KorAP: Find »[drukola/base=idiot & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...70 >

1,748 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

strige numele lui Salix. „Bani“, se gândi Valerius. O clipă, își dori să-l pocnească pe vecinul său drept în față. Oftă și strânse din dinți, neliniștit. Gândul că putea să-l vadă pe Salix murind îl tulbura. — O să învingă, idiotule... De ce te temi? îi șuieră grăsanul la ureche, ca și cum i-ar fi citit gândul. Punem pariu? Un vuiet anunță intrarea campionului lui Vitellius. Skorpius nu intră în arenă pe poarta laterală, ca Salix. În strigătele entuziaste ale mulțimii, se ivi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
armatei noastre. N-am reușit să aflu cauza, se spune că invidia... Dar Annius Gallus, Suetonius Paulinus, Spurinna și chiar Marius Celsus au fost înlăturați din fruntea armatei din porunca împăratului și au fost înlocuiți de fratele lui, Titianus. — Titianus? Idiotul ăla! - Antonius lovi din nou cu pumnul în masă. Nu știe nimic despre război. Otho a mai făcut o greșeală tragică. — Împăratul nostru părea că nu-și dă seama că Flavius Valens ocupase Ticinum, cu mai bine de patruzeci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
lipit de umăr și de șold. Instructorul trase de frânghie și scutul de antrenament înaintă repede spre luptător, care nu avu timp să se apere și se prăbuși la pământ, cu fruntea însângerată. Rubrus alergă spre instructor. Măsurile de siguranță, idiotule! strigă. Toți recruții trebuie să-și protejeze capul și piciorul stâng și să poarte manșonul de piele. Vrei să strici marfa înainte să ajungă în arenă? De parcă n-ar crăpa destui aici... Cu două lovituri bine țintite, îi șfichiui, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
sica spre cer. Flamma întinse brațul drept în față, cu pollex versus. Își cerea moartea. Publicul se ridică în picioare, cuprins de admirație. Toți începură să strige: Missus, missus! — Am scăpat, murmură Flamma, aruncându-i o privire batjocoritoare lui Valerius. Idiotule, am scăpat, vezi? Valerius nu răspunse. Se întoarse spre pulvinar. Prin fantele coifului îl văzu pe Vitellius aplecându-se peste balustradă și întinzând mâna, cu degetul mare îndreptat în față. Moartea. Vitellius cerea moartea lui Flamma. Voia să vadă sângele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
că au fost trimiși de Vitellius în persoană? Titus îi duse un cal lui Antonius și vru să-l ajute să urce în șa; se dădu un pas în lături când acesta îl refuză. Am căzut în capcană ca niște idioți, spuse Antonius apucând frâul. Veșmintele îi erau îmbibate de sânge. Se uită la Errius. — Acum înțeleg de ce calul tău era atât de neliniștit. El a simțit prezența dușmanilor, dar noi nu. Începură să coboare dealul. Errius ducea de frâu calul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
disprețuitor. Numai că împăratul nu vrea ca noi doi să luptăm. N-ai aflat asta? — Ești fratele legatului Antonius Primus. Trebuie să ai tu vreo recomandare... Eu te-aș învinge în câteva mișcări, te-aș zdrobi... — Ce recomandare? Ești un idiot! Un mirmilon se ridică de la masă, goli cupa de vin și se apropie de ei. — Skorpius, încă n-ai aflat că Antonius Primus e legatul flavienilor și dușmanul împăratului? Nu știi că flavienii s-au răzvrătit? Cred că Vitellius abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
prezis că Vitellius va domni multă vreme numai dacă îi va supraviețui mamei sale. Am auzit că Vitellius îi dă tot mai puțină mâncare, ca să moară de foame. Pe mama lui n-am văzut-o, dar i-am văzut pe idioții care dau fuga să-l aplaude, iar apoi se trezesc că soldații le jefuiesc casele și le siluiesc femeile. Ați auzit câți oameni sunt omorâți din porunca lui? înterbă Lucilius înfiorându-se. Îi omoară, apoi le ia averile. I-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

jos oamenii onești și educați, ca el. Nimiceau sufletele inteligente, care se chinuiau atâta, nimiceau progresul și pe oricine încerca să stea în calea marilor hoarde needucate, care creșteau și se îndreptau spre statutul de cea mai mare populație de idioți din lume. Chiar și țările minuscule, precum Taiwan-u sau Filipinele, mergeau înainte. Dacă ar avea un dram de minte, ar părăsi țara asta veștejită și ar emigra. Dar nu, el alesese să rămână și să schimbe puțin lucrurile, chiar dacă fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
deschise gura, că mulțimea începu să zbiere foarte tare la fereastră. Cum era să vorbească el cu toți prostănacii ăia din sat adunați buluc în jurul lui? — Ce fel de armată avem în țara asta? strigară vocile furioase. E plină de idioți. Să tragă cu pușca din oră-n oră! N-o să îngăduim așa ceva. Fără arme-n locuri sfinte, fără arme-n locuri sfinte, fără arme-n locuri sfinte... Măcar ați... se bâlbâi brigadierul în chip de răspuns. Măgari analfabeți! N-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

