1,217 matches
-
să știu care sunt lucrurile ce, Nu înțeleg de ce nu trece părintele direct la subiect, o ia de la Adam și Eva, fratele Rafael gătește excelent, îi voi duce lipsa când, Vremurile pe care le trăim nu ne îngăduie să fim idealiști, iar mănăstirea este și ea o proprietate ca orice altă proprietate, cu niște reguli ce trebuie respectate pentru a fi în acord cu legile țării, Delicioasă mămăliga, Cum era și firesc, continuă părintele textul la care îmi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Nu, spusese el, cu o figură serioasă. Niciodată. Și nu a mai făcut-o, nici măcar după ce Lily i-a trimis un pui de ciobănesc irlandez pentru a-și cere scuze. Lisa era plină de admirație. Era atât de hotărât, de idealist. Dar asta înainte ca această inflexibilitate să o afecteze pe ea. Pentru că atunci când s-a întâmplat nu i-a mai plăcut la fel de mult. 21tc "21" Nici Ashling nu avea parte de o sâmbătă tocmai fantastică. Se trezise foarte entuziasmată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un ordin prin interfon: — Domnul polițist Bleichert să se prezinte imediat la biroul comandantului. Am făcut stânga în împrejur și am bătut la ușa locotenentului Jastrow. El îmi strigă: — E deschis. Am intrat și l-am salutat ca un recrut idealist. Jastrow se ridică, îmi ignoră salutul și-și aranjă ochelarii cu ramă de baga, de parcă atunci m-ar fi văzut pentru prima oară. — Ai două săptămâni de permisie începând din clipa asta, Bleichert. Când te întorci la datorie, prezintă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sentimente față de tine, când doi oameni sunt atât de fericiți împreună cum am fost Peter și cu mine, nu poți să nu crezi că visul tău se va împlini până la urmă, orice s-ar întâmpla. În privința asta amândoi suntem cam idealiști. Și Josephine v-a apropiat și mai mult? Da, desigur, inevitabil. Ezitam să-ți răspund, pentru că, să fiu sinceră, nu știu cum am fi putut fi și mai apropiați. Dragostea noastră nu avea nevoie să fie consolidată. Fetița pare să aibă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că nu toți sunt la fel de sceptici ca tine... — Mă suprinde să te aud spunând asta, spuse Henry lăsându-se pe speteaza scaunului și lărgindu-și cureaua cu o grimasă de satisfacție. Nu sunt sceptic din fire. De fapt, sunt un idealist. Și, în plus, întâmplător cred aproape tot ce spun nutriționiștii în acest moment. Deosebirea este că pe mine implicațiile sociale nu mă alarmează, ci mai degrabă îmi dau curaj. — Adică? Henry tăcu câteva clipe, în timp ce ștergea absent sosul din farfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
școlile private sunt niște idioți cu emoțiile amputate, nu am știut ce să fac atunci când am constatat că băiatul ăsta e capabil de mai multă afecțiune decât am cunoscut eu vreodată. Rich nu voia să salveze lumea ca prietenii mei idealiști; el doar făcea lumea mai bună prin simpla sa prezență În ea. Am făcut dragoste pentru prima dată șase zile mai târziu, În camera sa de la colegiu, sub acoperiș. Soarele pătrundea prin luminator ca o coloană de praf de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
timp cînd era mic, sau o fi vorba de psihiatrii din armată, care l-au scos din serviciul activ. Mi-a zis odată c-au Încercat să-i fure sufletul. Nu e un om corupt. În multe privințe e un idealist. Uitați-vă ce realizări a avut În Residencia Costasol. A făcut foarte mult bine. Ceea ce e și mai Înspăimîntător. (Își coborî privirea de la vila mea, mulțumit că nu era nimeni acolo să ne urmărească.) Omul ăsta e un pericol pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de mașini și dubioasele servicii de escortă. Viața În complexul Costasol, toate lucrurile pentru care munciserăm eu și Crawford, totul avea să se sfîrșească atunci cînd locuitorii britanics În lumea crepusculară a televiziunii prin satelit. Cel mai ambițios și mai idealist gen de experiment social avea să pălească sub praful așternut pe Încă o stațiune muribundă de pe Însorita coastă a Mediteranei. Am pornit mașina de tenis și am ascultat explozia primei mingi din țeavă, gîndindu-mă la un proiectil mult mai dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fără Paleologu, fără Ceachir, fără toți Încremeniții ăștia! Unii aristocrați și bocind În principii, alții ticăloși sadea. Cu toții - lipsiți de imaginație. * Oare cum de nu prevăzuserăm asta? Că vom ajunge de stânga, vreau să zic. Era clar de la bun Început: idealiști, oferindu-ne textele masselor, ușor anticlericali, simpatizând cu emigrația proletară română, cu căpșunarii din Spania, cu fierar-betoniștii din Israel, cu cei care-i ștergeau la fund pe octogenarii nemți, cu cei care culegeau portocale În Grecia. Cu cei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
