KorAP: Find »[drukola/base=holba & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...73 >

1,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

am cum. Încearcă la Gafton, el știe multe povești, abia așteaptă să-l asculte cineva. A lucrat și pe la ziare, are relații... tu nu prea ai. — Ba am, uite că am, bombănea domn’ Tolea, meșterind la casetele alea noi și holbându-se la ochiul roșu de pe ecranul casetofonului. Apoi timpul se încâlcise, doctorul se evaporase, cândva, muzica agoniza, tot mai puține lămpi și pendula bătuse, iar și iar, cine să audă. ...Vezi că noi avem treabă, dom’ Bazil. Noaptea asta... șoptește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
distanțate, în stânga intrării masa dactilografei. Tovarășul Orest Popescu?, repetă, alintându-se, blonda cu zulufi. Tovarășul Popescu este plecat la un instructaj, iar vicele e în ședință de organizație. Ședință... care ședință, cum fac handicapatii ședință, doar nu suntem la... Vancea holbase ochii, își reveni imediat, speriat să nu-și deconspire uimirea. Dactilografa făcu un semn spre fereastră, fără să ridice privirea de pe claviatură. Da, lângă fereastră se afla, într-adevăr, un scaun. Se așeză pe scaun, în fața unui bărbat brunet, solid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
de timp și spațiu se răzbuna în pântecul femeilor. Singuraticul care nu respectă nimic. Indigena prostituată, curtezana, eventual amanta. Bordelul a rămas în America Latină o instituție durabilă, clasicizată.“ Distinsul domn profesor nu ridicase bărbița din registrul contabil, șeful ierarhic Gică holba ochii, ca la urs. „Albul a introdus depravarea, cruzimea. Soțiile spaniole locuiau împreună cu amantele metise, copiii legitimi cu bastarzii. Rezultatul? Metisul frustrat, abrutizat ignoră mila. Consideră iubirea o înjosire, o slăbiciune. Bordelurile, nea Gică, sunt instituții tradiționale ale singurătății! Don

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
altfel, între pietonii zăpăciți, în deruta și mareea de afrodiziace a zilei. Cobora treptele de la Universitate. Pelerina albă, pufoasă. Uriașă, zveltă, cu părul negru, lucios, vedeta vedetelor filmului mut. Se oprise, incredibil, în stația de troleu! Lumea din stație se holba la neobișnuita apariție, uitase de vehicul. De departe, recepționerul Vancea urmărea secvența. Vântul înșuruba rafale iuți, umezeala se îngroșa, totul plutea într-o ceață rece, muind oasele și gândul. Un bondoc transpirat, cu sacoșe doldora în fiecare mână, se apropie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
decât borcane de murături. Mai trecuse un timp, mai trecuseră gânduri prin scăfârlia spectatorului, mai studiase niște perechi de pantofi din preajmă. Ridicase privirea spre lumea de peste drum, aliniată în fața magazinului. GOSTAT. GOSTAT. Privirea în gol, undeva, peste drum. Se holba la pantofii din înlocuitori de piele, la coada de peste drum, la înlocuitorii care se înghesuiau pentru pentru ce... naiba îl găsise. Văzu din nou șirul, ușa magazinului GOSTAT, căruciorul. Văzuse căruciorul paraliticului, naiba îl găsise, porni în transă. Fără țintă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
ei depărtați și nasul lat și buzele groase, rujate, pufăind nepăsătoare, în fumul gros și negru, de crematoriu. În vitrină priveam, prin urmare, scumpă doamnă, să văd cine mă urmărește. Mă oprisem în dreptul magazinului SCAMPOLO, mereu în inventar. Mă tot holbam în vitrină, ca într-o oglindă, să văd dacă apare cineva, dacă mă urmărește cineva, doar știți că trăim cu reflexul ăsta, al supravegherii, și pe bună dreptate. Știu eu... poate mai eram sub efectul emoției de sâmbătă seara. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Fascinați de imaginea antropomorfă, încifrată, încârligată, inaccesibilă. Supraomul, îți amintești? Omul nou al vremurilor noi, cântecele, modelul, Asociația-model, uniformele, urletele, promisiunile. Cadența, cadența, herr Doktor. Bestia bicefală tricefală, tovarășe, pam pam, cu fală, triumfală, ce scofală, tra la la... Șoferul holbase ochii și dilatase urechile. Nu știi niciodată pe cine ai în taxi, în ziua de azi, trebuie să fii atent, atent, numai ochi și urechi. Taxiul frânase lent, elegant în fața vilei. La așa discurs, Mitică arată și el domnilor ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
împăcat cu lenea și soarele. Se trezi iar și se pierdu iar și se trezi și iar închise ochii. O mișcare. O umbră greoaie, bătrână... Trebuiaatenție, maximă atenție, cineva foșgăia, undeva, aproape. — Ce vezi? Unde te uiți? La ce te holbezi, tinere? năvăli vocea groasă, din stânga, din dreapta, de pestetot. Nu clintise. Încă nu clintise. Nu se va mișca, nu va ceda. Răbdare, răbdare și curiozitate și concentrare. Nepăsare, doar astfel... Atenție, multă atenție, simțire, maximă simțire. Așa vine somnul, visul, așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

