793 matches
-
care se mai adaugă factorii de mediu: mediul prenatal și hormonii și substanțele chimice care pot influența modul în care se produce diferențierea sexuală a creierului. Conform oamenilor de știință, baza biologică a homosexualității se află în diferențe funcționale din hipotalamus. Aceste diferențe apar datorită acțiunii hormonilor asupra creierului fătului, în timp ce acesta se află în uterul mamei sale. În 1991, neurobiologul Simon LeVay a scris articolul "A difference in hypothalamic structure between heterosexual and homosexual men" în revista "Science". El susținea
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
În 1991, neurobiologul Simon LeVay a scris articolul "A difference in hypothalamic structure between heterosexual and homosexual men" în revista "Science". El susținea că a descoperit că un mic grup de neuroni, cunoscuți ca INAH-3, aflați în partea anterioară a hipotalamusului, și că în creierului bărbaților homosexuali este doar a treia parte dintr-o jumătate din mărimea celui întâlnit la bărbații heterosexuali și aproape de aceeași mărime cu cel al femeilor heterosexuale. Întrucât atât bărbații homosexuali cât și femeile heterosexuale sunt atrași
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
când erau tratate cu testosteron în viața de adult în timp ce masculii tratați cu antiandrogeni în perioada prenatală prezentau comportamentul de lordoză și nu erau interesați de femele. Acest lucru se datorează faptului că androgenii din perioadele critice defeminizează și masculinizează hipotalamusul. În absența acțiunii androgenilor toți indivizii tind să se dezvolte într-o direcție feminină, feminizarea mergând în mod pasiv de la sine. Defeminizarea este procesul prin care embrionul este deturnat de la direcția feminină în care tinde să se dezvolte în timp ce masculinizarea
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
Maria Niculescu, și cu un șir de alți colaboratori contribuții importante în domeniul organizării morfologice și fiziopatologiei formațiilor extrapiramidale, în problema sensibilității proprioceptive, în domeniul patologiei cerebelului și, în special, în vastul câmp de studiu anatomic și clinic al mezencefalului, hipotalamusului și talamusului. Ultima perioadă a vieții și-a dedicat-o redactării tratatului de "Morfopatologie a Sistemului Nervos" (1957) și atlasului privind "Aspectele morfologice ale terminațiilor nervoase viscerale", apărut în 1958 și sintetizând un număr de peste 20 de lucrări originale în
Ion T. Niculescu () [Corola-website/Science/297520_a_298849]
-
normală), cauzată de acumularea unei cantități mari de grăsime în țesutul subcutanat și în jurul viscerelor. Poate fi exogenă, când este determinată de o alimentație excesivă sau endogenă, când apare în urma unor tulburări ale glandelor endocrine ori ale centrilor nervoși din hipotalamus. Constituie un factor de risc în diabetul zaharat, patologia cardiovasculară și arterioscleroză. a este o afecțiune medicală de nutriție și metabolism (schimb de materii) în care grăsimea corporală se acumulează în exces, astfel încât poate avea un efect advers, negativ asupra
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
, sau acidul gamma-aminobutiric, este considerat a fi unul dintre cei mai importanți mediatori inhibitori centrali. Cele mai mari concentrații de au fost găsite în globus pallidus, hipotalamus, substanța neagră, nucleii cerebeloși, substanța cenușie periapeductală, nucleul caudat, talamusul medial. Acidul gamma-aminobutiric este un produs de decarboxilare a acidului glutamic, strâns legat de metabolismul oxidativ al hidrocarbonaților la nivelul sistemului nervos central. Sinteza este asigurată de către enzima glutamat decarboxilaza