natura umană, cei ajunși la putere uită de unde-au plecat, și devin corupți și corupători, se golesc de suflet și de idei - cei mai mulți nici nu le au - iar poporul este privit și tratat ca o turma. Există, spunea, și cîțiva idealiști Între ei, de bună seamă, - foarte puțini - dar prinși În chingile unei puteri de fier, devin neputincioși, dacă Între timp n-au fost azvîrliți pe bordură și striviți. - Are dreptate... cu ce se ocupă, acum? - Terturian la vremea lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Columbia", a fost ucis de armată. Nu știți cine a fost Raul Reyes? Nici o tragedie. Știți, în schimb, cine e Fidel Castro. Ei bine, teroristul marxist din Columbia e doar unul din avatarii bărbosului de la Havana. Cunoașteți categoria: băieți dezghețați, "idealiști", înarmați cu Manifestul Partidului Comunist și cu Kalașnikovul, promit să aducă fericirea pe pământ. Culmea e că și-o aduc mai ales lor înșile. După ce se văd înscăunați în fotoliile puterii, nu mai pleacă de acolo decât morți. Farsa din
Voioasa resemnare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8693_a_10018]
-
birou, pe lîngă monumentele clasice ale Iluminismului prusian și pe lîngă Cancelaria unde a luat sfîrșit al Treilea Reich. Aceasta a inspirat un "dialog" solitar cu doi mari oameni de știință europeni, Joseph Schumpeter și Juan Linz și cu doi idealiști din sfera academică, Robert Dahl și Arend Lijphart. Capitole din această carte au circulat în versiuni preliminare, comentarii foarte utile fiind oferite de Larry Diamond, Tom Mackie, John Markoff, Neil Robinson, Stephen White și de un recenzent anonim. Această carte
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
al cetățeni-lor crescuți într-un regim anterior. Totuși, comparativ cu predecesorul său, are avantaje în această competiție. Un regim democratic imatur poate cîștiga sprijin, pentru că în ciuda inadvertențelor, este de preferat răului deja cunoscut al regimului nedemocratic anterior. Sprijinul poate fi idealist: un angajament puternic față de idealurile normative democratice, idealuri pe care democrația nouă nu le-a descoperit încă sau poate nu le va descoperi niciodată. Sau el poate fi pasiv acceptarea autorității existente atît timp cît nu există concurență. O democrație
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
celorlalte forme care au fost, din cînd în cînd, încercate". Argumentul lui Churchill este realist; el nu pretinde că democrația este perfectă. Dar, tocmai din acest motiv, este relevant atît pentru eforturile guvernanților, cît și pentru cele ale populației. Viziunile idealiștilor democratici converg spre o irelevanță utopică atunci cînd emit presupuneri irealizabile. Așa cum scria James Madison în The Federalist Papers 57, "dacă oamenii ar fi îngeri, nu ar fi nevoie de nici un guvern". Pentru că cetățenii sînt muritori, un regim trebuie să
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
ungar descria ca "libertate ironică, adică, libertatea de a trăi în afara sistemului în care trăiau; libertatea de a nu se identifica cu sistemul" (Hankiss, 1990: 7, italice în original). Corupția întinsă a creat cinism și i-a determinat pe marxiștii idealiști să denunțe practicile comuniste nu numai ca fiind "un socialism pervertit și birocratizat", dar și "un univers ostil al unei noi opresiuni" (Fehér, Heller și Markus, 1983: viii). Ipocrizia instituționalizată explică două fenomene acceptarea comunismului timp de patru decenii și
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
atinge pro-blema centrală a ipotezei lui Churchill, alegerea între regimurile propriu-zise. Democrația ca normă culturală Conceptul de cultură politică se concentrează pe valori, convingeri și emoții centrale în definirea felului cum se orientează populația spre acțiunea politică. Este un concept idealist, în măsura în care punctul de pornire este desemnarea unui set de valori și convingeri pe care trebuie să le aibă indivizii, pentru a acționa ca cetățeni democratici. Astfel se poate crea un chestionar care să determine ce proporție din membrii unei societăți
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
mulțumirea față de democrație este combinarea stadardelor reale și a celor ideale, în aceeași întrebare. Pentru a răspunde corect, persoana trebuie să precizeze ce înseamnă "evoluție satisfăcătoare" și să evalueze practica actuală. Standardul de satisfacție poate fi înalt sau redus. Un idealist ar putea fi nemulțumit de o democrație stabilă pentru că nu se apropie de standardele sale înalte, în timp ce un realist ar putea fi mulțumit dacă judecă după standarde reduse. În Belarus sau Ucraina, o per-soană care exprimă nemulțumire față de dezvoltarea democrației
