1,230 matches
-
protejată prin "Hotărârea de Guvern" nr. 2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone) și, reprezintă un lac de baraj artificial amenajat în anul 1966 pe cursul mijlociu al râului Bistrița, cu scop hidroenergetic Altitudinea sa este de 350 m, suprafața de 150 ha, lungimea maximă de 3600 m, lățimea maximă de 825 m, lățimea medie 332 m, adâncimea maximă de 15 m în zona barajului, adâncime medie de 5 m. Pe următoarele 3
Lacul Vaduri () [Corola-website/Science/327499_a_328828]
-
sunt instalate în perioada 1970 - 1980, depășindu-și practic durată de viață normata. În ultimii 10 ani au fost modernizate și retehnologizate unele centrale termoelectrice cu o capacitate de aproximativ 10% din puterea instalată. De asemenea, aproximativ 37% din grupurile hidroenergetice și-au depășit practic durată de viață normata. Potențialul național de economisire de energie este apreciat la 27 - 35% din resursele energetice primare (10 milioane țep/an), adică un echivalent a 3 miliarde Euro. Pentru reabilitarea întregului sistem energetic sunt
Industria energetică în România () [Corola-website/Science/310530_a_311859]
-
doctorat fiind "Contribuții la studiul ventilelor monoscaun cu difuzor ale turbinelor cu abur". După absolvirea cursurilor universitare, Gavril Creța s-a încadrat la Uzina Constructoare de Mașini Reșița (UCMR), unde, una dintre primele sale lucrări a fost turbinele de la amenajarea hidroenergetică Crăinicel, pe Bârzava, lucrare realizată împreună cu colegul său de facultate ing. Alexandru Bitang, care avea să devină director general al UCMR. Lucrarea a fost totodată și lucrarea sa de diplomă. Proiectul prezinta o soluție originală pe plan mondial: două rotoare
Gavril Creța () [Corola-website/Science/310150_a_311479]
-
Conform PIB, Parana, ocupă locul 5 în clasamentul statelor după Săo Paulo, Rio de Janeiro, Minas Gerais și Rio Grande do Sul. Aproape toate apele aparțin bazinului hidrografic râului Parana. Cele mai importante râuri sunt Paranapanema, Iguaçu, Ivaí. Datorită potențialului hidroenergetic ridicat, în regiune au fost construite hidrocentrale, care furnizeasă energie, zonelor limitrofe. Clima este subtropicală umedă, temperaturilie oscilând 4 °C și 21 °C. Indicii pluviometrici oscilează între 1.500 mm și 2.500 mm anual. are un sector agricol suficeint
Paraná () [Corola-website/Science/305521_a_306850]
-
, numele la naștere Francis Trenholm Crowe, (n. 1882, Trenholmville, Estrie, Québec - d. 1946 Redding (California)) a fost un inginer american. El a fost inginerul șef al construcției structurii complexului hidroenergetic Hoover Dăm. În acea perioadă de timp, Crowe a fost și grupului de companii cunoscute sub numele colectiv de "[The] Six Companies" (în română "Cele șase companii"), grup care a realizat construcția efectivă a întregului complex. este, în același timp
Frank Crowe () [Corola-website/Science/311473_a_312802]
-
Secția de Electroenergetică, a fost repartizat la CIC Valea Călugărească de unde, după cei trei ani de stagiu a fost transferat la UCECOM, ca inginer energetic șef. Din 1979 până în 1987 a fost inginer proiectant la Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice, ajungând către final șef de proiect pe partea electrică a hidrocentralelor. În martie 1987 i s-a desfăcut contractul de muncă, pe motiv că avea rude în străinătate, pe sora sa, plecată legal, în 1979, în Germania. S-a angajat
Mihail Montanu () [Corola-website/Science/322863_a_324192]
-
