1,191 matches
-
în funcție de valoarea-i intrinseca, ci de optiunea-i tematico-tipologică, - ceea ce, în cele din urmă, inseamna o preferință mai degrabă culturală". Și e adevărat că în componență definiției sămănătorismului intra două "finalități antinomice", pe de o parte, "gustul pentru pitorescul blajin, idilicul decorativ și artificialul festiv", pe de altă parte, "atracția pentru oamenii stăpîniți de de pasiuni, instincte sau vicii inexorabile, deci pentru caracterele puternice și violențe, înzestrate cu un memorabil relief fizic și moral". După cum e adevărat că sloganele exclusiviste ale
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
din rațiuni diferite, partidul "România Mare" - încearcă să ne convingă că "înainte" (subînțeles: pe vremea noastră) "era mai bine", pentru a ne câștiga sufragiile. Cădem ușor în plasa propagandei lor, pentru că încă nu ne-am dumirit că elogierea unui trecut idilic luat în posesie face parte din trucurile jocului democratic; *Pentru că... Aici putem deschide o listă-fluviu de motivații individuale: "înainte" eram primar/secretar de partid/director/activist etc., adică aveam bani și putere, și cumnatul meu era șef la măcelărie, mi-
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
nevoie de nici un fel de consolare” (p. 95), afirmă tranșant într-un rând. Nimic somatic aici, din tot chinul, el nu reține decât o stare de disconfort, care-l împiedică să scrie. Rămâne, pe parcursul acestor ani, un evazionist și un idilic. Preferă să-și conceapă, în liniște, romanele și să exerseze posibile debuturi de nuvele. Să-și amintească de Brăila, cu peisajele ei predispuse la metaforizare. Solicită prietenilor informații pe cât de anodine, pe atât de reconfortante pentru moralul propriu. Îl preocupă
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
a fost supus tatăl autorului la sediul Securității. De fapt, aventura cea mai riscantă o reprezintă însuși faptul de a te fi născut în secolul XX, plin de rău și de violență. Prima povestire, intitulată Luisa, evocă o lume aproape idilică dintr-o periferie pragheză, în care trăiau familii cehe alături de cele nemțești sau evreiești, toate având practic același nivel social și înțelegându-se între ele în limba cehă. Războiul și instaurarea Protectoratului Böhmen und Mähren distruge idila, transformând vechii colegi
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
refugiezi în ironie. Poezia ta nu refuză compasiunea. Lirismul tău e grijuliu. Chiar și durerea ta e ascunsă sub un ecran de bună cuviință. Toate acestea sunt remarcabile, dată fiind dezlănțuirea indecenței din poezia Desperado. Cu pumnii strânși, desenezi imagini idilice. Cum îmbini intensitatea experienței de viață cu blândețea tonului poetic? Ești o fire domoală sau vrei să-ți eliberezi lectorul de vijeliile poetului, pentru ca el să se bucure de călătorie singur, neîndrumat? Dat fiind ceea ce tocmai ai numit, înțelegi de ce
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
Dar la fel e și eul, care mă poate alimenta cu dezlănțuiri de indecență. Nu sunt singurul om din lume, iar îndoielile referitor la propria mea ființă sunt strict ale mele. Nu plec de la premisa că subiectivitatea altora e la fel de idilică. Oricum ar fi, iubesc tangibilul. Ca mai toți poeții, sunt un senzualist. E un compliment că mă vezi 'grijuliu'. Grija' aceasta, dacă există, îmi vine din copilăria petrecută alături de o mamă bolnavă, pătimașă, adesea deloc rezonabilă dar eroică. 'Orice ai
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
și dizolvînd stagnări de mentalitate care acopereau doar o barbarie cu față umană - căci omul rămăsese (avea să fie o evidență) dincolo de stimabilele "cuceriri" ale civilizației (și ale culturii), același primitiv angoasat, confuz, complexat, aceeași ființă agresivă bestială. În ciuda viziunilor idilice, în ciuda frumoaselor idealuri cu care se amăgise și se consolase secole de-a rîndul, omul "cartezian" se pregătea de noi războaie!... Se întîmpla, așadar, ceva cu omul - și cu "drepturile" lui. Nu degeaba pe coperta primului număr al revistei La
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
