962 matches
-
Gil de Albornoz, arhiepiscop de Toledo, etc. Posterior, specialiști precum Spitzer, M.R. Lida sau Battaglia au pus la îndoială aceste supoziții. Se poate deduce din operele sale că a fost un lector pasionat al cărților cavalerești, precum „"Tristán"” de Leonís, „"Historia de Flores y Blancaflor"” sau „"Historia de Enrique, fi de Oliva"”, texte citate în „"Libro de buen amor"”. Trebuie să fi fost de asemenea un meloman, fapt dovedit de cunoașterea profundă a subiectului, reflectată de lexicul foarte specializat cu care
Arcipreste de Hita () [Corola-website/Science/308512_a_309841]
-
etc. Posterior, specialiști precum Spitzer, M.R. Lida sau Battaglia au pus la îndoială aceste supoziții. Se poate deduce din operele sale că a fost un lector pasionat al cărților cavalerești, precum „"Tristán"” de Leonís, „"Historia de Flores y Blancaflor"” sau „"Historia de Enrique, fi de Oliva"”, texte citate în „"Libro de buen amor"”. Trebuie să fi fost de asemenea un meloman, fapt dovedit de cunoașterea profundă a subiectului, reflectată de lexicul foarte specializat cu care operează. Din câte se știe a
Arcipreste de Hita () [Corola-website/Science/308512_a_309841]
-
citat în Ținutul Cârligăturii în anul 1772, apoi de către generalul maior rus de origine germană Frederick William von Bawr, care a servit în armata rusă în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, în lucrarea sa ""Carte de la Moldavie pour servir à l’Historie militaire de la guerre entre les Russes et les Turcs"", publicată la Amsterdam în anul 1783. De asemenea, în anul 1820, este menționat într-o altă lucrare ca fiind "Schitul lui Atanasie" în 1820. Biserica (cu hramul "Vovidenia") avea o arhitectură
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
a editat „"La Papeleta de Oyarzun"” (ziar din Țara Bascilor) și alte texte în timpul războiului împotriva lui Napoleon. Bunicul său Pío a editat în San Sebastián ziarul „"El Liberal Guipuzcoano"” (1820-1823) în timpul Războiului Civil din acea perioadă și a tipărit „"Historia de la Revolución Francesa"” de Thiers în douăsprezece volme, în traducerea lui Sebastián de Miñano y Bedoya. Copiii lui Rafael Baroja, Ignacio Ramón y Pío, au continuat afacerile tipografice, iar unul dintre fiii bunicului Pío, Ricardo, unchiul scriitorului, va ajunge editorul
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
variabilă („"aripi mobile"”). A fost proiectat de Biroul de proiectare Tupolev și în prezent este cel mai mare avion de luptă din lume și în același timp cel mai mare supersonic din istorie, se arată într-o sinteză publicată de Historia. În categoria avioanelor de luptă, Tu-160 deține recordul pentru cea mai mare greutate de decolare. În anul 2010, Tu-160 a atins un nou record, reușind să zboare pe o distanță de 18.000 de kilometri. Ca urmare a faptului că
Tupolev Tu-160 () [Corola-website/Science/308062_a_309391]
-
Pâinea noastră de toate zilele", "Propagandistul". A avut pe simeze și tablouri cu scene din munca rurală, a câmpului, cum au fost "Culesul porumbului, Întoarcerea la câmp, Întoarcerea cosașilor". În acest an a expus și lucrarea din ciclul 1907 intitulată "Historia". A mai expus o serie de tipologii umane din Iași, scene de familie, peisaje de la mănăstirea Agapia, peisaje cu nomazi precum și multe, multe flori. Expoziția din 1914 s-a dovedit a fi un mare succes, aproape toate lucrările expuse s-
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
