19,061 matches
-
cărți, despre fluturi sau despre haine uzate;/ vorbim despre ei ca și cum n'ar mai fi/ decît reproduceri pe cărți ilustrate,/ anemice còpii, decolorate,/ tot mai puține păreri - și tot mai tîrzii./ Vorbim ca și cum din păduri ne-ar veni/ miresme de ierburi și de frunze uscate,/ plante retrase în singurătate/ ca umbrele seara de prin case pustii./ Vorbim ca și cum nemaifiind și-au pierdut/ sub propria mască înfățișarea/ și graiul și harul și mersul și starea/ și-acum rătăcesc în necunoscut,/ acolo unde
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
să meargă pe jos, nici nu știu cât de mult le priește această opțiune sănătății generale. De altminteri, o româncă a ocolit globul pe jos și a revenit la domiciliu nevătămată. Cei ce pot parcurge drumul până la serviciu mergând prin rouă și iarbă câștigă, cu siguranță, în longevitatea încălțămintei. Nemulțumiți cu rezultatele din alegerile locale, în care a ieșit puternic la lumină năravul mioritic al românului, partidele politice cu speranțe deasupra pragului de 5% caută soluții de curmare a ascensiunii d-lui Iliescu
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
strecoară vînători/ răufăcătorii disperării/ farmecul lor Fii liniștită nu este farmecul tău/ alunecînd prin tăieturile grozave/ prin golurile de aer mulțumite ca gurile canalelor de aur/ capetele mele/ de diavol de ocnaș de ucigaș de fiu rătăcitor/ mă părăsesc/ și ierburile de pe pămînt ascund feline fără cap/ și revoluții tunse bănci distruse/ avioane libelule dulci pentru o seară și pentru o singură femeie oarbă/ acestei inimi i-ar trebui o lungă și frumoasă gură/ acestei lumi o lungă și frumoasă lume
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
titlul ca și cum, dintr-o dată, ar auzi această muzică. Manuela: Ai citit-o? Esteban: Nu. Dar de unde ai știut că-mi doream s-o citesc? Mama face un semn spre rafturi...E plin de autori anglo-saxoni de serie neagră. Harfa de iarbă și Mic dejun la Tiffany's, de Truman Capote, în colecție de buzunar. Manuela: Am văzut că-ți place mult acest Capote... Esteban îi întinde mamei cartea. Esteban: Citește-mi un pasaj...ca atunci cînd eram mic... Mama se așează
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
aguridă pe tipsia/ flămîndă a zilei în care m-am surprins/ căutîndu-ți gura printre consoane.// această înșiruire nedemnă de cuvinte/ nu face decît să mi te readucă în memorie/ în acea dimineață ploioasă legată la ochi// cînd pașii tăi înverzeau iarba/ iar inima ta/ de asemenea" (pașii tăi înverzind iarba). Sau cu un plus de revărsare patetică: "elasticitatea trupului tău biciuie orașul./ sîngele tău (răzvrătitul tău sînge)/ îngenunchiază pe treptele sîngelui meu./ o lună plină o enormă lună plină ne ia
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
am surprins/ căutîndu-ți gura printre consoane.// această înșiruire nedemnă de cuvinte/ nu face decît să mi te readucă în memorie/ în acea dimineață ploioasă legată la ochi// cînd pașii tăi înverzeau iarba/ iar inima ta/ de asemenea" (pașii tăi înverzind iarba). Sau cu un plus de revărsare patetică: "elasticitatea trupului tău biciuie orașul./ sîngele tău (răzvrătitul tău sînge)/ îngenunchiază pe treptele sîngelui meu./ o lună plină o enormă lună plină ne ia/ în stăpînire/ ne colindă. e vremea cînd/ aerul șerpesc
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
marcat de așteptare, aceasta fiind starea sa de spirit stagnantă și totodată aptă de variațiuni cromatice pe propria-i temă ironic-solară: "poate că mîine vom înțelege// adevărul a fost întotdeauna/ un lucru obișnuit umil// însă azi mergem la întîmplare/ prin iarba umezită de ploaie// pipăim pămîntul cu nuiele subțiri// nenumărate sînt viziunile soarelui/ și noi așteptăm să se ivească niciodată/ în același loc cu mereu alte culori/ în părul electrizat de spaimă// două globuri de carne/ albindu-se în fața ochilor noștri
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
și tot descîntul/ ce-mi este făptură/ se face floare de prun" (Într-un lăuntru). Și același echivoc între înfățișările sale palpabile și spiritualitatea sa, bineînțeles "adorată" de absolut: "Nu știu ce numeni mă duc/ dacă mai sînt/ boare beată/ cîntare sau iarbă/ Mă simt adorat din văzduh" (Nu știu). E drept că e consemnată și o aspirație spre umilința "dispariției", a dematerializării. Sînt punctele de foc - relativ puține - ale unui misticism real, mistuitor al carnației lumii, deschis larg spre spirit: "Doamne/ rămîn
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
genului mai cuprinde aluzii ("seamănă panică în tranșeele germane"), comparații elaborate ("întors pe toate părțile ca un șalău în tigaie") și în special un ton hiperbolic - peluza "duduie", difuzoarele "urlă", "larmă infernală", nemții sînt "prezenți la stadion cîtă frunză și iarbă" - împins pînă la parodie (o echipă învinsă, "cu visurile năruite", suferă "trecerea bruscă de la extaz la agonie").
