1,031 matches
-
Țările Române au adus foarte repede matrițe de tipărit cărți, la doar câțiva ani după ce invenția lui Gutenberg (1450) a fost acceptată de Biserică, și s-au tipărit în majoritate cărți religioase, în cadrul atelierelor care funcționau pe lângă mănăstiri. Preoții (diaconi, ieromonahi etc.) erau și tipografi. Titus Livius (59 î. Hr. - 17 d. Hr.) - unul dintre cei mai mari istorici romani. A scris Ab urbe condita. Tomis - colonie grecească pe malul Mării Negre, azi Constanța. Traian, Marcus Ulpius - împărat al Imperiului Roman (98-117), cuceritorul
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
a fost descoperită în 1906-1907 lângă orașul Elefantina, pe Nil), scrierea a avut o circulație intensă în Orient. În literatura română a pătruns în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea (cel mai vechi manuscris păstrat este cel al ieromonahului Vartolomei din satul maramureșean Budac, datând din 1708), prin filieră medio-bulgară, spațiu unde ajunsese în secolele al XI-lea și al XII-lea. Mai înainte, copii ale cărții au circulat în limbile siriacă, arabă, armeană. Nu există o variantă grecească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285424_a_286753]
-
Cazacu, Moldova dintre Prut și Nistru (1812-1918), Chișinău, 1992, p. 181-182. </ref>. Promovarea unei atare politici de rusificare și de deznaționalizare În Basarabia a generat o mișcare cu caracter de masă, cu implicații național-religioase: mișcarea inochentistă, numită astfel după numele ieromonahului Inochentie de la mănăstirea Balta (Transnistria). Succesul mișcării se explica prin faptul că Inochentie predica Într-o aleasă limbă românească. Anton Crihan, unul dintre participanții activi la mișcarea națională a românilor basarabeni din ajunul Unirii Basarabiei cu România, Îl considera pe
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
ref id="80">80 I. Nistor, op. cit., p. 237. </ref>, ulterior și ziarul cu același titlu, publicații periodice care au avut un rol important În pregătirea Unirii Basarabiei cu România la 1918. Această mișcare a continuat chiar și după surghiunirea ieromonahului Inochentie la o mănăstire de lângă lacul Ladoga <ref id="81"> 81 ANRM, fond 297, inventar 5, dosar 35, f. 3.</ref>. Zeci de mii de oameni Își părăseau averea, casele, luând drumul lung și anevoios al pelerinajului la lăcașul unde
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
averea, casele, luând drumul lung și anevoios al pelerinajului la lăcașul unde continua să predice noul „profet”. Mulți dintre aceștia și-au pierdut viața pe Întinsurile nordului Rusiei. Amploarea mișcării a scăzut numai după judecarea și o nouă alungare a ieromonahului, de data aceasta la mănăstirea Solovki de pe o insulă din Marea Albă, unde nenorocitul călugăr, izolat și părăsit de lume, s-a pocăit <ref id="82">82 ANRM, fond 88, inventar 2, dosar 253, f. 1-6. </ref>. Una dintre formele
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
adesea atașată la culegerea fabulelor 62. Cea mai veche variantă românească datează din anul 1703, aparținându-i lui Costea Dascălul din Șcheii Brașovului; este vorba însă doar de viața lui Esop, nu și de fabule. La 1717, în compensație, Vasile Ieromonahul copiază doar Pildele lui Isop cu toate jiganiile. O culegere care alătură biografia romanțată și fabulele apare abia în 1794, la Sibiu, fiind opera lui Petru Bart63. În acest mod, cultura română își asimila una dintre referințele ilustre ale literaturii
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Îmbrăcând rasa monahală în mănăstirea Gorovei (în apropiere de Dorohoi), i se preschimbă numele de Nicolae în Neofit. (Ca și fratele său Filaret, mai târziu și-l va adăuga și pe acela de Scriban.) În 1827 era psalt al mănăstirii. Ieromonah la Iași, la Trei Ierarhi, în 1833 își reia studiile, audiind cursuri (literatură, filosofie, latină, greacă, franceză) la Gimnaziul Vasilian, apoi la Academia Mihăileană. În 1838 urcă treapta de singhel, fiind numit totodată predicator și catihet la Mitropolie. Rodul îndeletnicirilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
