținutului de apă și creșterea procentelor proteinelor și lipidelor. Aceste modificări sunt datorate și evoluției gonadelor, care la atingerea maturității sexuale reprezintă procente însemnate din masa corporală (vezi raportul gonosomatic
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
ani de creștere. Iernarea acestor loturi experimentale s-a efectuat în câte un singur bazin, astfel că procentele de supraviețuire se vor compara cu cele înregistrate de puii de crap Podu Iloaiei, iernați în condiții asemănătoare de densitate și regim hidric. Tabel nr.17. Supraviețuirea crapului Topless (%), la sfârsitul perioadei de iernare, comparativ cu cea a crapului Podu Iloaiei de aceeași vârstă. Vârsta Topless Pd.Iloaiei C1 72,17 78,92 C2 85,50 86,77 C3 89,82 88,43
CONTRIBUŢII LA AMELIORAREA CRAPULUI DE CULTURĂ ÎN CONDIŢIILE ECOLOGICE ALE AMENAJĂRII PISCICOLE MOVILENI, JUDEŢUL IAŞI by Dr. ing. Gheorghe Huian () [Corola-publishinghouse/Science/678_a_977]
-
presiunii arteriale la care nu există câștig sau pierdere netă de apă. Din această analiză rezultă faptul esențial că modificările rezistenței periferice nu afectează presiunea arterială pe termen lung, decât dacă sunt afectate funcția renală sau ingestia de apă. Supraîncărcarea hidrică a organismului crește volumul extracelular, inclusiv volemia, fapt ce duce la retur venos crescut, cu creșterea debitului cardiac și, deci, a presiunii arteriale. La această secvență cauzală se adaugă o buclă bazată pe creștere de rezistență periferică prin fenomen generalizat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pe de o parte, stimulează ingestia de apă prin acțiune asupra centrului setei, iar, pe de altă parte, crește reabsorbția renală de apă, datorită secreției crescute de hormon antidiuretic (ADH), determinată de stimularea osmoreceptorilor hipotalamici. Ambele căi duc la supraîncărcarea hidrică a organismului. Contribuția renală la reglarea presiunii arteriale se bazează pe funcția excretorie, dar implică numeroase mecanisme intricate umorale, cum sunt cele care urmează. a) Substanțele mediatoare. Din categoria substanțelor mediatoare prevăzute cu acțiuni vasoconstrictoare fac parte mediatorii simpatico-adrenergici, noradrenalina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
retenția de apă (emisia de volume mici de urină concentrată), prin creșterea reabsorbției apei în tubii distali și colectori, datorată formării (cAMP-mediată) de pori în membrana apicală a celulelor epiteliale tubulare. Dacă mecanismul este activat de ingestia salină crescută, retenția hidrică poate duce în timp la hipertensiune arterială. În caz de ingestie crescută hidrică, nu și salină, secreția de ADH scade sub valorile bazale, permițând reechilibrarea hidrică, nu numai prin diureză presională, ci și prin scăderea reabsorbției de apă. Creșterea volemiei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
apei în tubii distali și colectori, datorată formării (cAMP-mediată) de pori în membrana apicală a celulelor epiteliale tubulare. Dacă mecanismul este activat de ingestia salină crescută, retenția hidrică poate duce în timp la hipertensiune arterială. În caz de ingestie crescută hidrică, nu și salină, secreția de ADH scade sub valorile bazale, permițând reechilibrarea hidrică, nu numai prin diureză presională, ci și prin scăderea reabsorbției de apă. Creșterea volemiei stimulează voloreceptorii atriali (de fapt baroceptori de joasă presiune), determinând inhibiția reflexă a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
apicală a celulelor epiteliale tubulare. Dacă mecanismul este activat de ingestia salină crescută, retenția hidrică poate duce în timp la hipertensiune arterială. În caz de ingestie crescută hidrică, nu și salină, secreția de ADH scade sub valorile bazale, permițând reechilibrarea hidrică, nu numai prin diureză presională, ci și prin scăderea reabsorbției de apă. Creșterea volemiei stimulează voloreceptorii atriali (de fapt baroceptori de joasă presiune), determinând inhibiția reflexă a secreției de ADH. În efortul prelungit, în special la temperatură crescută, sudorația intensă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de lichide. Acest consum este reglat, ca și în cazul ingestiei de alimente, pe cale dublă, nervoasă și umorală, cu participarea senzației de sete, care se manifestă prin dorința conștientă de a ingera apă. Conținutul lichidian constant al celor trei compartimente hidrice ale organismului (celular, extracelular și plasmatic) depinde în ultimă instanță de raportul dintre eliminarea de apă pe cale urinară, pulmonară, cutanată și intestinală pe de o parte și înlocuirea acesteia aproape exclusiv prin ingestie determinată de senzația de sete, ca principală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și eliminării urinare a apei vor fi discutați într-unul din capitolele ulterioare (la reglarea funcției renale). În cele ce urmează va fi succint expus determinismul senzației de sete ca semnal subiectiv al nevoii organice de apă în vederea menținerii echilibrului hidric. Senzația de sete se deosebește de cea de foame prin faptul că informația subiectivă de sete dă indicații numai de ordin cantitativ și nu calitativ. De asemenea, setea nu se calmează decât dacă se ingeră lichide, spre deosebire de foame, care se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
