1,233 matches
-
cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA 1 Morții călăresc repede (cu sensul de "sunt repede uitați") traducere de Iulian Gabriel Hrușcă. 2 Azi, făcurăm instrucție, nu glumă: Suntem tăbăciți de praf și de humă, Ne pârâie oasele, ne dor toate cele, Mațele ne chiorăie și ele! După atâta trânteală, Ia, să dăm asalt la haleală! Slană cu mazăre avem de crăpelniță, azi. Ura! La burlanul pe roți al companiei, camarazi! Bunătăți de alea: stridii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
finalul părții a II-a din Amintiri din copilărie, râsul indulgent se exercită asupra propriei persoane: "În sfărșit, ce mai atâta vorbă pentru nimica toată? Ia am fost și eu, în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din Humulești, care nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până la treizeci și nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut. Dar și sărac așa ca în anul acesta, ca în anul trecut și ca de când sunt
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
de inițiative de o putere spărgătoare de stavili ca a semințelor și de o exuberanță năvalnică, precum a larvelor sau a vieții embrionare. Toate aceste atitudini, orizonturi, accente, inițiative răzbat în pofida presiunii ce-o exercită conștiința asupra lor, ca de sub humă, în lumina de deasupra (Blaga, 1969, p. 32). Buchetul de caracteristici ale acestui inconștient, constelația de factori ce rezidă în inconștientului colectiv, împuterniciți cu o asemenea forță de amprentare asupra produselor culturale ale conștientului se împletesc organic pentru a genera
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este evidențiată atunci când se constată că, fie și fără a urmări o anumită sistematizare a demersurilor lor, cei mai mulți dintre gânditorii epocii moderne au exhibat, în scrierile lor, atât o viziune politică, cât și una epistemologică 45. De la Hobbes la David Hume, de la Adam Smith la Condorcet, de la Hegel la Marx se resimte, din această perspectivă, prezența unor intense preocupări în acord cu spiritul timpului, ceea ce face ca astfel de autori să poată fi percepuți și ca gânditori preocupați de progresul cunoașterii
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
decât o periculoasă profeție, fie că ne referim aici la evoluția societății umane spre un model liberal ori spre unul socialist. Nu putem decât să observăm repetarea unor experiențe particulare din trecut, dar asta nu ne permite așa cum arăta David Hume să știm cum va arăta viitorul. Nu există posibilitatea unor analogii raționale între trecut și viitor, căci, după cum sublinia Burke, "omniprezența faptului-surpriză este rezultatul firesc al caracterului schimbător al tuturor lucrurilor"; e) antiintelectualismul cunoașterea nu poate fi universală, așa cum consideră
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Kundera, vine de acolo că nu a înțeles "cea mai europeană dintre arte", o artă a râsului divin care destramă ca Penelopa pânza țesută ziua de către ideologi, filosofi, erudiți. În acest sens s-ar fi amuzat Platon pe seama lui Protagoras, Hume pe seama teologiei naturale, Kierkegaard pe seama lui Hegel, Derrida pe seama lui Heidegger: Nevoia de a desface aceste tapiserii poate fi considerată o răzbunare a omului de rând pe indiferența preoților față de marea fericire a celor mulți"183. Iată și motivația lui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
autorul c]rții Blacks and Social Justice și se ocup] de studiul filosofiei politice. Stephen Buckle este lector de filosofie la La Trobe University din Victoria, Australia. Este autorul c]rții Natural Law and the Theory of Property: Grotius to Hume și coeditor al lucr]rii Embryo Experimentation. C.A.J. Coady este profesor de Filosofie și director al Centre for Philosophy and Public Issues din cadrul University of Melbourne. A publicat numeroase lucr]ri în domeniul epistemologiei, eticii și al filosofiei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ofer] direcția de bâz] - la care este inc] nevoie de o prelucrare inteligent] și mai ales de discurs pentru a-i da o form] organizat]? Darwin a schițat aceast] sugestie într-un pasaj remarcabil care preia idei centrale de la Aristotel, Hume și Kant (Darwin, 1859, vol. I, partea I, Capitolul 3; aceast] discuție a fost puțin abordat] pan] acum, deoarece versiuni ale zgomotosului mit pseudodarwinist au fost acceptate pe larg că singura abordare evoluționist] a eticii). Acestea fiind spuse, relația dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau a pl]cerii. S-a presupus totuși c] ceea ce oamenii trebuie s] fac] este întotdeauna o funcție a ceea ce este bine: acțiunile sunt drepte numai dac] aduc binele. Cei mai originali filosofi morali ai secolului al XVIII-lea, David Hume (1711-1776) și Immanuel Kant au adus argumente împotriva acestei idei adânc înr]d]cinate, primul, în mod indirect, cel din urm], în mod frontal. Hume a respins modelele de moral] propuse de dreptul natural și a încercat s] arate c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
