15,885 matches
-
grup de presiune culturală și politică asupra timpului. Ca exeget al junimismului, cred că interpretarea e corectă, reflectînd, bine, situația. Sigur, și ca un cenaclu literar, și (din 1871-1874) ca grup politic, Junimea a exercitat o astfel de presiune asupra ideologiei și a culturii (literaturii) epocii. Cei doi factori, cu rol de spiritus rector, au fost T. Maiorescu, pentru spațiul cultural, estetic și ideologic, și P. P. Carp pentru sfera politicului, deși vestitul discurs "Era nouă" care coagulează politic junimismul e
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
e de împărtășit ideea că Eminescu și Slavici, nefăcînd parte din establishement, oameni fără studii, au făcut parte din cercul executanților, cu remarca faptului că Eminescu, la Timpul, a fost un executant disident, interpretînd, cum se spune într-un loc, ideologia junimistă de la dreapta lui P. P. Carp și intrînd adesea în contradicție cu ea. E adevărată aprecierea că Maiorescu, în studiile sale de început, a făcut tabula rasa din trecutul nostru cultural, postulînd că începutul României moderne este anul 1866
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
prin a deveni o țară cu o economie nu cooperatistă ci capitalistă. Firește asta s-a realizat în România abia după 1918, cînd disparitatea scandaloasă din proprietatea rurală a luat sfîrșit prin reforma agrară. De fapt, adaug, tot populismul ca ideologie (și dl Sorin Alexandrescu face bine că include aici și pe Spiru Haret și conservatorismul democratic al lui Take Ionescu) s-a concentrat în jurul idealului acesta reformator din lumea rurală, înfăptuit în 1918-1921, creînd ceea ce economiștii și politicienii vremii au
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
astfel, buna circumscriere a conceptului de popor la Stere, dreapta asimilare a țărănimii în sfera claselor mijlocii, rolul asumat de populism în domolirea (ca să nu spun de-a dreptul represiunea) răscoalei țărănești din 1907, buna, eficienta distincție dintre populism și ideologia socialiștilor (distingînd util - în sfera acestora din urmă - pe centristul Gherea de radicalul Racovski) și, în sfîrșit, ideea că la configurarea poporanismului de către Stere modelul rusesc n-a fost narodnicismul ci ideologi liberali ca Struve, Tugan, Baranovski. Și aceștia, împreună cu
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
și "utopie" nu sînt defel concepte politice, ci numai figuri semantice ale unei drame personale. Firește că personale, dar nu se poate ignora faptul că, dintre toți congenerii, Cioran a scris cel mai mult timp (opt ani, 1937-1941) în spiritul ideologiei legionare. După cum nu împărtășesc aprecierea că, la noi, în interbelic, ar fi existat alături de modernismul estetic, cel etic, reprezentat de Eliade și Cioran, pentru că, amîndoi, au refuzat cadrul prea strîmt al liberalismului în societate și al modernismului în artă. De
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
blamul aruncat democrației și prin xenofobie antimaghiară și antisemită. Un întreg capitol, cel de al patrulea, din cartea din 1936, este dedicat așa-numitului "colectivism național", unde antisemitismul e o prezență acută. Paragraful din cartea d-nei Marta Petreu "Cioran și ideologia legionară" e, din toate punctele de vedere, edificator. De aceea, tocmai, menționa el într-o scrisoare către Eliade din decembrie 1937 că "Garda de Fier este ultima șansă a României." Apoi, de prin 1946, se va despărți de vechile idealuri
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
de autoare, cu o informație mereu la obiect și copleșitoare ca volum și oportunitate. Există, stăruie și d-na Marta Petreu în cartea ei, o deosebire importantă între opiniile lui Cioran și doctrina legionară și, în general, cu toată tradiția ideologiei autohtoniste. Pur și simplu (am menționat și eu în cartea mea Anii treizeci. Extrema dreaptă românească din 1995), Cioran se apropie vizibil de opinia lui E. Lovinescu din Istoria civilizației române moderne. D-na Marta Petreu pune în evidență, firește
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
lui E. Lovinescu din Istoria civilizației române moderne. D-na Marta Petreu pune în evidență, firește analitic, această aproape de necrezut similitudine de opinii într-un dens capitol, intitulat chiar "Filosofii paralele: Lovinescu și Cioran". Tînărul filosof respinge, ca și Lovinescu, ideologiile conservator organiciste, care predicau mereu fie pironirea în cadrele îndătinate ale tradiționalismului, fie lenta evoluție graduală. El pledează, ca și Lovinescu sociologul, pentru principiul revoluției și al necesității arderii etapelor. Amîndoi cugetătorii sînt partizanii deciși ai occidentalizării țării, pe cale sincronică
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
abhoră (în 1990), reeditînd Schimbarea la față, elimină întreg capitolul patru, în celelalte operînd modificări pînă la desfigurarea cărții) și, totuși, rămîne ca un document esențial, cum spuneam, pentru reconstituirea tabloului înfruntărilor ideologice din anii treizeci, cu deosebire al segmentului ideologiei politice a extremei drepte. De aceea, tocmai, e binevenită învățata carte a d-nei Marta Petreu, care va rămîne, de acum încolo, un moment important în bibliografia temei. Marta Petreu, Un trecut deocheat sau "Schimbarea la față a României", Ed.Ianus