o femeie care face carieră, divorțată, cu doi copii, o soră grasă... — Ah, ce mincinos ești. Nici nu-ți mai pasă ce spui. Cam cum e să fii mincinos? — Nu-i chiar așa de rău. Cam cum e să fii idiot? Să te plimbi prin Lake District? M-am uitat prin cameră, la patul răvășit, la peria de păr, la valiza care fusese golită. Zvelt, în vârstă de treizeci și șase de ani, tată a doi copii, cu educația lui, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
în timp ce mă apropiam. De ani de zile nu m-am mai simțit așa de prost. Haide, dragă, doar știi că-ți place. A reușit să se stăpânească. Deși făcea eforturi să vorbească, mi-a spus tot ce trebuia să aud. — Idiotule, mi-a zis ea. Nu-mi închipuiam că mai pot exista asemenea indivizi. Chiar poți crede că femeile ca mine sunt atrase de bărbați ca tine. Dar eu nu vreau să ajung în pat cu bărbați ca tine. Nu vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
din ei i-am dat lui Eileen și pe ceilalți am încercat să-i înmulțesc la ruletă. Grozav, recunosc. Oricum, nu a fost destul. Taică, ar fi trebuit să mă vezi în boxă. Mă muiasem de tot. Când bătrânul ăla idiot cu perucă a citit sentința - o, am crezut că vorbea cu altcineva. Cine, eu? Și în cazul meu e vorba de o recidivă. Dacă pe nouă lucrurile se întorc împotriva mea, atunci gluma se-ngroașă. — Pot să te ajut cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
a venit aici a doua zi după ce am fost arestat și a plâns până n-a mai putut. A încercat să oprească procedura, să știi. — Zău? — Ce mai face Selina? — Excelent Și îmi este cât se poate de credincioasă. — Tâmpitule. Idiotule. I-am amintit de școala primară particulară. I-am amintit de liceul care l-a pregătit pentru universitate. I-am amintit de facultatea din Cambridge. Și acum, Brixton, am spus eu. Ce mai urmează? — Pentonville. Mai luă o țigară din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ești lesbiană, dar o să-ți spun eu care-i chestia: încă n-ai dat peste bărbatul potrivit. E așa de simplu. Hai să mergem la hotelul meu și să ne distrăm puțin acolo. Hai, dragă, doar știi că te iubesc. Idiotule, zâmbi Doris. Apoi fața ei s-a schimbat și mi-a spus ceva atât de teribil, de ciudat, de paralizant, încât nu mai îmi amintesc un cuvânt din ce a zis. Fielding și Autocratul și-au făcui intrarea fiecare în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Rânjetul lui batjocoritor s-a lărgit, părând să fie în strânsă legătură cu o luminiță care i s-a aprins brusc în priviri. Pun pariu că e o curvă sadea. Greșesc? — Selina? am spus eu împins de instinctivul meu devotament, idiot sentimental ce sunt - e o stricată. — Dăi drumul, fiule, mormăi el întorcându-mi spatele. Fugi. Pe Vron am găsit-o în salonaș uitându-se la televizor. Era întinsă pe sofa, cu trupul într-o postură bine studiată, cu capul ținut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
îmi place să-i simt îmbrățișarea. Nu-l găsești frumos? — E superb, am spus eu. — Arăți groaznic, îmi spuse ea. Îmi pare rău. Săracul de tine. — Mda. Am avut o săptămână proastă. De la ultima mea vizită, Martina își luase un idiot de câine (sau un idiot de cățel de talie mare), un alsacian negru, cu o vestă gălbuie și sprâncene galbene care i se încrețeau peste ochii rugători. Îl găsise țopăind și rostogolindu-se pe Eighth Avenue, fără stăpân, leșinat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
îmbrățișarea. Nu-l găsești frumos? — E superb, am spus eu. — Arăți groaznic, îmi spuse ea. Îmi pare rău. Săracul de tine. — Mda. Am avut o săptămână proastă. De la ultima mea vizită, Martina își luase un idiot de câine (sau un idiot de cățel de talie mare), un alsacian negru, cu o vestă gălbuie și sprâncene galbene care i se încrețeau peste ochii rugători. Îl găsise țopăind și rostogolindu-se pe Eighth Avenue, fără stăpân, leșinat de foame, rupt de luptele cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Scânci de durere ca un copil. Fața i se recompuse încet și cu un efort, dar încheie spunându-mi: — E ca în cazul numelui meu. E... n-are nici o importanță ce fac, cât câștig, ce joc, eu voi fi întotdeauna idiotul. Eu voi fi întotdeauna bătaia de joc. Copile, asta ni se întâmplă tuturor. E sentimentul secolului douăzeci. Suntem de râsul lumii. Trebuie să te împaci cu gândul ăsta, Spunk. n-ai încotro, trebuie să rabzi bătaia de joc. După care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
