1,306 matches
-
secția reală, în anul 1965. Între anii 1965 și 1969 a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Sibiu, după care a obținut diploma de licență în teologie. În 1969 s-a căsătorit cu Eugenia Stanciu. În același an a fost hirotonit preot pe seama parohiei Lisa, unde a rămas până în anul 1976. Din căsnicia sa au rezultat cinci copii. Soția sa a decedat în anul 1992. Între 1970-1973 a urmat cursuri de doctorat în teologie la Institutul Teologic Universitar din București, la
Laurențiu Streza () [Corola-website/Science/299458_a_300787]
-
decesului titularului acestui scaun episcopal, episcopul Emilian Birdaș. Două săptămâni mai târziu, la 20 iulie 1996, este tuns în monahism, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, de către mitropolitul Antonie Plămădeală, primind numele de Laurențiu. La 11 august 1996 este hirotonit episcop și instalat la Caransebeș de către mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului. Între anii 1997 și 2001, din încredințarea sinodului BOR, poartă de grijă credincioșilor ortodocși români din Banatul Sârbesc. Contribuie la alcătuirea statutului de funcționare și la alegerea organelor de
Laurențiu Streza () [Corola-website/Science/299458_a_300787]
-
sau Maxton, comitatul Roxburgh (Scoția), fiu al unui bogat proprietar de pământ. În anul 1277 este trimis la mănăstirea franciscană din Dumfries, unde unchiul său era vicar general, iar în 1281 intră în ordinul franciscan. În 1291 Duns Scot este hirotonit preot. Între 1293 și 1296 studiază la Paris iar între 1297 și 1301 se găsește la Oxford, unde scrie primul comentariu al său la Sentințe, sub titlul de "Opus Oxoniense". Între 1302 și 1303 predă la Universitatea din Paris. În
John Duns Scot () [Corola-website/Science/299426_a_300755]
-
superioare de teologie, și-a susținut teza de doctorat cu titlul "De doctrina milenaria, tractatus exegetico-dogmaticus", în anul 1940, fiind promovat doctor în Teologie. La 11 decembrie 1938, în timp ce era student în anul al IV-lea de Teologie, a fost hirotonit la Roma diacon de către Iuliu Hossu, episcop de Cluj-Gherla, în prezența ambasadorilor României acreditați pe lângă Italia și Sfântul Scaun. Pe 25 martie 1939, de sărbătoarea Bunei Vestiri, tânărul diacon Alexandru Todea a fost hirotonit preot, la Roma, de către episcopul rus
Alexandru Todea () [Corola-website/Science/298820_a_300149]
-
IV-lea de Teologie, a fost hirotonit la Roma diacon de către Iuliu Hossu, episcop de Cluj-Gherla, în prezența ambasadorilor României acreditați pe lângă Italia și Sfântul Scaun. Pe 25 martie 1939, de sărbătoarea Bunei Vestiri, tânărul diacon Alexandru Todea a fost hirotonit preot, la Roma, de către episcopul rus greco-catolic din diaspora, Alexander Evreinov (). În anul 1940 a revenit în țară și a fost numit cu funcția de secretar mitropolitan, în timpul arhipăstoririi mitropolitului Alexandru Nicolescu, precum și la începutul vacanței scaunului mitropolitan, sub administrația
Alexandru Todea () [Corola-website/Science/298820_a_300149]
-
fost arestat de mai multe ori de către autoritățile comuniste. După arestarea episcopilor greco-catolici și scoaterea Bisericii Unite în afara legii în 1948 au avut loc în prima fază trei consacrări episcopale fără acordul autorităților comuniste: la 30 noiembrie 1948 a fost hirotonit episcop preotul Ioan Ploscaru de la Lugoj, în 6 martie 1949 preotul Ioan Dragomir de la Baia Mare, iar în 19 noiembrie 1950 a fost consacrat în clandestinitate Alexandru Todea. În condițiile în care toți episcopii greco-catolici din România erau arestați, inclusiv Ioan
Alexandru Todea () [Corola-website/Science/298820_a_300149]
-