numai dac] aduc binele. Cei mai originali filosofi morali ai secolului al XVIII-lea, David Hume (1711-1776) și Immanuel Kant au adus argumente împotriva acestei idei adânc înr]d]cinate, primul, în mod indirect, cel din urm], în mod frontal. Hume a respins modelele de moral] propuse de dreptul natural și a încercat s] arate c] o teorie axat] pe virtute poate explica cel mai bine convingerile noastre morale. Morală, în schimb, trebuie s] provin] din sentimente, de vreme ce tocmai ea și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar fi afecțiunea parental] și bun]tatea fâț] de cei aflați în nevoie, virtuți care redau preocuparea natural] pentru bun]starea altora. Întrebarea era dac] toate virtuțile pot fi explicate astfel. Dreptatea este una dintre cele mai problematice virtuți, credea Hume. Unul dintre predecesorii s]i, Episcopul Butler (1692-1752) notă c] respectarea regulilor drept]ții nu aduce întotdeauna binele fie agentului, fie celorlați - s] lu]m, de exemplu, cazul în care un p]rinte virtuos și devenit s]rac returneaz] banii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] lu]m, de exemplu, cazul în care un p]rinte virtuos și devenit s]rac returneaz] banii pierduți unui milionar zgârcit. Dac] ceea ce este drept este întotdeauna determinat de ceea ce este bine, cum putem explica atunci virtutea drept]ții? Hume a sustinut c] benefic] pentru societate este practică acceptat] a regulilor cunoscute ale drept]ții, chiar dac] aceast] practic] cauzeaz] dificult]ți în unele situații. El a susținut, de asemenea, c] dorința dezinteresat] de a respecta aceste reguli se dezvolt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ale drept]ții, chiar dac] aceast] practic] cauzeaz] dificult]ți în unele situații. El a susținut, de asemenea, c] dorința dezinteresat] de a respecta aceste reguli se dezvolt] în mod natural, pe baza compasiunii pentru ceilalți. Astfel, din perspectiva lui Hume, putem vedea c] și virtutea supunerii fâț] de legi poate proveni în întregime din sentimentele și dorințele noastre. Kant a elaborat o versiune mai radical] a teoriei conform c]reia morală își are sediul în rațiunea uman]. Pentru el, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dori ca acest plan s] devin] o maxim] pe baza c]reia s] acționeze toți întotdeauna? Pot acționa doar dac] r]spunsul la aceast] întrebare este „da”. Teoria kantian] este o alternativ] mult mai bine articulat] decât cea a lui Hume în privința perspectivei conform c]reia consecințele benefice sunt cele care stabilesc ce este drept. Kant susține c] trebuie s] stabilim întotdeauna ce este drept înainte de a putea ști ce e bine. În viziunea lui Kant, morală presupune și un motiv
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
necesar]. Astfel, simțul comun și împreun] cu acestă competențele morale ale individului sunt protejate în fața sov]ielilor teoretice și a simplific]rilor. Pe baza acestei viziuni, Reid s-a pronunțat împotriva hedonismului secular pe care l-a v]zut la Hume. El a dorit s] apere creștinismul, identificat acum cu simțul comun. Bentham a crezut, din contr], c] apelul la intuiție mascheaz] doar interesele personale periculoase ale celor care îl lansau. El a sustinut c] principiul s]u utilitarist - trebuie s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
of Morals (Oxford: Clarendon Press, 1952). Hartmann, N,: Ethics (1926); trans. Coit (London: George Allen and Unwin, 1932). Hegel, G. W.F.: Philosophy of Right (1821); trans. Knox (Oxford: Clarendon Press, 1942). Hobbes, Ț.: Leviathan (1651); (Oxford: Basil BlackweO, 1946). Hume, D.: Treatise of Human Nature (1738): ed. L. A. Selby-Bigge and P. H. Nidditch (Oxford: Clarendon Press, 1978). Kant, L: Groundwork of the Metaphysics of Morals (1785); trans. Paton (London: Hutchinson, 1948). Locke, J:. Two Treatises of Government (1690); ed. Peter
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s-au n]scut pur și simplu sub acel guvern]mânt și trebuie s] se supun] automat legilor acestuia? În al doilea rând, contractualiștii susțin c] trebuie s] ne supunem deoarece trebuie s] ne respect]m promisiunile, dar, așa cum remarcă Hume, si ei „sunt puși în dificultate de întrebarea: De ce ar trebui s] ne respect]m promsiunile?” (Barker, 1960, p. 229). Aceleași elemente care pun în discuție existența unei obligații politice naturale arunc] o umbr] de îndoial] asupra existenței unei obligații