unui orizont "matur", a unei libertăți de mișcare ostentative, care să pună în scenă o dezinvoltură a feminității în floare. Masculinul și femininul nu mai alcătuiesc reperele unei relații sentimentale, ci ale uneia meditate "la rece". Postura cogitabundă înlocuiește fiorul idilic, banalul suspin obștesc, în favoarea unei intenții de afirmare personală, pe "un drum scris cu majuscule". E la mijloc aspirația de emanciapre a eului feminin care abandonează alcovul convențiilor, gineceul clișeelor, dorindu-se conectat la perspectiva unei înțelegeri speculative a Erosului
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
muzicii, o receptare a ei în condiții de letargie, ci doar tensiunea cerută de o participare spontană la epifania sonoră. Epifania e irepetabilă, la fel ca tensiunea pe care o trăiești în acel moment. O astfel de tensiune exclude reveriile idilice, cum exclude și reprezentările unei imaginații bogate. Muzica e dezvăluirea unui numen care se manifestă prin om. Omul nu e creator, ci mijlocitor. Un compozitor nu „creează“ muzică, el doar scoate din latență condițiile de apariție a muzicii. Iar pentru
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
Erica începe să-l vadă cu alți ochi, să-l descopere cu adevărat, aglomerare urbană în care te pierzi, în care fiecare nu este decît un străin printre alți străini. A fost orașul altfel vreodată, a trăit el în liniștea idilică a poveștilor metropolitane de pe Broadway, sau Erica a trăit visul American într-o stare de semicecitate comodă? Care dintre cele două viziuni este cea adevărată, cea supraimpresionată emoțional, traumatică sau cea soporifică a visului american? Cert este că Erica a
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
hollywoodiene, s-a îndrăgostit atât de mult de zona respectivă încât a hotărât să-și construiască o casă acolo. Portul natural Bahía de Acapulco este centrul de greutate al orașului, această întindere de ape „pacifice“ devenind sub strălucirea soarelui o idilică mare albastră, iar noaptea, o uriașă oglindă în care se oglindesc toate luminițele orașului. După apus, Acapulco se trezește din toropeala din timpul zilei și se pregătește pentru orele lungi și încărcate de... distracție și delicii culinare. Viața de noapte
Agenda2004-35-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282826_a_284155]
-
ca în Orbitor III al lui Mircea Cărtărescu o imago mundi, este însă lumea de esență paradisiacă, epurată de reziduri și unde moartea și viața își au rolurile consacrate. Filmul lui Andrei ne instalează în acest univers paradisac, dar nu idilic, pentru că înfrumusețarea lui nu ține de cosmetica edulcorată a pastoralei, ci de o esențializare care merge mână în mână cu înțelegerea și acceptarea rostului fiecărui lucru, fiecărui gest, a principiului armonic care îl edifică. Se poate vedea acest lucru și
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
fereastră spre lumea unui Gauguin mai puțin cunoscut. Spre deosebire de picturi, cu extraordinara dar repetitiva lor paletă coloristică, gravurile lui Gauguin sunt mai aproape de vis, mai aproape de abstract. Delimitează un univers marcat de disperare mai degrabă decât unul dominat de peisaje idilice și nuduri voluptoase... Definesc un artist mereu gata să experimenteze, mai legat de Munch decât de confreria post-impresionistă - Van Gogh, Cézanne, Seurat - cu care numele său este îndeobște asociat. Ca și alți maeștri ai unei arte pline de subtilitate, ale
Evenimente la MoMA by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2508_a_3833]
-
Virgil e aproape de Dunăre. Apa le dă, cred, sentimentul universalității, percepția acută a zbuciumului uman. Peisajul general din poezia ambilor are ceva comun, nu doar diferit, arid și misterios la român, elementar-genuin la italian. Oricum, nu este niciodată paradisiac, sau idilic măcar, e unul sec, grafic, nu pictural. "Plâng mașinăriile mării" simte Mazilescu în. Inexplicabila pierdere din volumul citat, sau "lacrimile lui seamănă cu niște mari cu niște foarte mari alunecări de teren", (miere pe limbă). La Montale (traducerea lui Ilie
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
înțeleg eu bine, tu nu le-ai dat americanilor tedeul spronuntie bănățeana a siglei CD, n.m., M.M.t cu ăAseară ți-am luat basmaă, ci pe ăla cu a!" Avea dreptate. Intenționasem să le restitui prietenilor mei o Românie bucolica, idilica (în care basmaua era întotdeauna curată!), dar îi băgasem (până-n gât, ca să zic așa!), într-una murdară, dominată de lăcomie, cinism și nesimțire. O lume în care nici macar cadourile nu sunt ceea ce par.