lui Alexandru Todea a fost săvârșită de episcopul romano-catolic Iosif Schubert, în capela-baptisteriu a Catedralei „Sf. Iosif” din București. Recomandarea pentru ridicarea protopopului Todea în treapta episcopală a venit din partea cardinalului Pietro Parente, conducătorul său de doctorat. Todea a fost hirotonit ca episcop titular de Cesaropolis, în fapt auxiliar al episcopului Ioan Suciu, administrator apostolic al Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș (cu sediul în Blaj). A participat, în afară de episcopul nou consacrat și de episcopul consacrator, doar părintele George Guțiu. Securitatea
Alexandru Todea () [Corola-website/Science/298820_a_300149]
-
politic. s-a născut la 11 februarie 1880, la Teiuș, pe atunci în comitatul Alba de Jos, din părinții Ștefan Bălan și Ana, născută Muntean. A făcut studiile liceale la Blaj, iar studiile teologice la Budapesta și Viena. A fost hirotonit preot în anul 1903. A activat ca paroh al Bisericii Sf. Vasile din str. Polonă și protopop al românilor greco-catolici din București. La data de 27 august 1916, în ziua intrării Regatului Român în Primul Război Mondial, protopopul Bălan a
Ioan Bălan () [Corola-website/Science/298830_a_300159]
-
fiind trimis în scurt timp la Colegiul De Propaganda Fide din Roma. În 1906 a primit titlul de doctor în Filosofie, iar în 1910 cel de doctor în Teologie. În ultimul an de studii, la 27 martie 1910, a fost hirotonit preot de episcopul Vasile Hossu al Gherlei. Acesta era văr primar cu Ioan Hossu, tatăl lui Iuliu Hossu. Începând cu anul 1910 a activat la Episcopia greco-catolică de Lugoj, unde a ocupat, pe rând, funcțiile de protocolist, arhivar, bibliotecar, apoi
Iuliu Hossu () [Corola-website/Science/298824_a_300153]
-
prin Austria în Germania, unde s-a refugiat 1944, pentru ca în 1948 să se stabilească în Franța, unde a publicat circa 40 de volume. În exil fiind, a urmat studii de teologie la Heidelberg, astfel că în 1963 a fost hirotonit preot la biserica ortodoxă română „Sfinții Arhangheli” din Paris. Primește rangul de iconom stavrofor în 1971, activând sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice. Iată câteva din cărțile publicate de : A publicat un poem dedicat mitului tatălui și, după o vreme, a fost
Constantin Virgil Gheorghiu () [Corola-website/Science/298899_a_300228]
-
înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolit ortodox al Ardealului (1982-2005), membru de onoare al Academiei Române. Pe numele de mirean Leonida Plămădeală, a primit numele de Antonie odată cu tunderea în monahism, în anul 1948. La 27 decembrie 1970 a fost hirotonit vicar patriarhal, cu titlul "Ploieșteanul". La 9 decembrie 1979, după ce a fost responsabil cu relațiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales episcop al Buzăului. La 10 ianuarie 1982 a fost ales arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
și Basarabia. Între anii 1996-1998 a fost student la Facultatea de Filozofie a Universității de Vest din Timișoara, pe care a abandonat-o. În 1999 a fost tuns în monahism, primind numele de Savatie. La 28 octombrie 2000 a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 4 august 2002 ieromonah. Astăzi viețuiește la Mănăstirea «Noul Neamț», Patriarhia Rusă, din satul Chițcani, situat între Tiraspol și Bender, în Transnistria (parte desprinsă din cadrul Republicii Moldova). A condus revista de spiritualitate ortodoxă "Ekklesia" și a predat iconografia
Savatie Baștovoi () [Corola-website/Science/298951_a_300280]
-