desene și uleiuri și cu soția Ana care apare ca model în tabloul "" (1911) și în din str. Păcurari. Ana Popovici a pozat și în tabloul "Mama și copilul", în care își alăptează pruncul. Copiii artistului au fost modele în "Historia, Micul răzvrătit, , Atacul gâștelor, Primii pași, Viitoarea gospodină, Copilul" și "" (fiul său Grigore). Nepoata lui Băncilă apare în lucrarea "" și "Ruga". Mihăiță, un copil aciuat pe lângă casa Băncilă, a fost folosit pentru mai multe lucrări dintre care se remarcă "Obositul
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Goes to Town, Lost Horizon, Vi-l prezint pe John Doe și Arsenic and Old Lace. La vârsta de 6 ani a emigrat împreună cu familia în SUA. După ce a încercat câteva meserii în industria filmului, a devenit regizor. http://www.historia.ro/exclusiv web/general/articol/comediile-lui-frank-capra-ridicau-moralul-americanilor-timpul-marii-dep
Frank Capra () [Corola-website/Science/307714_a_309043]
-
de tăciunii și ruginile cerealelor. Nu se cunoșteau însă cauzele bolilor, iar efectul dăunător era atribuit răzbunării zeilor, blestemului morților etc. Marele naturalist și filozof al Greciei Antice, "Aristotel," a descris ruginile la grâu. "Theophrast", părintele botanicii, în lucrarea sa "Historia plantarum" descrie tăciunii și ruginile la cereale, prezintă primele noțiuni de rezistență a grâului la boli, recomandă rotația culturilor ca metodă de protecție a plantelor. Renumitul poet roman "Ovidiu" în scrierile sale „"Fastele"” îl imploră pe Jupiter să apere grânele
Fitopatologie () [Corola-website/Science/306630_a_307959]
-
a grâului la boli, recomandă rotația culturilor ca metodă de protecție a plantelor. Renumitul poet roman "Ovidiu" în scrierile sale „"Fastele"” îl imploră pe Jupiter să apere grânele de mălură. Marele naturalist al Imperiului Roman, "Pliniu cel Bătrân", în lucrarea "Historia naturalis" a descris bolile grâului, a recomandat ca măsuri de protecție dezmiriștirea și rotația culturilor, a descris unele boli neinfecțioase cauzate de temperaturi anormale ale aerului. Pe parcursul erei medievale, ca și în alte științe, în patologia vegetală se observă un
Fitopatologie () [Corola-website/Science/306630_a_307959]
-
pătruns mai întâi în spațiul german, fiind tradusă de părintele Konrad, cu titlul "Ruolandes-Liet". În țările scandinave, s-au făcut compilații ale operei sub numele "Karlamagnús saga". În Spania, Alfonso al X-lea al Castiliei a realizat o adaptare numită "Historia del emperador Carlomagno". În peninsula italică, poetul Matteo Maria Boiardo a scris "Orlando innamorato" în secolul al XV-lea, iar Ludovico Ariosto i-a făcut o continuare și mai celebră, sub titlul "Orlando furioso" (1516), care a inspirat diverse opere
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
a fost un duce al francilor ("dux", conducător) către sfârșitul secolului al IV-lea. Grigore din Tours îl menționează în a sa "Historia Francorum", împreună cu ducii Genobaud și Sunno. Grigore se îndoiește că erau numiți regi. Ei au traversat Rinul, și au jefuit provincia romană Germania, în ultimii ani ai împăratului roman Magnus Maximus (c. 388). Se pare că tot ei au condus
Marcomer () [Corola-website/Science/303187_a_304516]
-
poetul urmărește să readucă pe ogoare mulțimea de țărani care își părăsiseră locurile natale, pentru a deveni "clienți" ai persoanelor înstărite din Roma. Vergilius a folosit izvoare din literaturile greacă și latină: Hesiod "Erga kai Hêmerai" ("Lucrări și Zile"), Teofrast "Historia Plantarum" ("Istoria plantelor"), Cato cel Bătrân "De re rustica" ("Asupra vieții la țară"), Varro "Rerum rusticarum sive De agricultura" ("Lucruri de la țară sau Despre agricultură"), Lucrețiu "De rerum natura" ("Despre natura lucrurilor"). Cele patru cărți ale operei tratează următoarele teme
