938 matches
-
publicistică-proză-dramaturgie (417-445), manuscrise inedite din "Fondul Nicolae Labiș". Suceava (446-493), culegeri de folclor (494-525), traduceri de autor/din operă (526-583), corespondență (584-620), iar "contribuțiile critice" în: volume (621-641), periodice (642-1128), manifestări culturale (1129-1155), la care este adăugat un capitol de iconografie, altul de repere critice, precum și bibliografia publicațiilor consultate, indicii de volume/poezii, nume de persoane. Este prima lucrare de acest fel întocmită pentru Nicolae Labiș. "Addenda" referințe necuprinse în biobibliografiile dinaintea anului 1971, respectiv pozițiile 2344-2423. Ediția a fost scoasă
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
și, parțial, grafica: p.1-520 + 521-535 (34 reproduceri). "Addenda" cuprinde: apocrife/incerte (23 schițe/povestiri și o poezie, p.539-612), autografe (p.613-614), dedicații (p.615-622), acte și documente de arhivă private și oficiale (p.623-678, în nr. de 89), iconografie (14 foto de familie, p.679-983). "Aparatul critic" conține: cronologie (p.XXXIII-LXII, între anii 1481-1981), note-variante-comentarii (p.685-926, inclusiv descrierea celor 15 caiete/seturi de manuscrise olografe ale poetului și a volumelor princeps, fiind puse în evidență sute de variante
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
27 noiembrie 1885 - 1 septembrie 1944, Valea Mare, j. Argeș, răpus de cancer pulmonar). Ediție bibliofilă și critică de cca. 8200 p., din care: textul poetului este de 6360 p., iar aparatul critic (prefață, cronologie, note, comentarii, variante, repere critice, iconografie, indici etc.), de peste 1800 p., în care a fost conservată in nuce structura/arhitectura de autor, în ceea ce privește creația orânduită de N.S. în cele peste douăzeci de volume/ediții de sine stătătoare (versuri și proză între 1960-1982) alcătuite de el, a
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
esența sa. „"Rimele sacre"” este o carte cu un caracter pe de o parte introspectiv în sonete (utilizează metoda exercițiilor spirituale pe care le învățase de la iezuiți), iar pe de alta evlavios în poemele dedicate unor sfinți, sau inspirate din iconografia sacră și recomandate de Conciliul de la Trento. Pe Lope de Vega l-a surprins pe atunci revoluția estetică provocată de „"Singurătățile"” lui Luis de Góngora, iar, deși a intensificat tensiunea estetică a versurilor sale și a introdus bimembrația la sfârșitul
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
în anul 1905 când a realizat celebrul tablou "". Octav Băncilă a avut meritul de a fi pictorul care a ilustrat Răscoala țărănească din 1907. Relativ, puținele reprezentări plastice înfăptuite în imediata apropiere a anului 1907, au dus iremediabil la schimbarea iconografiei țăranului existentă până atunci. Ca urmare, au existat artiști ca Ștefan Luchian, Abgar Baltazar, Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc Șirato, Ștefan Dimitrescu, Ary Murnu și mulți alți adepți ai curentelor tradiționaliste care au apărut după anul 1920, a
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
în anul 1905 când a realizat celebrul tablou "". Octav Băncilă a avut meritul de a fi pictorul care a ilustrat Răscoala țărănească din 1907. Relativ, puținele reprezentări plastice înfăptuite în imediata apropiere a anului 1907, au dus iremediabil la schimbarea iconografiei țăranului existentă până atunci. Ca urmare, au existat artiști ca Ștefan Luchian, Abgar Baltazar, Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc Șirato, Ștefan Dimitrescu, Ary Murnu și mulți alți adepți ai curentelor tradiționaliste care au apărut după anul 1920, a
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
fost făurită din oțelul unui tun turcesc, luat pradă de război de ostașii români în timpul luptelor din Războiului pentru Independență (1877). A fost confecționată în Arsenalul Armatei din București. Coroana Reginei Elisebeta este din aur. Forma acesteia este inspirată din iconografia bisericească ortodoxă română, fiind foarte asemănătoare cu coroanele purtate de soțiile domnitorilor români, munteni și moldoveni, în evul mediu, ea exprimând în fapt continuitatea istorică. Coroana regală, respectând normele heraldice, are în compunere un cerc frontal de oțel, ornamentat cu
Însemnele regalității române () [Corola-website/Science/306723_a_308052]
-
a peste 300 de desene și lucrări de sculptură Muzeului de Artă din Chișinău - Republica Moldova, practic a peste 50% din opera sa. Din păcate, după 10 ani, când fiica artistului, Wanda Ostap, membră a Academiei Europene de Artă, expert în iconografie (Italia), expert și traducător pe lângă tribunalele din Belgia, a dorit să viziteze expoziția cu lucrările tatălui său, la Muzeul de Artă din Chișinău, a aflat că întreaga donație este încuiată la subsol și nu este expusă pentru public. În iulie