care se numește macrosubstituție în spectrul politic al marxismului troțkismul este considerat a fi la stânga ocazional activitățile furnicilor vin în conflict cu oamenii Șeful musulman local era muftiul care era ales dintre clericii islamici locali cu această ocazie a fost hirotonit ieromonah în deceniile următoare revoluției din cauza invaziei străine și a războiului civil alte mii de oameni au părăsit zona între acestea este situat discul de minimă confuzie de regulă stochează oxigenul pentru a fi transportat mai departe el a acceptat
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
la gimnaziul din Castelfranco Veneto, unde mergea zilnic pe jos. În 1850 primește tonsura de la episcopul din Treviso și urmează cursurile în seminarul din Padova al diecezei din Treviso, unde își completează cu succes studiile clasice, filosofice și teologice. Este hirotonit în 1858, și timp de trei ani este capelan la Tombolo unde, însă, trebuia să îndeplinească multe din îndatoririle parohului care era bătrân și bolnav. A căutat să-și desăvârșească cunoașterea teologică prin studierea asiduă a scrierilor sfântului Toma și
Papa Pius al X-lea () [Corola-website/Science/298424_a_299753]
-
a renunțat la funcție în data de 28 februarie 2013, ora 20.00 (CET). Noul său titlu este acela de „papă emerit”. Între anii 1946 și 1951 a studiat Teologia și Filosofia la Universitatea din München. În 1951 a fost hirotonit preot, împreună cu fratele său mai mare Georg Ratzinger. În anul 1953 a devenit doctor în teologie iar în 1957 docent pentru teologie fundamentală la Universitatea din München. La vârsta de 31 de ani (1958) a primit catedra de dogmatică și
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
de cei doi fii ai lor, "Agostino" (în vârstă de 21 de ani) și "Giovanni Battista" (de 11 ani). Cel din urmă avea să devină în 1678, tatăl compozitorului . Adolescentul "Antonio" a primit tonsura la 15 ani și a fost hirotonit preot la vârsta 25 ani. Atins de o maladie cronică despre care se presupune că era astm, "Il Prete Rosso" s-a îndepărtat cu încetul de îndatoririle sale ecleziastice începând din 1703, iar din acel moment a putut să se
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
la Seminarul "Veniamin Costache" din Iași (1876-1879). Revenit în Bârlad, a lucrat ca institutor la Pensionul profesorului Ioan Popescu (1879-1880). S-a căsătorit în anul 1880, având șase copii care au devenit profesori, magistrați sau pictori. După căsătorie, a fost hirotonit diacon (1880) și apoi preot (1881) pe seama Bisericii "Sf. Ilie" din Bârlad. A urmat apoi cursurile Facultății de Teologie din București (1885-1889), susținându-și lucrarea de licență în 1892. Devine apoi paroh al Bisericii “Sf. Ilie” din Bârlad (1892-1918). Datorită
Iacov Antonovici () [Corola-website/Science/307073_a_308402]
-
a născut la data de 23 noiembrie 1921 în satul Rohia, aflat pe atunci în plasa Lăpuș din județul Someș. A intrat de tânăr ca frate în Mănăstirea Rohia (1935), fiind tuns în monahism tot acolo sub numele Emilian și hirotonit îndată ierodiacon și ieromonah (1941). Și-a început studiile la seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica în anul 1936, dar le-a întrerupt din cauza ocupației Transilvaniei de Nord. A slujit o perioadă ca administrator parohial în unele parohii din jurul Rohiei și
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
hirotesit arhimandrit. Ulterior devine preot-paroh al Catedralei Reîntregirii din Alba Iulia (1963-1973), unde la acel moment nu era o episcopie. La 11 iunie 1973 arhimandritul Emilian Birdaș a fost ales ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, cu titlul “Rășinăreanul”, fiind hirotonit întru arhiereu la data de 12 septembrie 1973. Ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului s-a preocupat de soluționarea problemelor pastoral-misionare din Harghita, Covasna și Mureș, contribuind la apropierea dintre confesiuni și etnii. În anul 1975 a fost reînființată Episcopia Ortodoxă