GABA () [Corola-website/Science/320597_a_321926]
-
specific sistemului nervos (SNC și SNV simpatic). Acesta reglează metabolismul organismului, si este implicat în procesul de învățare, de procesare a memoriei, si in epilepsie. Principalul său efect este creșterea aportului alimentar și scăderea activității fizice. NPY este secretat de hipotalamus, si, în plus față de creșterea ingestiei de alimente, crește cantitatea de energie stocata sub formă de lipide, si blochează semnalele nociceptive ajunse la creier. NPY mărește efectele vasoconstrictoare ale neuronilor noradrenergici. Au fost efectuate studii privind relația dintre aportul alimentar
Neuropeptidul Y () [Corola-website/Science/326872_a_328201]
-
neuronilor noradrenergici. Au fost efectuate studii privind relația dintre aportul alimentar și concentrația NPY, fiind folosite atât NPY exogen, cât și un agonist al NPY, cum este dexametazona, care au fost injectate fie în ventriculul al treilea, fie la nivelul hipotalamusului cu o canula. Mai mult, aceste studii demonstreazăîn unanimitate, ca stimularea activității NPY-ergice crește aportul alimentar. În urmă blocării receptorilor NPY (Y1 și Y5) scade aportul alimentar. Efectele nu sunt de lungă durată, organismul având o capacitate excelentă de a
Neuropeptidul Y () [Corola-website/Science/326872_a_328201]
-
și a normaliză concentrațiile anormale de NPY și, prin urmare, consumul de alimente. Ca urmare a aportului alimentar, crește concentrația insulinei în ser. Odată cu creșterea acesteia, are loc creșterea țesutului adipos, care stimulează secreția de leptina. Leptina secretata ajunge la hipotalamus, unde aceasta inhiba secreția de NPY, inhibând astfel aportul alimentar. Invers, scăderea glicemiei inhiba secreția de leptină, ceea ce duce la creșterea secreției de NPY, și respectiv, a aportului alimentar. Dereglări ale acestei bucle feed-back a NPY pot duce la tulburări
Neuropeptidul Y () [Corola-website/Science/326872_a_328201]
-
asociată cu distrugerea celulelor nervoase modifică de multe ori culoarea și aspectul materiei cenușii din coloana vertebrală, făcând-o să apară roșiatică și umflată. Alte modificări distructive asociate cu boala paralitică apar în regiunea prozencefalonului (creierul anterior) , în special în hipotalamus și talamus. Mecanismele moleculare prin care poliovirusul provoacă boala paralitică nu sunt încă pe deplin înțelese. Poliomielita spinală este cea mai comună formă de poliomielită paralitică, care se datorează invaziei virale ale neuronilor motorii ale celulelor cornului anterior sau ale
Poliomielită () [Corola-website/Science/325747_a_327076]
-
Vasopresina, ADH sau hormonul antidiuretic (în engleză: antidiuretic hormone / vasopressin), este un hormon peptidic neurohipofizal (secretat de nucleii anteriori ai hipotalamusului si eliberat de lobul posterior al glandei hipofize) ce participă la homeostazia (autoreglare) osmolarității (presiune osmotică) lichidelor corporale prin reglarea reabsorbției diferitelor specii moleculare la nivel renal. De asemenea, vasopresina crește rezistența periferică vasculară, ceea ce are ca urmare creșterea tensiunii
Vasopresină () [Corola-website/Science/324657_a_325986]
-
asemenea, vasopresina crește rezistența periferică vasculară, ceea ce are ca urmare creșterea tensiunii arteriale. La nivelul sinusului carotidian și a crosei aortice, baroreceptorii (nervoși presosenzori) analizează tensiunea arterială. În cazul scăderii acesteia, informația corespunzătoare este transmisă sistemului nervos central și al hipotalamusului, care mărește producția de ADH (vasopresină). Creșterea osmolarității este sesizată de osmoreceptorii din cel de-al treilea ventricul cerebral, aceștia crescând secreția de vasopresină. Angiotensina II stimulează secreția de ADH.
