841 matches
-
nu-mi pasă unde mergem. Încearcă să-ți menții atitudinea asta, spuse tata. Își aprinse o țigară și-mi Întinse pachetul. Nu fumezi? — Nu. — Asta e bine. Așa, acum du-te cu găleata afară, urcă scara și pune-o pe horn; eu rămÎn să Încui aici. M-am dus afară. Era Încă Întuneric, dar pe culmile dealurilor Începea să se lumineze. Scara era sprijinită de perete și după ce am găsit găleata veche de lîngă șopron m-am urcat pe ea. TĂlpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
culmile dealurilor Începea să se lumineze. Scara era sprijinită de perete și după ce am găsit găleata veche de lîngă șopron m-am urcat pe ea. TĂlpile de piele erau alunecoase și nesigure pe treptele scării. Am pus găleata peste gura hornului, ca să nu intre apa de ploaie sau veverițele. M-am uitat În jos - printre coroanele copacilor se vedea lacul. De partea cealaltă se vedeau acoperișul magaziei, gardul și dealurile. Acum se făcuse mai multă lumină și era frig și devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care sfredelește cerul? Moș Dumitru Carpen și-a tras pălăria mai pe frunte și, cu ochii burnițați, a prins să cerceteze zarea. Când s-a dumirit cum stau lucrurile, a grăit către Pâcu. Cam ai dreptate, Pâcule. Aista-i fumul hornului de la Crâșma din drum. Ii semn că Măriuța are de gând să facă plăcinte poale-n brâu... Parcă le simt miroazna de aici. D-apoi ce tochitură face! Vrednică fimeie!... Si ce ochi are!... De când te știu, Pâcule, tot cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Jănel o început a da ocol covăliei. Așa pe departe. Parcă se temea să se apropie. Cu fiecare zi care trecea, însă, se apropia tot mai mult de ușa covăliei...Intr-o dimineață, pe când geana răsăritului a prins a lumina, hornul o început a scoate fum din nou, semn că nenea Jănel o îndrăznit să intre în covălie și să aprindă focul în vatră...Să vezi atunci bucurie pe oamenii din cine știe câte sate! Toți veneau la el să le facă, să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
facă, ori să nu știe să facă, că-i tot una. Coșcovea dormita sub horbota străvezie a ceții dinaintea înserării. Verdele câmpului prindea a se întuneca, pierzându-și încet-încet culoarea. In zare se profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii, se învârtejea spre pământ. Cărăușii călcau arar pe lângă boii asudați, care răsuflau din greu împingându-și grumazul în restee. Moș Dumitru dondănea ceva de unul singur. Cu cine vorbești
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nesimțite. Apoi îi mai dezmierd pe flăcăii iștia, că tare-s cuminți! Nu te-or lăsa la greu niciodată... Eu mă uitam acolo, spre Crâșma din drum. Matale ai băgat de seamă ceva? Ce să bag de seamă, Hlibocene? Fumul hornului... Ei, ce-i cu fumul? Se lasă în jos, în loc să urce. Si ce-i cu asta? Nu am mai văzut noi ploaie? Da’ ploaia va veni abia mâine. Credeam că n-ai băgat de seamă și de asta te-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a întâmpinat pe cărăuși - ca de fiecare dată - cu soarele în brațe. Razele piezișe ale chindiei le înțepau ochii ca niște suliți. Moș Dumitru și-a tras pălăria mai pe frunte, ca să poată privi spre zarea Ponoarelor prinsă de vâlvătăi. Hornurile satului din potcoava pădurii i-au primit cu fuioarele de fum ce închipuiau coloane albe ale unui templu ceresc...Ca dintr-o lume a poveștilor ajungeau până la ei mugetul vitelor întoarse de la pășune, zvon de tălăngi de la stâna oploșită în Fundul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
coșar de porumb, adus pe roate, cu doisprezece boi. Ea singură l-a lipit cu lut pe dinafară și pe dinăuntru, l-a văruit. Un om i-a cârpit coperișul și i-a făcut o vatră cu o închipuire de horn, un coteț pentru galițe și altul pentru purcel. Un vecin i-a dăruit două ferestruici care nu-i mai trebuiau. Numai trei ochiuri aveau sticlă: celelalte le-a astupat cu hârtie de la popa... Florica, după ce a văzut cum s-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dușcă de bere. Fandarac așteptă, răbdător, să pună jos halba și să se șteargă la gură. — E, zise în sfârșit. Că nu se mai termină. Azi păsările au trecut în stoluri, roiau ca niște albine. Și zburau jos, la înălțimea hornurilor. Aproape că nu lăsau fumurile să se ridice. Și asta ce mai înseamnă ? C-o să ningă iarăși. Sau măcar o să vină o brumă groasă cât chiciura. Așa se zice, că cerul e greu când ciorile zboară jos, croncănind. Cine a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ăștilalți doi, mârâi Pârnaie, întinzând mâna din nou. — Zi bogdaproste, interveni Isaia. Făceți-o poștă, adăugă, și întinse pachetul către Bunelu, care ajunsese mai târziu. Ho ! strigă, văzând cum își suge bătrânul fălcile, trăgând cu nesaț, că n-oi fi horn ! Magdalena rămăsese cu mâna întinsă, nimeni n-o învrednici cu vreo privire. Iadeș își adună fierătaniile și trase sacul mai într-o parte. Se așezară care încotro. Io știu mormanul ăsta de când eram mic, visă Bunelu, rezemându-și capul într-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