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
lut ulterior numele sub care este cunoscut. Studiile le-a făcut la Seminarul Socola și apoi la Facultatea de Teologie din Iași, continuând cu Facultatea de Teologie și Litere din Atena, unde a obținut doctoratul în teologie. Nu a fost hirotonit și s-a dedicat învățământului. Astfel, pentru început, a predat istoria bisericii universale, dreptul canonic și teologia dogmatică la Seminarul "Veniamin Costache" din Iași. Ulterior, a predat teologia la Facultatea de Teologie din București și limba elină la Facultatea de
Constantin Erbiceanu () [Corola-website/Science/307169_a_308498]
-
1877-1979, 1882-1883, 1899-1900). În anul 1876, la 6 august, a intrat în cinul monahal la Mănăstirea Hodoș-Bodrog prin tunderea în monahism de către arhimandritul Corneliu Jivcovici, starețul mănăstirii, primind numele de Vasile La 10 septembrie 1879 episcopul Ioan Mețianu l-a hirotonit ierodiacon, iar numai după câteva luni, la 1 ianuarie 1880, ieromonah. În anul 1900 a fost ales președinte vicar al Consistoriului ortodox-român din Oradea (1900-1916) și hirotesit arhimandrit (1906); în 1901 ales episcop la Arad, dar nu a fost recunoscut
Vasile Mangra () [Corola-website/Science/307190_a_308519]
-
atitudinea sa de nesupunere la ordinele autorităților chezaro-crăiești. De aceea, numirea și confirmarea sa în funcția de mitropolit al al Bisericii Române Unite cu Roma va fi amânată pentru vremuri mai prielnice. La 1 ianuarie 1920 Vasile Suciu a fost hirotonit arhiereu și instalat în scaunul de Arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș și Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, devenind astfel primul mitropolit român unit învestit de regele României Mari, Ferdinand I, în fața căruia a depus jurământul de credință
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
Curtea de Argeș (1925-1933), apoi la Facultatea de Teologie din București (1933-1937), unde și-a luat licența în 1938 și apoi a obținut titlul științific de doctor în teologie în anul 1943 cu teza "Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila". A fost hirotonit ca diacon (1940) și apoi ca preot (1950), fiind ridicat ulterior la rangul de iconom stavrofor (1952). În afară de studiile teologice, Ene Braniște a urmat și cursurile Seminarului pedagogic “Titu Maiorescu" din București (1937-1938) și apoi pe cele de la Facultatea de
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
propriei sale declarații, făcută la 3 septembrie 1857 la consistoriul duhovnicesc din Ismail, Athanasie Lisifenco (născut în Chilia, Basarabia) a intrat în 1837 în Mănăstirea Caracal de la Sf. Munte Athos, unde s-a călugărit în 1839. În 1841 a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah, după care a plecat „în părțile Dunării, aproape de Isaccea, lângă apa numită Celic-Dere, unde a fondat un schit cu hramul "Adormirea Maicii Domnului"”. O troiță amintește: „Aicea a fost biserica "Sf. Voievozi Mihail și Gavriil", a treia
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
din Oniceni, județul Suceava. Din căsătorie rezultă cinci copii (Ștefan, Gabriela, Alexandru, Ioan și Ana); cele două fete au fost preotese și cei trei băieți preoți. După căsătorie, renunță la cariera militară și depune cerere la Mitropolia Moldovei să fie hirotonit preot pe seama Parohiei Oniceni, fiind preot ajutător al socrului său. În anul 1940, este hirotonit ca preot de mir, în Catedrala Mitropolitană din Iași. În anul 1946, arhiepiscopul și mitropolitul Moldovei, Irineu Mihălcescu, l-a transferat în interes de serviciu
Ilarion Argatu () [Corola-website/Science/308546_a_309875]