Andrei Ostap () [Corola-website/Science/306741_a_308070]
-
se remarcă portretul "Sfintei Macrina", figurile vii cu nimburi aurite și în relief și cu o vestimentație bogată ale participanților la Sinoadele ecumenice sau "Cavalcada împăratului Constantin cel Mare", scenă aflată pe peretele vestic al pronaosului și care apare în iconografia moldovenească numai la Biserica Sfânta Cruce din Pătrăuți și are un puternic mesaj antiotoman de natură să dezvolte sentimentele patriotic ale credincioșilor. Din pictura naosului sunt de menționat chipurile expresive ale sfinților militari, iar din cea a altarului figurile ierarhilor
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
Spălarea picioarelor și Cina cea de taină, alături de Învierea lui Lazăr. Pe timpanul peretelui vestic apare o temă rară: Fecioara Maria, cu mâinile întinse protector asupra părinților ei, Ioachim și Ana, încadrați de proorocii Isaia și Ilie. Pronaosul are o iconografie mult mai bogată ca de obicei. Pe tavan sunt reprezentate scene din „Vechiul Testament”; la extremitățile tavanului apar capete de îngeri și figurările antropomorfe ale Soarelui și Lunii. Pe peretele vestic se desfășoară tradiționala Judecată de apoi; pe peretele estic, în
Biserica de lemn din Bogdan Vodă () [Corola-website/Science/307970_a_309299]
-
se află îngeri și apostoli, plutind pe nori; mai jos apar Adam și Eva îngenuncheați, iar în dreapta lor are loc Psychostasia; din stânga începe focul iadului cu reprezentarea damnaților și a diferitelor cazne la care sunt supuși aceștia, în funcție de păcatul comis. Iconografia pronaosului este completată prin prezența câtorva pilde și minuni: Dumineca samarinencii, Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina, Vindecarea orbului și Necredința lui Toma. Inscripțiile scenelor sunt scrise parțial în română, parțial în slavonă, dar atât de incorect, încât sunt
Biserica de lemn din Bogdan Vodă () [Corola-website/Science/307970_a_309299]
-
unei campanii militare purtate de către Narmer împotriva triburilor libiene care amenințau teritoriul egiptean. Ținând cont în special de reprezentările care apar pe cele mai importante monumente ale domniei lui Narmer - paleta și capătul de sceptru - se poate stabili faptul că iconografia regală era destul de apropiată de cea tradițională, cunoscută de-a lungul istoriei faraonice. Astfel, Narmer poartă coroana roșie a Egiptului de Jos, coroana albă a Egiptului de Sus, flagellum-ul, sandalele și nu în ultimă instanță stindardele. Apar și primii oficiali
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
sunt și coșul (amintind de fuga lui din Damasc) și sabia (amintind de moartea sa de martir). Reformatorii secolului al XVI-lea au văzut în Pavel opozantul lui Petru, venerat de catolici. Această preferință a avut urmări destul de însemnate în iconografia din perioada Contrareformei. Figura lui Pavel apare destul de rar în țările și-n lăcașurile de cult catolice, în timp ce, în ambientul reformat (mai ales în Germania) iconografia s-a îmbogățit cu noi detalii, dintre care cel mai însemnat este reprezentarea lui
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
opozantul lui Petru, venerat de catolici. Această preferință a avut urmări destul de însemnate în iconografia din perioada Contrareformei. Figura lui Pavel apare destul de rar în țările și-n lăcașurile de cult catolice, în timp ce, în ambientul reformat (mai ales în Germania) iconografia s-a îmbogățit cu noi detalii, dintre care cel mai însemnat este reprezentarea lui Pavel cu două săbii: una a martiriului, cealaltă a „Cuvântului lui Dumnezeu”, nefiind exclusă nici interpretarea conform căreia ar fi opusul celor două chei ale lui
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
de Irineu din Lyon, pare să confirme - spun că la moartea lui Biserica trăia în pace sub Vespasian, iar cinstirea sa ca martir se datorează numai faptului că a suferit în acele timpuri atât de confuze și de primejdioase. În iconografie are emblemă palmierul. Bibliografie: "Enciclopedia Cattolica", Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze; "Enciclopedia dei Papi", Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; în 3 volume; John N.D. Kely, "The Oxford
Papa Linus () [Corola-website/Science/302569_a_303898]
-
de păcat. Acesta sădește Biserica universală, după ce a pătimit pe cruce, a murit și a înviat. Astfel, crucea, înălțată pe un munte - Golgota -, în centrul lumii, reia în totalitate străvechea imagine a arborelui cosmic sau al lumii. De altfel în iconografia creștină apare frecvent imaginea crucii cu frunze sau a arborelui-Cruce, unde regăsim în despărțirea primelor două ramuri simbolistica furcii și a reprezentării ei grafice (litera "Y") sau a unicului și a dualului. De remarcat e că Însuși Hristos devine prin
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