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
1559 reginei mamă Catherina de Medicis, care devine o consumatoare ferventă a tutunului de prizat. Inițial francezii, spaniolii si portughezi menționează tutunul ca "plantă sacrp", datorită proprietăților sale medicinale valoroase. În 1571, un botanist spaniol, Nicolás Monardes în cartea sa "Historia medicinal de las cosas que se traen de nuestras Indias Occidentales" (Istoricul medical al lucrurilor noastre din Indiile de Vest)afirmă că tutunul ar putea vindeca 36 de probleme de sănătate. Sir Walter Raleigh, este creditat cu aducerea în 1578
Nicotină () [Corola-website/Science/302141_a_303470]
-
simbol al curajului în fața unor sorți neprielnici. Principala sursă pentru Războaiele greco-persane este istoricul grec Herodot, denumit și „părintele Istoriei”. Acesta s-a născut în 484 î.Hr. în Halicarnas, Asia Mică (pe atunci sub stapânire persană) și a scris lucrarea "„Historiai”" între anii 440-420 î.Hr. încercând să regăsească originile războaielor, care la vremea respectivă aparțineau încă istoriei recente (războaiele au luat sfârșit în 450 î.Hr.). Abordarea lui Herodot era cu totul nouă, și, cel puțin pentru societatea occidentală, el pare să
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Începând cu secolul al XIX-lea, reputația sa a fost în mare măsură reabilitată datorită descoperirilor arheologice care au confirmat în repetate rânduri versiunea sa asupra evenimentelor. În prezent, opinia generală este că Herodot a reușit o realizare remarcabilă cu ""Historiai"", dar o parte a amănuntelor (în special mărimea armatelor și datele) ar trebui privită cu scepticism. Cu toate acestea, unii dintre istoricii contemporani cred că Herodot a inventat cea mai mare parte a versiunii sale. Istoricul sicilian Diodorus Siculus, scriind
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Izvoarele minerale ale Wiesbadenului erau cunoscute încă de pe vremea romanilor. Prin anii 9 - 15 d.Hr. aceștia au dispus construirea unei cetățui în apropierea izvoarelor. Ele au fost pentru prima dată descrise de către Plinius cel Bătrân în lucrarea sa "Naturalis historia" din anul 77 d.Hr. Pe aceste locuri s-a format mai apoi și prima așezare romană care s-a numit "Aquae Mattiacorum" ("Apele Matthiacilor"). Matthiacii au fost o gintă hattică. De la acest nume provine și inscripția de pe pavilionul balnear
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
treilea papă roman (după Sf. Petru și Sf. Lin). Anaclet (Clet I) a urmat după sf. Lin, conform listei de papi ce s-a păstrat de la sf. Irineu (cf. "Adversus haereses", III,3). Lista redată de Eusebiu din Cezareea (cf. "Historia ecclesiastica", III,13; V,6) prezintă aceeași succesiune, fiind astfel al 3-lea pe lista papilor. Acești doi scriitori reprezintă tradiția cea mai antică și credibilă. Anii pontificatului său sunt incerți: 76-88 sau 79-90. Nu sunt date cu privire la viața lui
Papa Anaclet () [Corola-website/Science/302647_a_303976]
-
i-a făcut pe unii istorici moderni să dubiteze, fără motiv, de existența lui. Acest nume însă era deseori folosit printre sclavi, și aceasta poate oferi un indiciu asupra originii sale sociale. Cronologia pontificatului său este incertă. Eusebiu din Cezareea ("Historia ecclesiastica", III, 15), plasează moartea lui în anul al 12-lea al domniei lui Domițian și fixează la 12 ani perioada episcopatului său: urmând aceste indicii, unii istorici consideră ca aproximativi anii 79-91/92. "Liber pontificalis" îi precizează originea greacă
Papa Anaclet () [Corola-website/Science/302647_a_303976]
-