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
avantajul reciproc, fie pe imparțialitate. Într-un anumit sens, nici nu exist] o tradiție contractualist] în etic]; exist] doar un instrument contractual pe care diferitele curente l-au folosit în scopuri diferite. Referințe Barker, E.: Social Contract: Essays by Locke, Hume and Rousseau (London: Oxford University Press, 1960) Buchanan, J.: The Limits of Liberty: Between Anarchy and Leviathan (Chicago: University of Chicago Press, 1975) Diggs, B.J.: „A contractarian view of respect for persons”, American Philosophical Quarterly, 18 (1981) : „Utilitarism and contract
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rilor de mai tarziu ale doctrinei utilitariste reprezint] încerc]ri de soluționare a acestei simple dileme de mai sus. R]spunsul inițial aparține tocmai lui Bentham și este influențat de ideile utilitarismului timpuriu având că principali adepți pe Hobbes și Hume, care așeaz] pe picior de egalitate utilitatea și caracterul folositor în scopul promov]rii pl]cerii și evit]rii suferinței; este ceea ce se numeste utilitarism „hedonist”. Aceast] versiune a fost supus] parodierii din partea celor cu înalte concepții etice sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care acțiunile celorlalți le pot avea asupra noastr]. Prin urmare, avem dreptul de a ne opune redistribuirii radicale a propriet]ții, chiar dac] îmbr]tis]m principiile utilitariste; acest lucru a fost sugerat mai întâi de c]tre Bentham și Hume, iar mai apoi și de c]tre alți gânditori, în virtutea unor considerente deductibile empiric. Aceste dou] implicații ale utilitarismului sunt diametral opuse, ins] nu este nici o greșeal] în a afirma c] exist] atitudini utilitariste pro și contra unei anumite politici
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
XVIII-lea. Acest mod de gândire ignor] adesea, printre multe alte aspecte, și faptul c] societ]țile din vremea lui Aristotel precum și cele aristocratice nu erau societ]ți democratice. Într-adev]r, adepții aristocrației, printre care se num]r] Aristotel sau Hume, nu au oferit o descriere a conceptului de virtute, ci au perceput aceast] valoare că pe o idealizare a comportamentului specific vremii respective. Prin urmare, cei care doresc s] se revin] la vechea organizare a polis-ului grecesc sau la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ceea ce afirm], cât prin ceea ce respinge (etică iudeo-creștin]). Ins] nici autorul însuși nu a fost pe deplin conștient de intensitatea caracterului anticreștin al teoriei sale. El este ins] conștient c] idealul s]u de „supraom” (übermensch) nu va posedă ceea ce Hume numește „virtuți c]lug]rești”, printre care amintim umilință și castitatea; dar pe de alt] parte, Nietzsche nu pare s] considere compasiunea ca fiind o virtute care descinde din tradiții c]lug]rești precum iudaismul, creștinismul și budismul. Omul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Șir Thomas More a publicat Utopia. În cartea sa, More vede eutanasia că pe o soluție pentru bolnavii incurabili, reprezentând una dintre cele mai importante instituții ale unei comunit]ți ideale. În secolele urm]toare, filosofii britanici (în special, David Hume, Jeremy Bentham și John Stuart Mill) au comb]țuț baza religioas] a moralei și interzicerea absolut] a suicidului, a eutanasiei și a infanticidului. Pe de alt] parte, marele filosof german al secolului al XVIII-lea, Immanuel Kant, consideră c] adev
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
diametral opuse. Pentru a ne da seama de acest lucru trebuie s] ne oprim și s] reflect]m asupra naturii psihologiei umane la modul general. Conform imaginii standard a psihologiei umane - imagine pe care i-o dator]m lui David Hume, celebrul filosof scoțian al secolului al XVIII-lea - exist] dou] tipuri principale de st]ri psihologice. Pe de o parte exist] percepțiile, care pretind c] reprezint] lumea. Din moment ce se presupune c] aceste percepții reprezint] lumea, atunci ele sunt subiectul criticii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Language, Truth and Logic (London, 1936); (London: Gollancz, 1970). Harman, G.: The Nature of Morality (Oxford: Oxford University Press, 1977). Honderich, Ț., ed.: Morality and Objectivity (London: Routledge and Kegan Paul, 1985), în special lucr]rile scrise Blackburn și Williams. Hume, D.: A Treatise of Human Nature (1783); ed. L.A. Selby-Bigge (Oxford: Clarendon Press, 1978), în special Book ÎI, Part III, Section III. Mackie, J.: Ethics: Inventing Right and Wrong (Harmondsworth: Penguin, 1977), mai ales capitolul 1. Nagel, Ț.: The View
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]