Vasopresină () [Corola-website/Science/324657_a_325986]
-
iar medicina modernă nu atestă niciun caz într-atât de grav ca cel al lui Domery. Un apetit ridicat și pierderea rapidă în greutate poate fi rezultatul hipertiroidismului; Bondeson (2006) presupune că Domery ar fi avut o amigdală bolnavă sau hipotalamus ventromedial defectat, întrucât acestea sunt simptomele care induc polifagia la animale. Nu se cunoaște ce s-a întâmplat mai departe cu Charles Domery, și nici cu restul captivilor de pe "Hoche" după eliberare. Nu se știe dacă au rămas în Liverpool
Charles Domery () [Corola-website/Science/327663_a_328992]
-
hormon luteinizant (din , prescurtat LHRH) sau luliberin, este un hormon polipeptidic responsabil de secreția a doi hormoni gonadotropi, hormonul foliculostimulant (prescurtat FSH, din ) și hormonul luteinizant (prescurtat LH, din ), eliberați de glanda hipofiza anterioară. GnRH este sintetizat de neuroni ai hipotalamusului. GnRH este un hormon produs de anumiți neuroni din hipotalamus și este eliberat de către terminațiile neuronale. O regiune importantă în sinteza de GnRH este zona preoptică a hipotalamusului, care conține cei mai mulți neuronilor ce secretă GnRH. În cursul dezvoltării embrionare, neuroni
Hormonul eliberator al gonadotropinelor () [Corola-website/Science/327873_a_329202]
-
polipeptidic responsabil de secreția a doi hormoni gonadotropi, hormonul foliculostimulant (prescurtat FSH, din ) și hormonul luteinizant (prescurtat LH, din ), eliberați de glanda hipofiza anterioară. GnRH este sintetizat de neuroni ai hipotalamusului. GnRH este un hormon produs de anumiți neuroni din hipotalamus și este eliberat de către terminațiile neuronale. O regiune importantă în sinteza de GnRH este zona preoptică a hipotalamusului, care conține cei mai mulți neuronilor ce secretă GnRH. În cursul dezvoltării embrionare, neuroni GnRH sunt originari din regiune nazală și migrează în creier
Hormonul eliberator al gonadotropinelor () [Corola-website/Science/327873_a_329202]
-
din ), eliberați de glanda hipofiza anterioară. GnRH este sintetizat de neuroni ai hipotalamusului. GnRH este un hormon produs de anumiți neuroni din hipotalamus și este eliberat de către terminațiile neuronale. O regiune importantă în sinteza de GnRH este zona preoptică a hipotalamusului, care conține cei mai mulți neuronilor ce secretă GnRH. În cursul dezvoltării embrionare, neuroni GnRH sunt originari din regiune nazală și migrează în creier, unde se răspândesc pe teritoriul septul medial și al hipotalamusului. GnRH este secretat în fluxul sanguin și este
Hormonul eliberator al gonadotropinelor () [Corola-website/Science/327873_a_329202]
-
în sinteza de GnRH este zona preoptică a hipotalamusului, care conține cei mai mulți neuronilor ce secretă GnRH. În cursul dezvoltării embrionare, neuroni GnRH sunt originari din regiune nazală și migrează în creier, unde se răspândesc pe teritoriul septul medial și al hipotalamusului. GnRH este secretat în fluxul sanguin și este transportat la nivelul hipofizei anterioare prin sistemul port hipotalamo-hipofizar, sistem descoperit de Grigore T. Popa și Una Fielding. În celulele hipofizare GnRH se fixează pe receptorul său membranar GnRHR și stimulează izoenzima
Hormonul eliberator al gonadotropinelor () [Corola-website/Science/327873_a_329202]
-
disting mirosul masculului-tată, astfel încât pierderea sarcinii are loc indiferent de identitatea masculului conviețuitor. Activarea receptorilor vomeronasali provoacă o reacție neuroencodrină complexă. Informația despre feromoni circulă prin nervi spre bulbul olfactiv, apoi spre amigdală, tractul olfactiv și stria terminalis. Acestea stimulează hipotalamusul să secrete mai multă dopamină, care împiedică lobul hipofizar anterior să secrete prolactină. În lipsa prolactinei, un hormon esențial pentru menținerea corpus luteum, are loc degradarea acestuia (luteoliza). Corpus luteum nu mai furnizează progesteron, din care cauză uterul nu este pregătit
Efectul Bruce () [Corola-website/Science/334398_a_335727]