species") este categoria sistematică fundamentală, inferioară genului și superioară subspeciei. În literatura de specialitate există numeroase definiții (peste douăzeci) ale unității taxonomice specie. Noțiunea de specie este folosită pentru prima dată de John Ray în anul 1686 în lucrarea sa Historia plantarum. Tot în lucrarea amintită, Historia plantarum, Ray dă și o primă definiție acestei categorii sistematice. Astfel, Ray înțelege prin specie grupe, sau totalități de organisme asemănătoare între ele, care au capacitatea să se reproducă între ele și să dea
Specie (biologie) () [Corola-website/Science/302649_a_303978]
-
genului și superioară subspeciei. În literatura de specialitate există numeroase definiții (peste douăzeci) ale unității taxonomice specie. Noțiunea de specie este folosită pentru prima dată de John Ray în anul 1686 în lucrarea sa Historia plantarum. Tot în lucrarea amintită, Historia plantarum, Ray dă și o primă definiție acestei categorii sistematice. Astfel, Ray înțelege prin specie grupe, sau totalități de organisme asemănătoare între ele, care au capacitatea să se reproducă între ele și să dea descendenți, care sunt asemănători cu părinții
Specie (biologie) () [Corola-website/Science/302649_a_303978]
-
acolo se arată recalcitranți, încercând chiar să-l otrăvească și să-l stranguleze . Pleacă din nou la Paracletus, unde o întâlnește pe Heloise. Stau un timp împreună, lucru scandalos, Abélard trebuind din nou să plece. Începe să-și scrie autobiografia, Historia calamitatum. Peste câțiva ani începe o altă polemică majoră, dusă până la conflict, cu Bernard de Clairvaux. Acesta îl acuză pe Abélard, la Conciliul de la Sens, în 1141, de erezie. Motivele acestei acuzații sunt mai multe, cel mai important, se pare
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
înmormântat la Paracletus. În 1164 moare și Heloise, trupul său fiind așezat alături de cel al lui Abélard. Opera sa poate fi împărțită în trei mari categorii: poezii și scrisori, texte logice, respectiv texte teologice. În plus, el a mai scris Historia calamitatum („Istoria nenorocirilor mele”), o autobiografie. Scrierile logice includ: "Introductiones parvulorum" (1114), constând în glose despre Porfir, Aristotel, Boethius; "Logica "ingredientibus"" sau Glosele de la Milano (1120), constând în comentarii la Aristotel și Porfir; "Logica "nostrorum petitioni"" sau Glosele de la Lunel
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
Cerf, Paris, 1994. Mesaroș, Claudiu, "Filosofii cerului. O introducere în gândirea medievală", Editura Universității de Vest, Timișoara, 2005. Abélard, "Etica sau cartea intitulată „Cunoaște-te pe tine însuți", traducere și note de Dan Negrescu, Editura Paideia, București, 1993. Abélard, Peter, "Historia calamitatum. The Story Of My Misfortunes", translated by Henry Adams Bellows, Macmillan, New York, 1972. Abélard, Peter, "Logica ingredientibus (fragments)," în: Vincent Spade, Paul (ed), "Five Texts on the Mediaeval Problem of Universals. Porphyry, Boethius, Abelard, Duns Scotus, Ockham," translated and
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
lista colaboratorilor lui Pavel și pus în evidență cu apelativul „"medicul drag"” și în , în context identic: pe lista colaboratorilor. Numele este, foarte probabil, o abreviere a lui Lucano. Conform tradiției creștine (redată și de istoricul Eusebiu din Cezareea: cf. "Historia ecclesiastica", III,4,4-6), născut într-o familie păgână, în Antiohia Siriei, unde profesa medicina. Originea sa păgână este atestată indirect și de Pavel, care nu-l pune pe Luca printre cei care provin din circumciziune (cf. ). A devenit creștin
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]