care aștepta - și cartea mea de credit tăiată exact în patru. Unde e nenorocitul ăla de director? Hei, tu, vino-ncoa. Este procedura companiei, domnule. Am verificat cartea dumneavoastră de credit pe calculator. Suma a fost retrasă. Computerul e un idiot, nu-i așa? Știi cine-i tipa asta? Butch Beausoleil! Și tipul ăsta știi cine e? Spunk Davis! Știi cine sunt eu? Aș putea să te cumpăr cu totul de zece ori. Aș putea... Și încă multe altele din astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
am apucătura asta de a da în femei. Nimic n-am simțit mai firesc în mine. I-am apucat bărbia în mâna dreaptă și i-am spus: — Ah, cățea. Și tu ești amestecată. — Nu m-ai ascultat, nu-i așa, idiotule? — Cum? Doar tu ai venit cu toată povestea. Pentru ce? Mi-a luat mâna în gura ei și eu nu m-am opus. — Sex, spuse ea. — Dea, voi pipițelor. Voi scriitoarele. Aceeași poveste. Sunteți bune doar de gură până apare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
fost prin groapa întunecată a lui JFK, prin craterul înconjurat de ochiul de oțel al aerogărilor cu avioane crucificate care zburau și urlau deasupra capului meu. Tocmai păcălisem un taximetrist de douăzeci și cinci de dolari; și nu era vorba de vreun idiot, ci de un muncitor onest din Israel, care strângea bani pentru facultate și ca să-și ajute bătrânii, pensionari de pe lângă Ierusalim. În drum spre Kennedy m-a întrebat despre stilul meu de viață plin de strălucire - Londra - New York, New York - Londra - și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Treizeci și cinci de ani. — Ei, fiule? Acum suntem chit. — Tu, am spus eu. Tu ești nenorocitul de taică-meu. — Nu sunt tatăl tău, zise el, după care mi-a spus cine e, de fapt, taică-meu. O, grăsane John. O, mare idiot mai ești. Nu știi nimic. Acum mă simt mai bine, deși pare surprinzător. Zău că da. Mi-a căzut bine toată povestea prin care am trecut. Mă simt cuprins de un calm solid și sublim. Acum știu că sunt în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Pe cuvânt. Martin a avut dreptate. Ca de obicei, eu am fost ultimul care a aflat, dar avocații mei au stabilit în cele din urmă cine a plătit toată psihodrama, de la taxiuri până la salariile laboranților, de la cap până la coadă. Eu. Idiotul de față. La dracu! De ce nu mă voi fi uitat prin toate hârtiile pe care m-a pus să le semnez? O, am fost un cretin, ca să spun adevărul. Și încă a mai fermecat și înșelat o mulțime de alți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Mi-am amintit de Ninetty-Fifth Street, când am ieșit cu Doris Arthur e restaurantul presei, și răspunzând invitației mele de a ne întoarce la hotel ca să pierdem vremea acolo, ea și-a lipit buzele de obrazul meu și a murmurat: „Idiotule. E doar o glumă. Fielding face mișto de tine. E un joc, o poantă. Trezește-te la realitate. Trezește-te!...“ Mi-am amintit de barul irlandez de vizavi de cârciuma Zeldei (cea cu programe de dans. Cel mai groaznic moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073

să‐ l admonesteze pe individul respectiv, peste măsură de nerușinat și agresiv. Pentru că gesturile lui, cu care își însoțea înjurăturile, anunțau că este gata să o lovească pe bătrână. La admonestările oamenilor adunați acolo, el începe să râdă ca un idiot și să arate spre bătrână, zicând: ce, îi luați apărarea unei molii? Iată molia, asta‐i o molie, paștele mamei ei ... Când el termină, în pauza scurtă, în tăcerea care se lasă acolo, bătrânica spune încet: eu sunt mama lui

Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]