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
de deturnări ale realității. Am asistat eu însumi la o conferință a sa de-acum câțiva ani, în "Aula Magna" a Universității din Timișoara, în care se recunoșteau tezele atât de dragi celor care ne-ar dori înjugați pe vecie ideologiilor Răsăritului. Ura cu care vorbea despre "cultura Coca-Cola", "californizare", "imoralismul Occidentului" și alte bazaconii m-au determinat, de altfel, să părăsesc amfiteatrul mult înainte ca dl. Barbăneagră să fi atins apogeul elucubrațiilor sale de extremă dreaptă. Iată, însă, că domnia sa
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
aveau "grădini"", răspunde iritat G.C., "dar n-aveau nici pământ, ci cel mult o bătătură aridă, fără pic de verdeață". Ce ar mai fi putut aduce Marin Preda în sprijinul primei lui aserțiuni, fără să intre în conflict deschis cu ideologia momentului, întru a cărei satisfacere luase ființă, în Scrinul negru și inocentul mamifer? Căci, îl asigură G. Călinescu, "de la răzeșii lui Ștefan cel Mare și până deunăzi, problema islazurilor a fost în vigoare." (Regimul comunist a rezolvat-o, transformând islazurile
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
de la bun început condamnați să se constituie în grup. Să ne amintim de acele antologii colective, Aer cu diamante sau Desant, adevărate "morminte frățești", de la începutul anilor '80. Împreună au escaladat baricadele cenzurii, împreună au fost navetiștii care au dus ideologia generaționistă în interiorul țării. Observă cîți 80-iști buni trăiesc în mici orașe provinciale uitate de Dumnezeu și de... criticii literari. Marea șansă, însă, a fost N. Manolescu, mentorul lunediștilor. El e ceea ce a fost pentru perioada interbelică un E. Lovinescu
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
de partid" (probabil un reflex de apărare, după deceniile de urlete țâșnind din trompetele partidului unic), după 1996 măștile au căzut. Politicienii nu se mai sfiesc să vorbească de "interesul partidului", de "avantajele grupării din care fac parte", de "prioritățile ideologiei după care ne conducem". S-a ajuns la situația incredibilă ca o majoritate populară amorfă, îndobitocită, incapabilă să-și identifice problemele vitale, să susțină zgomotos grupe și grupuscule obsedate de îmbogățire și de jefuirea sistematică a țării. Egoismul și cinismul
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
fi nimic de șterpelit din halele uzinelor și din hambarele I.A.S.-urilor. Am să dau un exemplu mărunt, dar care demonstrează că "binele public" e nu numai o sintagmă disprețuită, dar că înșiși oamenii lucizi cad în capcana diverselor ideologii anti-meritocratice, nemaivăzând pădurea din cauza copacilor. Am scris de nenumărate ori (și n-am fost singurul) că una din puținele șanse de afirmare a României în lume o constituie cultura. Nu e o idee originală: cultura e un instrument folosit sistematic
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
alte grupări literare care au precedat-o sau intersectat-o, cum ar fi, spre exemplu, Cercul literar de la Sibiu, Grupul de la Târgoviște, Grupul oniric. Echinoxul a fost o mișcare culturală de anvergură, nu o coterie, o reafirmare a esteticului împotriva ideologiei comuniste, a literaturii "angajate", teziste și mincinoase, în fapt. În revista studenților clujeni a apărut Heidegger în 1968, eseul său din 1929, Ce este metafizica?, Teilhard de Chardin (comentat de Andrei Marga), poezie occidentală, de la Paul Celan și Ezra Pound
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
aceste pagini ar fi fost publicate în anii elaborării lor, s-ar fi văzut aspru criticate sau "înfierate", cum se spunea în epocă, pentru evazionism, estetism, elitism, cosmopolitism etc. Li s-ar fi atribuit fără dubiu toate păcatele pe care ideologia le găsea în creația neînfeudată propagandei. Azi ele documentează asupra unui climat de claustrare silită, de retranșare într-un spațiu securizant, pe care l-au cunoscut destui intelectuali, fără ca nici unul să aibă energia trebuitoare unei atît de cuprinzătoare și de
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
fac politică ori de cîte ori se întîmplă să rămînem împreună. Una din obsesiile lui este amenințarea totalitarismului, aflîndu-ne în plin război rece. Orice ar fi,... cutremure catastrofale,... epidemii,... japonezii atacînd din nou coasta vestică, orișice, nu contează față de pericolul ideologiei totalitare... * De aceea, el are un fix al lui. Ori de cîte ori ne despărțim, după ce am terminat discuția, mă privește sever prin ochelarii groși și face dîrz, încăpățînat, asemeni lui Cato Uticensis, isprăvindu-și în senat discursul de rutină
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
vileag un reducționism funciar și o lipsă temperamentală de permeabilitate care atentează chiar la ideea pe care se arată gata a o servi. Vom reveni asupra chestiunii. (Va urma) Adrian Marino în dialog cu Sorin Antohi: Al treilea discurs. Cultură, ideologie și politică în România, Ed. Polirom, Iași, 2001, 200 pag., preț neprecizat.