călătoriilor în imaginar. În «spontaneis- mul» ei se simte permanenta vibrație a poeticului, care-i procură atît temele fundamentale cît și delectabilele variațiuni țesute în jurul acestora". Mihai Ispir, 1985 "Adevăratul expresionism al picturii lui Val Gheorghiu se regăsește nu în iconografie, oricît ar fi ea de spectaculoasă, ci în cromatică. Și nu în sălbăticia sau în agitația viscerala a culorii, ci tocmai în tihna și echilibrul ei amăgitor. Pentru că, oricît ar părea de ciudat, aparentele împăcări cromatice disimulează nebănuite tensiuni, dar
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
mai direct sau mai indirect - a folosit doctrina lui habacuc și în predicile sale (cf. Faptele Apostolilor 13,41). Habacuc este cinstit de creștini drept sfânt și sărbătorit la 15 ianuarie, conform Martirologiului Roman și a Sinaxarului. Caracteristicele esențiale ale iconografiei lui habacuc sunt puse în raport cu tonul său agitat și amar, prezent în textul cărții sale. Accentele de temeinică încredere în Dumnezeu și de speranță, care încheie cartea cu atâta pasiune, nu s-a impus niciodată fanteziei artiștilor. Aspectul profetului este
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]
-
fanteziei artiștilor. Aspectul profetului este în general senil, cu barbă, încovoiat. Așa este, de exemplu, reprezentat într-un mozaic la Hosos David, Salonic, una dintre reprezentările sale cele mai vechi (se. Al V-lea), care a dat tonul mai ales iconografiei bizantine. Uneori apare de-a dreptul deformat. Textul din „"Mystère de Rouen"” spune că habacuc trebuie spă fi fost „"barbu et voûté ou même bossu"” și tot așa apare în statuia lui M. Civitali (sfârșitul sec- al XV-lea) din
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]
-
ex. basorelieful de pe ușa bazilicii sf. Sabina din Roma, cca. 430 e.c.) până la portalul bisericii sf. Fidel din Como și la capitelul Baptisteriului din Parma (din școala antelamică) și la sculptura lui Bernini din S. Maria del Popolo, Roma. Text: Iconografie:
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]
-
pentru mine va fi suficientă o placă de marmură pe care să scrie că regina care a domnit atât de mult a trăit și a murit virgină". Mai târziu poeții și scriitorii au preluat această temă și au dezvoltat o iconografie exaltantă a reginei. Omagiile publice către regina fecioară din 1578, mărturisesc în secret opoziția la tratativele de căsătorie cu ducele de Anjou. Elisabeta I a insistat că ea este căsătorită cu regatul și supușii săi. În 1599 ea vorbește despre
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
în ) (5 noiembrie 1878, Khvalînsk, Regiunea Saratov - 15 februarie 1939, Leningrad) a fost un important pictor și scriitor rus. s-a născut în Khvalînsk (Regiunea Saratov) în familia unui pantofar. A fost expus artei încă din copilărie, luând lecții de iconografie. După finalizarea școlii elementare, a mers la un mic șantier naval pentru o slujbă pe perioada verii, plănuind să-și continue studiile la colegiul feroviar din Samara, dar a căzut examenul de promovare. În anul 1893 s-a înscris la
Kuzma Petrov-Vodkin () [Corola-website/Science/304650_a_305979]
-
Domnului, Buna-Vestire, sau numele unor persoane sfinte: Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Gheorghe, Sf. Apostoli Petru și Pavel, Sf. Dimitrie, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Trei Ierarhi, etc. Prin sfințirea bisericii, hramul devine îngerul păzitor al bisericii, patronul său spiritual. După iconografia ortodoxă și greco-catolică, icoana hramului se așază în iconostas în rândul întâi, la dreapta, alături de "Sfintele Icoane Împărătești": Mântuitorul Iisus Hristos și Sfânta Fecioară Maria. ul Bisericii se serbează cu deosebită solemnitate, la ziua pomenirii evenimentului sau sfântului, în prezența
Hram () [Corola-website/Science/303558_a_304887]
-
nu permit în nici un fel o datare atât de timpurie, ca perioada împăratului Traian, dar este vorba de un cimitir local, dat în folosință ca atare nu înainte de a doua jumătate a sec. al III-lea. Papa Alexandru I în iconografie și monumente Atributele cele mai frecvente - deși nu ad personam - ale papei Alexandru I sunt tiara și palmierul, întrucât este de obicei reprezentat ca papă martir. Uneori însă palmierul (simbolul martiriului) nu apare, chiar dacă confuzia și confundarea cu martirul Alexandru
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]
-
la cer, încercând astfel restabilirea situației primordiale. Un al treilea mit îi descrie pe Fu Xi și Nu Wa, două ființe cu trup de dragon, despre care se spune că ar fi frate și soră și care erau reprezentate în iconografie cu cozile înlănțuite. După potop, Nu Wa reface cerul albastru cu pietre de cinci culori diferite, taie picioarele unei țestoase uriașe și înalță patru stâlpi în cei patru poli ai lumii. De asemenea zeița-dragon îl ucide pe Kong Kong (Dragonul
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]