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
existente ale democrației constituie dovada unei tensiuni. Întrebarea critică este: cum rezolvăm tensiunea? Deși deziluzia față de democrație determină o minoritate să sprijine alternative nedemocratice, efectul este mult mai slab decît impulsul pozitiv de reformă, suscitat de angajamentul față de idealurile democratice. Idealiștii nemulțumiți le-au cerut politicienilor coreeni să reformeze regimul, prin eliminarea defectelor pe care aceștia le provocaseră, cum ar fi corupția și nerespectarea principiilor statului de drept (vezi Rose ș.a., în curs de apariție). Pentru a evalua cît de "reformabilă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
regim bun să devină încă și mai bun. Chiar dacă regimul nu reprezintă decît o alternativă second-best, inferioară idealului democratic, el oferă, realist vorbind, mijloacele de guvernare cele mai bune cu putință. Totuși, într-o nouă democrație, golul dintre ceea ce doresc idealiștii și ceea ce oferă guvernanții este cu mult mai mare. Un regim nou care este acceptat doar ca un rău mai mic decît regimul comunist poate avea multe lipsuri sau poate fi, pur și simplu, un rău mai mic față de ce
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
sînt oponenți refractari ai democrației. Unii sînt doar nemulțumiți de felul în care este guvernată țara în prezent, considerînd că ar trebui să fie guvernată mai bine; ironia face ca acest punct de vedere să fie susținut și de către democrații idealiști. Scepticii nu sînt dezamăgiți de guvernare în mod incurabil; și ei se așteaptă să aibă o părere bună despre regim peste cinci ani, deoarece evaluarea lor medie crește cu 40 de puncte. Figura 10.1 Oponenții regimului își schimbă direcția
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
dar pe lângă acest așa-zis merit mai au și altele, pe care d. Holban nu le are. În fine Schopenhauer e materialist. Dar știu astăzi până și copiii, si orice enciclopedie îl poate lumina pe d. Holban, că Schopenhauer e idealist pur sang. Ceea ce produce iluzia în capul d-lui Holban e că d-lui își închipuiește că idealiști se numesc aceia care-și bagă degetul în gură și apoi scriu la cai verzi pe păreți. Sch[openhauer] știa carte, asta
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fine Schopenhauer e materialist. Dar știu astăzi până și copiii, si orice enciclopedie îl poate lumina pe d. Holban, că Schopenhauer e idealist pur sang. Ceea ce produce iluzia în capul d-lui Holban e că d-lui își închipuiește că idealiști se numesc aceia care-și bagă degetul în gură și apoi scriu la cai verzi pe păreți. Sch[openhauer] știa carte, asta e deosebirea între el și alții. El era în curentul științelor naturale, era fiziolog, era anatom și-ntr
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
bucuria vieții ne scapă."' "...Da, doamnă! murmurai într-un târziu. Așa este..." Tot gîndind: e și filozoafă pe deasupra; s-o fi molipsit de la Petrică, dar într-un sens exact contrariu, văzând viața ca pe-un ospăț, în timp ce Petrică era un idealist auster, amenințat de scepticism agresiv. Am gîndit: hedonismul tău. Matilda, miroase a apropierea toamnei... cum ești și analfabetă, ai putea fi împinsă să faci ceva necugetat... Ne întoarserăm și plimbarea se termină în aceeași tăcere. La despărțire îmi întinse mâna
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un filozof silindu-l să fugă, dar pentru că era tiran și nu pentru orientarea lui filozofică. Studenții aflau toate acestea și puteau judeca - și aici urmam exemplul lui Ion Micu, jucând rolul diavolului între mici materialiști ca Feuerbach și mari idealiști ca Spinoza. Și apoi, chiar dacă trebuia să zici că dialectica hegeliană trebuia răsturnată cu capul în jos ca să devină o adevărată dialectică, era o mare desfătare că totuși putea fi predat fără să lupți împotriva lui. Faptul că trebuia "răsturnat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nesupușii erau spânzurați. Poetului nostru i s-a luat catedra. Ar fi lamentabil dacă i se va interzice, ca poet, să publice. Ca filozof e clar că se va întîmpla, fiindcă el nu poate să-și renege ideile. E un idealist. Dar sânt convins că mai târziu va reintra firesc în circuitul Culturii, fiindcă idealismul lui nu e agresiv, e strâns legat de viziunea lui de poet, nu servește o cauză politică reacționară." Vasile ascultase toate acestea puțin absent, el avea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]