garderoba, pun sub cheie DVD-urile, mă înscriu la niște cursuri la seral și o iau de la capăt. Apoi sunt în oraș într-o seară; dansând și redevenind fata de gașcă, înconjurată de bărbați, când de obicei îmi văd fostul holbându-se la mine. Și îl ignor, pentru că am trecut peste. Și mi-am petrecut atâta timp convingându-mă că mi-e mai bine fără, încât am început să o cred. Bineînțeles că sus-numitul fost prieten se apropie de mine și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
prânzului. Apoi mă așez să citesc Irish Independent. Când îl deschid, inima îmi tresare. Acolo, în mijlocul paginii cinci, e o fotografie uriașă cu Adam. Și parcă mi-ar zâmbi, cu o privire ce pare a spune: „Te-am prins“. Mă holbez pur și simplu în continuare, fără să spun nimic, deși o parte din mine ar vrea să-i arate tatei poza și să spună: „Tată, îl vezi pe bărbatul ăsta? Mi-a dat numărul lui de telefon și e foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
din baie, când aud un bip de la mobilul meu. Mă uit cine mi-a trimis mesaj. Numele lui Adam Kirrane licărește pe ecran. Doamne-Dumnezeule! Calmează-te, Katie. Inspiră adânc. Apăs entuziasmată tastele. SUNT IN ORAS. VREI SA NE VEDEM? Mă holbez la text, cu mâna dreaptă încleștată pe mobil. E fantastic, nu? E un basm, și eu sunt personajul principal. Nu am mai fost atât de entuziasmată de atunci, demult, când eram la Universitatea din Dublin și m-am îndrăgostit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Bună, sunt Katie și acum nu pot răspunde la telefon, dar vă rog să lăsați un mesaj.“ Pe de altă parte, ați putea avea încredere într-o persoană care pare așa de voioasă când vorbește în telefon, singură acasă? Mă holbez la telefon. Trebuie să mă gândesc bine la ce mesaj o să-i scriu. Doar nu vreau să par prea entuziasmată. Pe de altă parte, nu vreau să par nici prea neinteresată. Poate se răzgândește și invită pe altcineva în oraș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
urmă de Adam. Pfiu! A fost cât pe ce. Slavă Domnului! Câțiva oameni se uită, cum fac de obicei când o femeie singură intră într-un bar. Îi privesc dușmănos, și ei se uită în altă parte. Oamenii care se holbează sunt atât de nepoliticoși! Mă așez la bar, pentru ca Adam să mă vadă fără probleme când intră. Mă întreb dacă o să-l recunosc imediat. O să-l mai recunoască altcineva? Până la urmă, nu vreau paparazzi pe urmele noastre, haha. Poate ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
apuc să mă gândesc dacă am într-adevăr nevoie de încă un pahar de vin pe stomacul gol. Îmi arunc privirea în jur, dar nimeni nu se mai uită la noi. Irlandezilor nu le place să fie surprinși când se holbează. Vedeți voi, noi din orașul ăsta suntem toți foarte importanți. Avem VIP-uri și VVIP-uri și mai sunt, desigur, oamenii ca mine care nu intră nicăieri. Cel puțin, nu în barurile unde intră doar membrii, ca să se bată pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
scuze că te deranjez, dar mă întrebam dacă nu cumva ești... Mă întorc. Aș recunoaște vocea aia oriunde. —Bună, Elaine, spun cu un zâmbet larg. Ar fi trebuit să vedeți cum i-a picat fața! Elaine pur și simplu se holbează la mine, nevenindu-i să creadă. Nu știu dacă din cauză că sunt cu Adam sau pentru că am ieșit cu altcineva decât fratele ei, dar trebuie să spun că mă amuz. Da, e chiar Adam Kirrane, continui eu, și Adam întinde mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
momentul de față. Ați fost de curând pe acolo? Se merge pe o singură bandă când te apropii de Drumcondra - bine-ați venit în Irlanda, ce mai faceți? Ajungem repede în zona Back Bay, unde e hotelul nostru. Toată lumea se holbează când intrăm în hotel. Închipuiți-vă că așa trebuie să se simtă mereu formațiile celebre. Ca niște pești într-un acvariu. E amuzant cum oamenii se uită mereu insistent la echipajul unui avion, nu? Doar nu suntem atât de interesanți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
mă înfășura într-un imens și pufos prosop alb, luat direct de pe suportul cu prosoape calde. Mă întâlnesc cu Amy în holul hotelului și e o adevărată apariție cu părul lăsat. Când trecem pe lângă recepție, bărbații se întorc și se holbează fățiș. Nu pot să se abțină. E reprezentativă pentru majoritatea însoțitoarelor de zbor. Sunt în mare parte înalte, slabe și fermecătoare. Cum spuneam și mai devreme, în meseria asta sunt motive destul de bune să rămâi slabă. Vedeți voi, când faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
arunc o privire în propria mea revistă, dar nu pot vedea decât poza lui Adam invers. Aproape că vreau să înhaț revista și să o pocnesc pe Amy în cap cu ea. Arată bine, comentează ea. Nu spun nimic. Se holbează la el, și eu mă simt deodată foarte protectoare cu fotografia lui Adam. Adică, orice om de pe stradă poate să intre în magazin, să cumpere poza lui, să o păstreze, să o comenteze, să o desființeze sau să facă orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
să o desființeze sau să facă orice cu ea. Și el nu poate spune nimic ca să se apere. Presupun că e prețul celebrității, dar nu sunt sigură că îmi place. Hai, arată-mi-o, spun trăgând revista spre mine. Mă holbez la imagine și mi-e greu să-mi închipui că-l știu pe tip, cu atât mai puțin că am cinat împreună aseară. Adam poartă un smoching alb și e la o petrecere din L.A. Arată relaxat, bronzat, fericit și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
un copil mic. Știu că nu glumești, drăguță, știu. Și apreciez că îmi spui asta, dar chestia e că... Donald de fapt se vede cu alte câteva femei, dar mi-a spus de ele, așa că e în regulă. —Ele? Mă holbez pur și simplu la Debbie, de parcă și-ar fi pierdut mințile de tot. —Ascultă, Katie, oftează ea, Donald a fost într-o relație de șapte ani până vara asta. Ultimul lucru de care are nevoie acum e să se implice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
ar fi făcut-o, mi-aș fi distrus machiajul până ajungeam la parcare! Mike s-a oferit să mă ducă acasă și am acceptat bucuroasă. Nu cred că aș fi putut face față transportului în comun, cu oamenii din autobuz holbându-se. Nici nu aveți idee cât de prostește se uită oamenii la stewardesele în uniformă. Așa că, dacă vă întrebați cumva cum am ajuns în mașina lui Mike, acum știți. Dacă nu mă înșel, tu ghicești viitorul? mă întreabă Mike pe când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