Clișee fotbalistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17003_a_18328]
-
poate spune că rezolvă problemele existențiale mai mult sau mai puțin voalat expuse de celelalte două filme în discuție. Pionierul animației computerizate, John Lasseter (care între timp a mai cules aplauze și cu A Bug's Life/ Aventuri la firul ierbii, ce a coabitat foarte bine cu Antz/ Furnicuțele atât de marcate de personalitatea lui Woody Allen) izbutește un veritabil tur de forță dând satisfacție și spectatorilor de-o șchioapă și părinților ori bunicilor ce-i însoțesc, dar chiar și criticului
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
din emoția de a-și vizita prin mine tinerețea vîlceană, m-a lăsat să turui și aprobîndu-mă din cap. Mă întrerupea doar cît să mă întrebe: "Pompilia trăiește?" Trăia, și încă în aceeași casă veche, în fundul unei curți plină de iarbă pe care o ciuguleau orătăniile. Sau: Avea un cocoș rău care se dădea la oameni. îl știi?" Povestea cu cocoșul mi-o spusese și Virgil Ierunca, fost, el, elev al Pompiliei și al părinților mei. Curios e că, în anii
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
în celălalt caz, ești, cum ești. Ce urmează am mai scris. Nu ezit să repet scena... Al doilea lucru fusese o șoaptă; o șoaptă repede, un duh, un curent fierbinte care mă bătu în ceafă. Ședeam la geamul vagonului privind iarba care, spre Buzău, se știe, se întunecă puțin, căzînd parcă pe gînduri, făcîndu-se verde ca sticla, - iar el, Nichita, trecînd pe culoar, m-a pupat din mers pe ceafă, șoptind: "dublez singurătatea cu un sărut". De pe la Buzău pînă spre Focșani
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
cu o/ arteră deschisă în loc de chip/ cu mîinile copilărește mișcîndu-le/ direct din inimă precum păianjenii/ derutați în fața unui fluture ce/ semnifică la nesfîrșit frumusețea" (Madona desnuda. Toamna de-acum). Bardul se dedă unei senzorialități care trece lesnicios în senzualitate: "calc iarba e putredă de parcă mustul ei fierbe/ aprins de pofte alchimice e indecent cum inima/ pipăie de dinlăuntru un trup făcîndu-i propuneri..." (Pastel). Ori această incisivă notație a unei concupiscențe universale: "O lume de orgasme sau numai un orgasm/ uriaș nesfîrșit
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
și asupra unei vaci, domeniu în care, într-adevăr, Preda dispunea de mai sigure cunoștințe decât paternelul Scrinului negru. Acesta adusese în plan, cu totul ocazional, o vacă lihnită de foame în plină vară, anotimpul în care fie și numai iarba din grădina gospodăriei ar fi salvat-o. Nu numai că țăranii n-aveau "grădini"", răspunde iritat G.C., "dar n-aveau nici pământ, ci cel mult o bătătură aridă, fără pic de verdeață". Ce ar mai fi putut aduce Marin Preda
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
și azi universul e de un albastru cenușiu, perlat, luminos cu distincție". Percepem ochiul pictorului care alcătuiește compoziția, aranjează nuanțele, sprijinindu-și opera de ceea ce găsește în natură. E un compromis între descripție și viziune: "Printre șine cresc smocuri de iarbă lucioasă, lumina strecurată pe sub castani le aprinde odată cu micul halo de praf dansînd calm în jurul lor. O lumină venind de nu știu unde, răcoroasă, largă, absorbită de cîmp și copaci. În vecinătatea acestui loc pacific, cochete locuințe, printre care ale cîtorva familii
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
în derâdere: "Cum adică, să mă spăl pe mâini după ce merg la WC? Cum adică, să nu cumpăr din locuri special amenajate carne, legume și orice altceva, când e mai ieftin? îmi dai matale diferența? Cum să nu calc pe iarbă și să nu smulg florile, când parcurile sunt ale noastre, ale poporului? De ce să nu-mi încrustez numele în scorța de copac, când mă știu sortit eternității? De ce să nu sparg ferestrele în tramvai și să smulg plușul din compartimentele
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
Cronicar Mai și încă A doua zi de Paști, orășenii au ieșit dintre betoane, mochete și jalnice nevroze "la iarbă verde", cu soacre, copii, miel, purcel și telefonul mobil, să poată fi găsiți dacă i-ar fi bătut norocul la bingo. Îi mîna pe ei acolo nu dorul de natură, ci dorința de a frige în aer liber mielul și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17116_a_18441]
-
ceea ce-ar trebui să constituie libertatea spirituală a unui popor? Sunt cuvinte prea greu de priceput de banda de bișnițari grosieri ce-au împărțit țara în carouri mărunte, încât să nu scape ne(s)muls nici un centimetru pătrat din iarba păscută cândva de Miorița și cosită azi cu mașina electrică a lăcomiei și a nesimțirii.