comprimat de la un compresor. <br/br>Prin introducerea unui debit de aer la capătul furtunului la partea inferioară este antrenată împreună cu apa o cantitate de mâl, nisip etc. Draga absorbantă este utilizată la degajarea unor structuri aflate sub apă, baraje hidroenergetice, arheologie subacvatică, îndepărtarea amestecului de apă, nămol, nisip și sedimente din unele compartimente inundate ale epavelor, spălarea depunerilor marine și ușurarea epavei pentru micșorarea forței de adeziune la teren și ranfluarea acesteia. Funcție de diametrele conductei de refulare și conductei de
Dragă absorbantă () [Corola-website/Science/319276_a_320605]
-
să se facă prin Programul Operațional de Cooperare Transfrontalieră pentru perioada 2007 - 2013, parte a Fondului Regional European de Dezvoltare. Tot în noiembrie 2008 prim-ministrul român de atunci, Călin Popescu-Tăriceanu, a prezentat posibilitatea construirii împreună cu Bulgaria a unui complex hidroenergetic în regiunea Turnu Măgurele-Nicopole. Acesta ar servi ca legătură rutieră, protecție împotriva inundațiilor și ar ușura traficul naval din zonă atunci când debitul fluviului e scăzut. În decembrie 2008 primarul Silistrei, Ivo Andonov, anunța că guvernul Omanului a decis să participe
Podul Calafat-Vidin () [Corola-website/Science/313677_a_315006]
-
Pe data de 18 iulie 2011 miniștrii Economiei din România și Bulgaria, Ion Ariton și Traicio Traikov, au anunțat că în septembrie 2011 guvernele celor două țări vor semna un memorandum pentru pregătirea proiectelor de construcție a două mari complexuri hidroenergetice pe Dunăre. Acestea vor fi poziționate între Turnu Măgurele și Nicopole, respectiv între Călărași și Silistra. În primul caz se reia ideea fostului premier Tăriceanu, enunțată în 2008. Ministerul Economiei din Bulgaria estimează că cele două mari complexuri hidroenergetice ar
Podul Calafat-Vidin () [Corola-website/Science/313677_a_315006]
-
complexuri hidroenergetice pe Dunăre. Acestea vor fi poziționate între Turnu Măgurele și Nicopole, respectiv între Călărași și Silistra. În primul caz se reia ideea fostului premier Tăriceanu, enunțată în 2008. Ministerul Economiei din Bulgaria estimează că cele două mari complexuri hidroenergetice ar putea produce un total de peste 3.800 GWh de electricitate pe an. Ministrul român Ion Ariton a declarat că cele două investiții vor fi realizate în parteneriat public-privat, însă nu a precizat care este valoarea estimată a proiectelor și
Podul Calafat-Vidin () [Corola-website/Science/313677_a_315006]
-
construirea podului peste Dunăre la Vidin-Calafat. O lună mai târziu însă, Traian Băsescu, ministrul român al Transporturilor de la acea dată, declara că Bucureștiul refuză să discute construcția podului la Vidin-Calafat, sugerând în schimb realizarea la Turnu Măgurele-Nicopole a unui sistem hidroenergetic și de navigație similar cu Porțile de Fier. Suplimentar, pe barajul acestei hidrocentrale s-ar construi o autostradă și o cale ferată. În octombrie 1999, la întâlnirea de la Salonic a Conferinței Internaționale pentru Reconstrucția Balcanilor, decizia amplasării noului pod a
Podul Calafat-Vidin () [Corola-website/Science/313677_a_315006]
-
și a devenit reședința raionului Piatra Neamț din Regiunea Bacău. În 1968, în urma reformei administrativ-teritoriale, orașul redevine reședința județului Neamț, ceea ce dă pe plan local un nou impuls economic. După construirea barajului de la Bicaz și punerea în funcțiune a întregului sistem hidroenergetic pe cursul mijlociu și inferior ale râului Bistrița în anii 1960, rolul economic și aspectul râului s-au schimbat. Plutele au dispărut, au apărut hidrocentralele ca sursă nepoluantă de energie, debitul apei nu mai cunoaște variațiile din trecut, au apărut
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