animaliere se plasează brânzăriile și cășăriile. În acea epocă, funcționau în Moldova, aproximativ 30 de brânzării și casării. Dintre ele, șase erau situate în orașe (patru în Iași, una în Târgu Neamț, una în Bârlad). Toate aveau câte un singur horn, prelucrând lapte de oi și obținând produse în valoare de peste 61.000 lei anual. Numărul lucrătorilor folosiți era de 12, ceea ce înseamnă că ele se încadrează fie în cooperația capitalistă simplă, fie în mica producție, în cazul când lucrătorii erau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
orașe, mai precis la marginea lor, întrucât locuitorii se opuneau înființării lor în cartierele locuite deoarece „stricau sănătatea orășenilor”. În 1860-1862, existau în Moldova aproximativ 88 de tăbăcării și dubălării, dintre care 85 funcționau în orașe, cu câte un singur horn, cu 219 lucrători angajați, printre care 11 copii și trei femei. Salariul lor era de 1-2 lei pe zi pentru copii și femei și de la 1-10 lei pentru bărbați. Cel puțin o treime dintre tăbăcării se plasează în mica producție
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
limpede că și în domeniul producției de bere se constată utilizarea mașinilor. Fabricile de bere erau însă foarte mici, „un fel” de instalații mecanice, cu câțiva lucrători salariați. Cu excepția a cinci dintre ele, care utilizau forța aburului, celelalte erau cu „hornuri și cuptoare”, prelucrând orz, hamei, porumb și secară. De altfel, consumul berii în acea epocă în Moldova era mic. Berea continua să rămână o băutură a populației germanice din țară și a unei foarte restrânse pături orășenești localnice. Tehnica producerii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fragmente alăturate mai degrabă în acord cu ordinea interiorității decât cu cea temporală, romanul lui Paul Bailey este declanșat, aproape suprarealist, de câteva cuvinte vechi românești, persistând în memoria lui Andrei precum un limbaj primitiv, esențial - sânge, zăpadă, berze pe hornuri. In acest vocabular minimal se concentrează o amintire tragică. Victimă a unui antisemitism cultivat în România de legionari, mama sa, Irina Aderca este ucisă într-o pădure înzăpezită. Tatăl s-a sinucis, înecându-se in Sena. Mai mult decât o
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Numărul zilelor până la înflorit și maturare, talia plantelor, numărul ramurilor și a pîstăilor pe plantă, MMB și producțiile scad odată cu întârzierea semănatului (AZIZ M.A., RAHMON M.M., 1992). Semănatul timpuriu are efect pozitiv și asupra dezvoltării bacteriilor, fixatoare de azot (HORN C.P., 1996; ROMAN GH. și colab., 1998). Desimea de semănat este un factor foarte important în cadrul tehnologiei de cultivare la năut, iar în condițiile țării noastre este recomandabil să folosim 40-50 boabe germinabile la metru pătrat (IONESCU AL., 1956; VELICAN
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
a proteinei și cenușei (HUNG J.V., 1996). Virusurile, în special virusul piticirii clorotice, influențează crșterea și dezvoltarea plantelor de năut, mai ales în funcție de faza de vegetație în care sunt atacate plantele, producția scăzând cu cât virusul infectează planta mai devreme (HORN N.M., REDDY S.V., 1995). Ca măsuri de prevenire și combatere se recomandă tratarea seminței cu unul din produsele: Bavistin, Bavistin-FL, Fundazol sau Metoben, și prin aplicarea 38 tratamentelor în timpul vegetației cu unul din produsele: Bayleton 5%PU, Dithane 75 WG
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
-i faci și mai mari că-s mai spornici, îi pui unul peste altul. (mimează clădirea chirpicilor) Așa... lași loc de ferestre și de uși (delimitează în aer aceste spații), tai lemne (mimează), le pui la locul lor... pui acoperișul, hornul și gata. Numai fumul să iasă și gata casa. Mina: (care s-a crispat din ce în ce mai tare pe toată scena) Ilie, te rog, încetează. Nu te mai prosti în halul ăsta. încetează. Ilie: (traversînd drumul de la nedumerire la realizarea situației) Iartă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