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
e poezie, e poezie, indiscutabil. Iată: "dacă aș putea mi-aș lăsa spatele exact unde este acum vreo mie de ani/ și-aș pleca fără spate acasă/ dona juana mi-ar naște în loc de prunc spatele meu rătăcit și uitat/ prin ierburile infernului". Nicolae Magnificul este cartea unei iubiri prădalnice consumată sub pînda neîntreruptă a morții, sub veghea grea a lui Dumnezeu: "ție ți-e ca un cancer dragostea ta pentru mine/ ție ți-e ca o ascuțită secure viața ta pentru
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
veghea grea a lui Dumnezeu: "ție ți-e ca un cancer dragostea ta pentru mine/ ție ți-e ca o ascuțită secure viața ta pentru mine/ ție ți-e ca un phalus verbul că mie mi-e ca o pisică iarba pe care o calci în picioare..." sau "eu nu mă duc în ceruri eu mă duc în tine să te căptușesc pe dinăuntru cu mine/ eu nu joc șah cu sexul lui dumnezeu ci cu sexul tău eu de el
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
și din practicile micului ecran, livrînd satului planetar un mesaj care s-ar putea să nu fi fost decodat integral... Cu această spaimă-n suflet, m-am hotărît să mă rup de CNN și televiziunea locală și să merg la iarbă verde, urmînd îndemnul posterului festivalului. M-am refugiat într-o zonă patriarhală din inima metropolei canadiene, cartierul Queen, deopotrivă campus universitar și parc municipal, cu pajiști populate de jucăușe veverițe. În după-amiaza zilei de 11 septembrie 2001, peisajul era neschimbat
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
predilect: "Să ne lăsăm în voia aerului/ ce ne strînge/ ușor/ de gît/ să ne apropiem/ de un loc gol/ care ne iubește/ și nu ne mai pasă nu/ ne mai temem/ iubirea noastră este nepăsarea/ pămîntului din care crește iarba/ și care îndură putredele stîrvuri/ în pîine/ cu iubire/ preschimbîndu-le" (În voia aerului). La fel, "punctul central", blanchotian ce se metamorfozează existențial: "Acolo/ mă întorc mereu/ către acel punct central/ din care crește/ un negru și/ roșu copac" (L'eternel
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
autoreglare" (Carmen Firan) de care națiunea americană a dat și dă în continuare dovadă. în periplul acesta social, economic, cultural, în general, plin de palpitul cald al amintirilor, ne ajută și fragmentele literare, în final creionîndu-se o Americă de la firul ierbii, dulce-amară, extraordinară, grozavă, teribilă, splendidă exagerare. Bineînțeles că revista mai conține și prezentări critice (chiar o privire rapidă asupra literaturii germane contemporane, realizată de Markus Bauer și amintirile convorbirilor lui Isaiah Berlin cu Boris Pasternak și cu Anna Ahmatova), fragmente
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
Probabil că și asta declanșase în mine un resort ascuns... Fapt e că târziu de tot, noaptea, după cină, mă strecurasem singur afară, într-un fel de poiană-grădină, căutând un loc mai ferit, să nu fiu zărit. Mă lungisem în iarba moale, mătăsoasă, o specie vegetală de import, durabilă, și mă uitam la cerul înstelat de septembrie, un pic răcoros. Și, deodată, cum stăteam și mă uitam așa la cer, mă bătu un gând: ce-ar fi să rămân în America
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
moraliste, în fond. Că, de ce așa și pe dincolo, tocmai când te bucuri de ce ți se oferă, să-ntorci spatele. Ia te uită, ce tip, ce teorii!... Drept să spun, piticul mă luase pe nepregătite. M-am răsucit brusc în iarba mătăsoasă, întorcând spatele cerului riguros de deasupra capului, precum și conștiinței din noi. Îți dă mâna, m-am adresat în gând piticului, habar n-ai, îți dă mâna... Să fii liber tot timpul. Să nu te mai prefaci. Să nu mai
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]