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
sunt „recuperați” scriitori considerați până de curând indezirabili, reapar în presa literară o bună parte dintre cei trecuți prin pușcării și, mai ales, debutează o nouă generație literară, deloc dornică să se ralieze realismului socialist. Nu e, desigur, o epocă idilică, așa cum pretind acum unii certați cu memoria sau cu bunul-simț. Dar e o epocă în care nimeni nu îi mai solicita, de fapt, lui G. Călinescu, membru al Academiei RPR și director al Institutului de Istorie literară, director onorific al
Călinescu dezolat și dezolant by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3071_a_4396]
-
fanii regizorului, acesta ar putea părea lungmetrajul cel mai simplu, în coerența sa, și cel mai convențional (cu sfârșit fericit), din filmografia sa. Ceea ce nu înseamnă că filmul nu e complex, accesibil multor tipuri de interpretări. Acțiunea se petrece în idilicul orășel Lumberton. Tânărul Jeffrey (Kyle MacLachlan) găsește urechea tăiată a unui om aruncată într-un câmp. Poliția nu reușește să descopere prea multe așa că Jeffrey și Sandy, fiica detectivului (Laura Dern) încearcă să rezolve misterul pe cont propriu. Descoperă un
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
întâmplă cu noi”=Oana GEORGESCU Alexandra Ușurelu și Mircea Vintilă au lansat piesa și videoclipul oficial “Ceva se întâmplă cu noi” în cadrul seriei de concerte Jazz Syndicate Live Sessions de la Palatul Ghika. Lansarea a avut loc într-un decor idilic - o grădină cu flori de liliac aranjate chiar de Alexandra. Au acompaniat-o la pian compozitorul și textierul Bobby Stoica, muzicianul Mariano José Castro (Argentina), contrabasistul Adrian Flautistu și percuțio- nistul Dan Incrosnatu. Mircea Vintilă, surpriza serii, a lansat alături de
?Ceva se ?nt?mpl? cu noi? by Oana GEORGESCU [Corola-journal/Journalistic/83839_a_85164]
-
vocal ar fi fost imens. într-o librărie mare Să vezi ce am pățit eu, mi-a spus un amic căruia i-am povestit întîmplarea. Mă duc la Dalles, la librărie, cu cîteva zile înainte de Anul Nou. La intrare, priveliște idilică, doi bodyguarzi ciocneau pahare de vin fiert. Căutam o carte în franceză, despre România și eram cam grăbit, deși de-obicei stau cu plăcere între cărți. în toată librăria aia mare, nimeni pe care să-l întrebi ceva, clienții erau
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15574_a_16899]
-
întreprindere donquijotescă în căutarea timpului pierdut. Deși pare să facă parte dintr-o zonă a secundarului, localizarea celor trei are importanța ei în economia simbolică a acțiunii. Wlodek locuiește în Polonia, dar amintirea și călătoria îl reîntorc la o vârstă idilică, undeva la țară, de unde se pot contempla apele unui lac mirific din care se înalță aburii dimineții. Pawel locuiește în Germania, la Berlin, unde dă concerte, și nervozitatea sa se explică și prin tensiunea la care îl supune meseria, iar
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
000 lei); Jeannine Quillet - Cheile puterii în Evul Mediu (Ed. Corint, 149 000 lei). l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Peripeții caraghioase Scriitorul britanic Pelham Grenville Wodehouse a descris ca nimeni altul viața idilică de provincie a englezilor din epoca edwardiană. Celebre printre scrierile sale sunt seria Castelului Blandings, proprietatea lordului Emsworth, și seria majordomului Jeeves, personaj mult mai inteligent decât stăpânul său. Prezenta carte este primul roman din seria Castelului Blandings. Proprietarul castelului
Agenda2003-20-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/281025_a_282354]
-
cap cu putință, e cel mai apt să procreeze și să îi asigure tribului său supraviețuirea. Asta e ideea de bază. Peste care Cronenberg mai trântește niște straturi de-ți stă mintea în loc: unul cu viața la țară, mult mai idilic decât la Duiliu, o familie americană într-o casă Norman Rockwell, comportându-se ca într-o reclamă la detergenți. Nu pot să cred că o astfel de artificialitate flagrantă nu e voită, dar de ce, asta rămâne un mister pentru mine
Regizori prinși în gheara violenței by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11101_a_12426]
-
prezent pentru o sesiune de întrebări și răspunsuri și dintre toate răspunsurile scurte pe care le-a dat, unul mi-a atras atenția prin franchețea lipsită de orice menajamente. A fost întrebat dacă filmul său nu prezintă cumva o imagine idilică a vieții la țară din perioada comunistă. Regizorul a dat un răspuns pe cât de sec, pe atât de casant: „Așa au crezut toți proștii!” Există întotdeauna pentru marile opere riscul de a fi citite exact pe dos decât modul în
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
de ape de la marginea miriștilor arse și late vărsate în orizont". Măreția momentului face ca între privitori să se instaureze o tăcere desăvârșită, tulburată doar de avertismentele salvatoare ale unora, în clipa când dropia este luată în bătaia puștii. Imaginea idilică a unei comunități umane coerente și echilibrate, trăind în armonie cu universul (sătenii îi strigă dropiei, într-un mod familiar, ,, Fugi, fată!"; ajung la casele lor ,,cu soarele asfințit în cămăși și cu praf de pleavă de la seceriș între măsele
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
Neșu, sigur, cunoaște lumea despre care scrie. Mai important este însă talentul de a o resuscita, de a o face credibilă din punct de vedere al autenticității comportamentului, limbajului, felului de a reacționa. Țăranii lui Ioan Neșu nu au nimic idilic, nimic pitoresc în sensul unei elocințe sau înțelepciuni folclorice. Țăranii din Zi de toamnă cu cal, sunt trăitori în zona gri dintre sat și oraș, subiecți ai unei drame parcă demult uitate, ai izgonirii lor din condiția de sarea pământului
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]