unei toarte al cărei centru este sus; mica pâlnie roșie are maximum de expansiune la buza de sus; coada capacului tigăii o face să pară gata de a fi ridicată și o ploscă galbenă de pe farfurie se înalță ca un horn. Împreună, cele cinci forme alcătuiesc un ansamblu ascendent care influențează puternic starea de spirit a întregului spectacol. Cam atât despre efectul celui mai puternic centru exterior asupra tabloului lui Matisse. Totuși, este la fel de adevărat că distanța picturii față de podea și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
centrul compozițional ca microtemă a poveștii. În mod similar, Manet, în gravura sa Rendez-vous-ul pisicilor (figura 85), a separat prin coșul din centru pe pur tătorul întunecimii de acela al luminozității, dar neutralizând separarea prin coada pisicii albe, care mătură hornul, și capul pisicii negre, care o adulmecă pe cea dintâi. Ce modalitate mai bună s-ar fi putut găsi pentru a prezenta relația ambivalentă dintre suspiciune și atracție și, în ecoul ei simbolic, relația tot atât de ambivalentă dintre viciu și virtute
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
nunta din Ardeal, sentimentul dezrădăcinării, dar și al înrădăcinării, mitul strămoșilor. Satul poetului este legat de vremea copilăriei, pământul este cel al acestei epoci: "și apoi toamna singuri, acasă/ frigem bureți târzii pe-o sobă înnoptată,/ ieșea fumul încet pe hornuri cu viață/ și ne trezeam deodată în zori/ opriți de ninsoare" ("Pământul"). Pe acest pământ, într-o viziune dramatică și halucinantă, este casa părintească. În cumpăna fântânii stă răstignit tatăl, pârghie este mama înșurubată în brațele noduroase ale tatălui. Copiii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
atâta rău ți s-a tot dat mereu/ Ca și altădată". Apare obsesiv ideea că lumea stă sub semnul calvarului, o negură de dor și deznădejde cuprinde lumea, un Hristos străin urcă Golgota, fântâna se spânzură de cumpenele ei, din hornul casei iese bălegar în loc de fum; întregul univers stă sub semnul secetei. Lumea parcă se află când înainte, când după potop, peste tot mustesc seve, neutre, amare, dulci, otrăvitoare, și pentru aceste adevăruri spuse, poetul va fi condamnat "cu martori și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trecând, spre asfițit o revărsare de ape” * “Vitoria simțea adiera rece dinspre munte. Șuvițele castanii din jurul frunții I se zbătură” * “C-un ștergar acoperi masa și se feri la o parte, cu fața umbrită de întristare, cu umărul rezemat de horn. Vitoria își trase broboada peste gură și rămase dreaptă pe scăunașul său, cu brațele încrucișate pe sâni, prvind fără să vadă frământarea de-afară a stihiilor” * “Toți o întreabă de omul ei. Ea trebuie să strângă din umeri, simțindu-se
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ea zvon", brazii erau "mai negri decât de obicei", dar mai ales "nourul către Ceahlău e cu bucluc". Venirea iernii sugerează așadar drama femeii. Alte semne prevestitoare vin din timpuri mitice: "cucoșul se întoarse cu secera cozii spre focul din horn și cu pliscul spre poartă [...] dă semn de plecare", deci Lipan nu va veni acasă, ci va trebui să plece ea Ia drum. Când bănuiala devine certitudine, Vitoria pornește în căutarea soțului, zbuciumul și căutările dinlăuntrul Vitoriei fiind labirintul interior
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Paler constată, perfect îndreptățit, următorul lucru: ,,Iernile lui Bruegel ne spun despre pictorul flamand mai mult decît autoportretul său presupus’’(p. 12). Nu la fel, oare, și ,,tablourile de iarnă’’ ale lui Bacovia? Ninsori „grozave”, amurguri „sumbre, de metal”, ceață, „hornuri ce fumează”, „pustiu”, „corbi”, „lupi”. în fiecare detaliu e o senzație, un gînd, o reacție. Unele poeme atestă nevoia de căldură și apropiere umană, altele exacerbează solitudinea, așază anotimpul printre semnele fatalității. Cert, iernile contribuie la definirea comportamentului poetului, „spun
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
coasta de la Canteleu. Acolo se afla una dintre cele mai minunate priveliști din lume. În urma noastră Rouen-ul, orașul cu biserici, cu clopotnițe gotice, lucrate ca niște bibelouri de fildeș; înaintea noastră Saint-Sever, cartierul cu manufacturi, care-și înălța miile de hornuri fumegînde, pe marele cer, față în față cu micile turle sfinte ale vechii cetăți. Colo, săgeata turnului catedralei, cel mai înalt vîrf al monumentelor omenești, și, dincolo, "Pompa de foc" și "Trăsnetul", rivalul ei, aproape tot atît de nemăsurat, care
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]