Pasiunea pentru tehnică a fost hotărâtoare atunci când își va alege profesia,el dorind să devină inginer. A ales să studieze electricitatea la Politehnica din Charlottenburg, chiar dacă înainte de a pleca în străinătate trebuia să satisfacă și stagiul militar. „Complexul hidrotehnic și hidroenergetic al Bistriței din regiunea Bicaz.” În perioada studiilor universitare efectuate la "Politehnica din Charlottenburg" (1903 - 1908), lângă Berlin, vizitează "Muzeul Tehnic din München" (1903). În anul IV va concepe proiectul ""Metropolitanului din București"", cu linia principală Gara de Nord-Sf. Gheorghe-Calea
Dimitrie Leonida () [Corola-website/Science/305871_a_307200]
-
Metropolitanului din București"", cu linia principală Gara de Nord-Sf. Gheorghe-Calea Moșilor și ramificația Sf. Gheorghe-Filaret , fiind printre cei dintâi care au propus construirea unei rețele de metrou în București, iar proiectul de diplomă va avea ca tema " Complexul hidrotehnic și hidroenergetic al Bistriței din regiunea Bicaz.". Deși a avut oferte de la renumita firmă Siemens pentru un contract pe 5 ani și de la Școala Politehnică din Charlottenburg pentru un post de asistent, Dimitrie Leonida s-a întors în România în anul 1908
Dimitrie Leonida () [Corola-website/Science/305871_a_307200]
-
la Societatea Generală de Gaz și Electricitate (1937-1942), Director al Direcției electrificării din CFR (1942-1945),Consilier superior al CFR (1945-1948), în 1948 iese la pensie. Continuă să lucreze în Consiliul superior al CFR și la Institutul de studii și proiectări hidroenergetice (ISPE); Consilier în cadrul Departamentului Energiei Electrice (1950-1955). Pentru activitatea sa, a fost distins cu titlul de Laureat al Premiului de Stat. A fost membru al „American Institute of Electrical Engineers“ (1920);membru al „American Associations for the Advencement of Science
Dimitrie Leonida () [Corola-website/Science/305871_a_307200]
-
se află amplasat pe Canalul Bega, fiind singurul din cele 30 de porturi interioare ale României care nu se află pe Dunăre. În Timișoara, Canalul Bega intră pe la Sistemul Hidroenergetic Timișoara-Bega. Înainte de a ieși din oraș, pe partea stângă a canalului, se află un golf de mari dimensiuni în care întorc navele. Din nefericire golful se colmatează pe zi ce trece. Atestarea documentară a portului datează de la 1860. Sediul portului
Portul Timișoara () [Corola-website/Science/306379_a_307708]
-
fost folosite pentru a permite apei intrarea în canalele de alimentare din partea de sus a planului pentru a conduce o turbină sau să ridice și să coboare un șlep pe un canal pe o pantă abruptă. Exemple de căi ferate hidroenergetice sunt în Statele Unite în Canalul Morris din New Jersey,conectând Raul Delaware cu râul Passaic,folosind 23 de plane,dar și o serie de bucle de-a lungul degradeurilor.Allegheny Portage Railroad,parte din canalul din Pennsylvania a fost construit
Funicular () [Corola-website/Science/324830_a_326159]
-
este un port fluvial românesc din zona amonte a lacului de acumulare „Complexului Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier I” din județul Caraș-Severin. Este situat în localitatea Moldova Veche, pe malul stâng al Dunării, la kilometrul 1048. Râdă portuara este cuprinsă între kilometri 1047-1050,50. Portul dispune de cheiuri verticale în lungime de
Portul Moldova Veche () [Corola-website/Science/336992_a_338321]
-
puterea instalată, cât și dimensiunile hidroagregatelor. La Porțile de Fier II se află una din cele mai mari hidrocentrale din România, ea ocupând locul II în România după Porțile de Fier I. Amplasată la kilometrul fluvial 863+358, acest obiectiv hidroenergetic, în componența căruia, actualmente, există o centrală de bază echipată cu opt hidroagregate cu turbine tip bulb, cu puterea inițială instalată de 27 MW fiecare, aceasta fiind ridicată cu 4,4 MW după modernizare. Cele opt hidroagregate ce echipează centrala