unei benzine căreia Îi pasă, așa cum demonstrează noul nostru logo, narcisa. Și sentimentul nostru este că Panther Prime, cu accentul pe care Îl pune pe sport și pe ideea de competiție, e pur și simplu mult prea agresiv. — Agresiv ? Mă holbez la el, uluită. Dar... e o băutură din fructe. Chestia asta nu are nici un sens. Glen Oil este o companie producătoare de petrol, care emite tone de noxe și aduce daune iremediabile planetei. Panther Prime este o băutură total nevinovată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
suc neajutorată. Nu știu. Mă duc s-aduc o cârpă, spune celălalt tip și sare În picioare. Ușa se Închide În urma lui și se așterne tăcerea, Întreruptă când și când de sunetul băuturii de afine prelingându-se pe podea. Mă holbez la Doug Hamilton, roșie la față și cu tot sângele pulsându-mi În urechi. Te rog... spun și-mi dreg glasul răgușit. Nu-i spune șefului meu. După toate planurile pe care mi le făcusem, am dat-o În bară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Nu, n-a fost cea mai bună zi din viața mea. În timp ce se uită pe biletul meu, urmează o scurtă tăcere. — Uite ce-i, spune coborând vocea. Ce-ai zice să-ți dau un loc la clasa superioară ? — Poftim ? Mă holbez la ea fără expresie. — Hai, că meriți o compensație. — Serios ? Dar... poți să dai un loc la clasa superioară, așa, pur și simplu ? — Da, dacă avem locuri libere. Evident, totul trebuie făcut cu maximă discreție. Și zborul ăsta e extrem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
cu adevărat. Dar... astea au fost doar vorbe goale, nu ? Adică, ce Dumnezeu, eram la un pas de moarte. Nu se poate spune că eram superlucidă. — Connor, și ședința ta ? zic, amintindu-mi brusc. Am amânat-o. — Ai amânat-o ? Mă holbez la el. Pentru mine ? Acum chiar că mă ia cu leșin. Abia mă mai țin pe picioare. Nu știu dacă e din cauza călătoriei sau a dragostei. O, Doamne, e de ajuns să te uiți la el. E Înalt și frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]