trecerea orei de masă. Rezistența la sete este dependentă de temperatura mediului și suprafața corporală. La suprafețe corporale mai mari, în raport cu greutatea corporală, cum este cazul copiilor mici, rezistența la deshidratare este mai mică și poate prezenta aspecte grave. Balanța hidrică a organismului este reprezentată de raportul dintre eliminarea de apă pe de o parte, și de înlocuirea acesteia prin ingestie, pe de altă parte. Alături de ingestie mai trebuie adăugată și cantitatea de 300-400 ml/24 de ore de apă provenită
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
independentă de cea care mediază setea ca răspuns la hiperosmolaritatea plasmei. Astfel, hemoragia determină creșterea consumului de lichide, chiar dacă osmolaritatea plasmei nu este modificată. Efectul depleției lichidelor extracelulare asupra setei este mediat de sistemul renină-angiotensină. Acesta face legătura între aportul hidric și controlul renal atât al volumului lichidului extracelular, cât și al reabsorbției de Na+, angiotensina fiind cunoscută ca stimulatoare a secreției de aldosteron. Angiotensina II, atât cea endogenă, cât și cea exogenă acționează asupra organului subfornical, ce reprezintă o arie
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neurosecrețiile pătrund în circulație. Legătura dintre organul subfornical și centrul setei este probabil colinergică. Blocanții receptorilor angiotensinei nu determină abolirea completă a setei ca răspuns la hipovolemie, ceea ce dovedește că baroreceptorii din cord și vase sunt, de asemenea, implicați. Echilibrul hidric este dependent, în esență, de excreția urinară și ingestia de apă, având în vedere că pierderea de lichide prin evaporare și materii fecale este mai puțin reglabilă. Marile deficite hidroelectrolitice sunt numai parțial restabilite pe cale renală, ingestia de apă cauzată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stimuli buco-faringo-esofagieni (animalele cu fistulă esofagiană prezintă o dispariție a setei, ce durează 15 minute), cât și prin stimuli gastrici, generați de destinderea stomacului, cu efect de durată mai mare (mecanism dovedit prin experimente cu balon intragastric). În concluzie, homeostazia hidrică a organismului este menținută datorită intervenției unor mecanisme neuro-umorale complexe, în care stimulul „princeps” al senzației de sete rămâne deshidratarea neuronilor din centrul setei, asociată cu creșterea nivelului de activitate a osmoreceptorilor centrali și periferici, hipotalamusul constituind o zonă de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pe căi neurohormonale complexe cu participarea obligatorie a rinichilor și aparatului excretor urinar. Când apar dezechilibre hidroelectrolitice ce depășesc limitele normalității, rinichii elimină excesul respectiv pe cale urinară. Fenomene inverse, dar de intensitate mai mică, se produc în caz de deficit hidric sau salin. Rinichii deținând rol determinant în autoreglarea balanței hidrice și ionice de Na+, Cl-, K+, HCO3-, Ca2+, Mg2+ sau H+, participă atât la menținerea în limite constante a osmolarității, volumului plasmatic, echilibrului acido-bazic, cât și reabsorbției de glucoză, aminoacizi
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aparatului excretor urinar. Când apar dezechilibre hidroelectrolitice ce depășesc limitele normalității, rinichii elimină excesul respectiv pe cale urinară. Fenomene inverse, dar de intensitate mai mică, se produc în caz de deficit hidric sau salin. Rinichii deținând rol determinant în autoreglarea balanței hidrice și ionice de Na+, Cl-, K+, HCO3-, Ca2+, Mg2+ sau H+, participă atât la menținerea în limite constante a osmolarității, volumului plasmatic, echilibrului acido-bazic, cât și reabsorbției de glucoză, aminoacizi și alte molecule mici, dublate de eliminarea de substanțe toxice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
activarea adenilciclazei membranare în prezența ADH (Sutherland, 1968). Lipsa hormonului antidiuretic în diabetul insipid face ca pierderea zilnică de apă prin urină să depășească de 5-20 de ori eliminarea normală. Această pierdere, ducând la creșterea concentrației lichidelor extracelulare, amenință balanța hidrică și echilibrul dintre ingestia și eliminarea de lichide. Tabloul normal al ingestiei și eliminării de lichide este redat în figura 130. Excesul de ADH, intensificând reabsorbția de apă, dimpotrivă, reduce volumul de urină formată zilnic la 400-500 ml sau chiar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
al termoreglării. În condițiile stresului caloric prelungit ca cel produs de climatul tropical, glandele sudoripare ecrine se adaptează, răspunzând mai intens la creșterea temperaturii corporale. Un rol important revine pielii și în menținerea echilibrelor homeostazice. Alături de rinichi participă la homeostazia hidrică, contribuind la eliminarea apei din organism prin sudație. Prin variațiile fluxului sanguin de la nivelul plexurilor vasculare, pielea poate conține până la 30% din masa sanguină circulantă în condițiile vasodilatației cutanate generale. În afara funcției de barieră protectoare față de agresiunile mediului înconjurător pielea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]