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
aceste lacuri constituie și puncte de atracție turistică, prin frumusețea peisajului de pe malurile lor. S.H.E.N. Porțile de Fier II, amplasat la cca. 80 km în aval de Porțile de Fier I, asigură, de la inaugurarea ei din anul 1984, valorificarea potențialului hidroenergetic al Dunării pe sectorul româno-iugoslav, contribuind și la îmbunătățirea funcționării hidrocentralei Porțile de Fier I prin stabilizarea nivelului din aval al acesteia. La 1500 de m de Hidrocentrala Porțile de Fier II se află ecluza Porțile de Fier II peste
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
din Câmpia Română. Debitul mediu multianual variază între 19,6 m/s în cursul superior, 40 m/s la ieșirea din zona piemontană și 73 m/s la vărsare. Pe cursul superior al râului Argeș s-a construit un sistem hidroenergetic constituit din 17 hidrocentrale (Argeș, Cerbureni, Oești, Albești, Curtea de Argeș, Zigoneni, Băiculești, Budeasa, Merișani etc.). Valea superioară a râului Argeș se încadrează într-o interesantă și neasemuită zonă turistică străbătută de șoseaua națională Transfăgărășan. Afluenți principali: Vâlsan, Râul Doamnei, Sabar, Dâmbovița
Râul Argeș () [Corola-website/Science/298599_a_299928]
-
mreana și bibanul. Partea superficială terestră se compune din clasa argiluvilsolurilor cu tipurile cenușiu și brun - roșcat. Dealurile de Vest conțin resurse de cărbuni inferiori (lignit) ce sunt exploatați în "Bazinul Barcăului". Alte resurse includ apele curgătoare (sunt amenajate lacuri hidroenergetice pe Crișul Repede în depresiunea Vad-Borod și lacuri de tip iazuri utilizate în piscicultură), solurile (ce permit viticultura prin podgoriile Valea lui Mihai, Ineu, Arad), fondul forestier și fondul cinegetic. Din albia râurilor sunt utilizate în industria materialelor de construcții
Dealurile de Vest () [Corola-website/Science/312488_a_313817]
-
, comuna Ceahlău, județul Neamț, este o biserică construită în 1773 și aflată în prezent la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Biserica a fost transferată în muzeu prin 1958, ca urmare a începerii lucrărilor la barajul hidroenergetic de la Bicaz. Biserica din Răpciuni face parte din cele 4 biserici de lemn aflate la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Arhitectura se încadrează în stilul vechilor biserici moldovenești din lemn. Pictura din interiorul bisericii se înscrie în canonul erminiilor
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
ridicată în 1629 de către logofătul Dumitrașcu Ștefan împreună cu jupâneasa sa Nifia Edificiul este situat pe teritoriul actualului județ Neamț în arealul administrativ al comunei Podoleni, pe partea stângă a Bistriței între vechea albie a râului și actualul canal de aducțiune hidroenergetică al acestuia. Aici a fost și o curte a domnitorului Gheorghe Ștefan, sub forma unei fortărețe cu ziduri și turnuri înconjurate de un șanț de apă. Fortăreața a fost folosită de către acesta ca reședință în timpul luptelor pe care le-a
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
monahale de aici este în curs de desfășurare. Mănăstirea se află pe Lista monumentelor istorice din România la . Ruinele se află în vestul satului Podoleni pe partea stângă a Bistriței, între vechea albie a râului și actualul canal de aducțiune hidroenergetică al acestuia, care le separă de zona locuită. Accesul se poate face pe un drum sătesc, ce se desprinde din DN15 din apropierea podului ce desparte comunele Zănești și Podoleni și merge limitrof canalului în paralel cu acesta. Edificiul, cu hramul
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]