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
unei ședințe de Comitet Executiv al CC al PCR, 17 propuneri "pentru îmbunătățirea activității politico-ideologice". Cîteva zile mai tîrziu, N.C. revine cu o expunere cuprinzătoare a sensului acestor propuneri la o Consfătuire de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei și al activității politice și cultural-educative. Ambele texte sînt reluate in extenso în Vatra. În noiembrie 1971 avea loc o plenară a CC al PCR pe aceleași probleme. Pentru ca în 2-3 august 1983 să se țină la Mangalia o nouă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15821_a_17146]
-
dă din nou demisia de premier și, de atunci, devine un adversar constant al regelui Carol al II-lea. Autorul biografiei lui Carol pe care o comentez, Paul D. Quinlen, crede că regele Carol al II-lea nu avea o ideologie clară și că dictatura sa regală, pe care a instaurat-o în februarie 1938, nu îi stătea în gînd la începuturile domniei sale. Cred că nu are dreptate. De fapt regele, chiar de la urcarea sa pe tron, a urmărit, tenace, acest
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
între negarea culturii (transformată în instrument propagandistic, manipulată ori pur și simplu distrusă) și regimurile totalitare. Toate aceste regimuri au urmărit din capul locului să anihileze cultura. Motivele invocate au fost totdeauna de natură mai mult sau mai puțin religioasă. Ideologiile extremiste au funcționat ca niște religii. Și au încercat să-și creeze cultura potrivită scopurilor, modificînd ori inventînd tradiții, și amenințînd cu represiunea cultura și tradițiile rebele față de acest proiect. Proletcultismul din țările comuniste a vrut să lichideze trecutul cultural
Caliban și Taliban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15836_a_17161]
-
recunosc că Adrian Păunescu rămâne inegalabil: elucubrațiilor care circulă în frumoasa noastră țară, el le-a pus un moț: �Euronaționalismul". Ce-i drept, nu m-am dumirit dacă lingăul lui Ceaușescu se referă la noua monedă europeană sau la vreo ideologie anume. N-ar fi exclus să fie vorba de amândouă, dacă ne amintim că bârcanul e mare iubitor și de una și de alta. Dacă-i răsfoiesc revista și dacă fac vreo legătură între titlu (�șaț lui Adrian Păunescu") și
Ungurii, pokemonii României by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15866_a_17191]
-
însemnări, partea jurnalieră, puține revizuiri și adăugiri urmărind să fortifice dimensiunea conservator tradiționalistă a operei sale, începută, în 1904, cu Cultura română și politicianismul (un junimism mult întîrziat) și Românismul, catehismul unei noi spiritualități (1936), un țărănism care polemiza cu ideologiile totalitare, de aceea fiind aspru întîmpinat de Nichifor Crainic și exponenții legionarismului. Și asta, probabil, pentru că filosoful, în cartea sa, nu punea, în prim plan, dimensiunea religioasă, nefiind de acord cu fascismul și totalitarismul. Și, acum, în 1948 (avea 80
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
prefața la De două mii de ani, era prieten intim cu Eliade, deși, evreu și om de stînga, n-avea cum să accepte ideile de extremă dreaptă ale celor doi. Și alte prietenii din interbelic par a sfida în același fel ideologiile diferite. Matei Călinescu le-a consacrat un foarte sugestiv articol în numărul din vara asta al Apostrofului clujean: Generația '27. Ideologie și prietenie. O întrebare se cuvine totuși pusă: care ar fi limitele în care prieteniile fac suportabile opozițiile ideologice
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
accepte ideile de extremă dreaptă ale celor doi. Și alte prietenii din interbelic par a sfida în același fel ideologiile diferite. Matei Călinescu le-a consacrat un foarte sugestiv articol în numărul din vara asta al Apostrofului clujean: Generația '27. Ideologie și prietenie. O întrebare se cuvine totuși pusă: care ar fi limitele în care prieteniile fac suportabile opozițiile ideologice? De vreme ce, uneori, opozițiile ideologice i-au transformat pe foștii prieteni în adversari pe viață și pe moarte, trebuie să constatăm dacă
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]