lui Șărban găsim indicații tot la Macarie, care În prefața Irmologhionului său spune: „Mulți dintre psalții cei desăvârșiți din neamul nostru s- au arătat cu râvnă În vremi, ca să facă câteva ceva În limba noastră, precum fericitul Întru pomenire Arsenie Ieromonahul Coziianul, Calist Protopsaltul Sfintei Mitropolii a Bucureștilor și Șărban Protopsaltul Curții Domnești. Carii, nu numai Anastasimatarul melos, Stihirarul melos, Heruvicele, Priceasniile toate, Catavasiile, Irmoasele toate și altele dar și partea cea mai multă a Papadichiei o au prefăcut românește, cu
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
, călugărul (a doua jumătate a sec. XVII), copist interpolator. Un „ieromonah Misail” de la mănăstirea Putna iscălea un act în 1676, timp din care datează o copie după versiunea lui Simion Dascălul a cronicii lui Grigore Ureche. Manuscrisul, care conține o serie de adăugiri atribuite lui M., atestă un copist conștiincios, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288179_a_289508]
-
înțelesul lor. „Cuum..?”, făcurăm toți, într-o muțenie infinită.. Poate, n-am înțeles cuvintele .. „se desființează”.. Doar ecoul ultimelor sale cuvinte.. „se desființează..”, mai plutea încă, în aer și parcă ricoșau bezmetic de pereți. Da, dragi elevi, Seminarul nostru... școala Ieromonahului Veniamin, s-a desființat !”. Directorul se exprimă direct, de astă dată, fără înconjur. Fiți liniștiți, nimic nu se întâmplă fără voia lui Dumnezeu..!”, mai adăugă Sfinția Sa, înțelegând șocul produs în sufletele noastre. Nu știu de ce, dar toți am răsuflat ușurați
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
abia auzit, am ieșit din clasă. Când ultimul a închis ușa,.. părea că, în urma noastră, râsul gutural și brutal al lui Groza, izbucni în clasa goală. hă.. hă..!” Am părăsit.. cu moartea în suflet, pentru totdeauna.. sala de clasă, școala Ieromonahului Veniamin... rămânând atotstăpânitori vremelnici Groza, Pauker și ceilați.. Am ieșit pe poarta mare, din fier forjat, larg deschisă.. cu inima cât un purice. În ușa căsuței de la poartă, cu perdeluță albă la fereastră, moș’ Vasile-portarul, scund și bondoc, cu fața
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
parc, ca un cântec trist. Căsuța lui moș’ Vasile-portarul, cu feresatra de la ușă, fără perdeluță, acoperită cu un carton, și pe care sta scris cu boia roșie „xerox”, părea oarbă... Îți dădea o senzație de pustiire și tristețe nemărginită. Școala Ieromonahului Veniamin era părăsită... Cei patru Evangheliști de sus, de sub cornișă, binecuvântau.. „Fiți liniștiți, nimic nu se întâmplă fără voia Domnului..!” „.. Cum oare, Dumnezeu a îngăduit o astfel de nelegiuire..?!” Mă întrebam la nesfârșit, ca o placă de patefon spartă. „ - Noi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Mihăiță !” mi-am zis, cu teamă în suflet, zguduit din nou de presimțirea aceea urâtă. Și, pășind mai departe, sprijinit în baston, cu iuțeala gândului, începu depănarea amintirilor, singurele bunuri pe care le luam cu mine. Cu fiecare pas, școala ieromonahului Veniamin rămânea în urmă... Cu capela... cu sălile de clasă și holurile largi și lungi fără sfârșit; rămâneau în urmă lăcrimând bătrânii castani, care ne-au ocrotit la umbra lor adolescența... Dar, mai ales, rămâneau neasemuiții noștri dascăli, care ne-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cheltuiala Domniei-Sale, Domnului Hagi Nicolae Ghiță Poenarul"92. După construirea bisericii, "și alți donatori au contribuit, (...) dăruind acestei sfinte monastiri: unii pământ, alții vite, iar alții chiar sume de bani"93. De altfel, mânăstirea Cocoș fusese întemeiată în 1835 de către ieromonahul Visarion, un mocan călugărit, iar la Babadag s-a zidit în 1828, cu sprijinul financiar al mocanilor din Mahmudia, o altă biserică românească 94. Primele comunități de germani s-au stabilit în Dobrogea la sfârșitul deceniului cinci al secolului al
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Athos este un dar al lui Dumnezeu pentru întreaga Ortodoxie și nu în ultimă instanță pentru întreaga omenire. Autorul, care a fost în mai multe rânduri pelerin prin acest rai pământesc, are ca interlocutori în aceste convorbiri duhovnicești stareți, arhimandriți, ieromonahi și monahi. Dezvăluie experiențe duhovnicești despre viața Ortodoxiei de azi. Aceste mărturii apar într-o lume care prin purtarea ei grăbește înfrângerea răului și triumful veșnic al Adevărului. 12. Soț ideal, soție ideală Pr. Nicolae Tănase Descriere: Cartea de față
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
șoptit, preacuvioase, răspunse Chiril amestecând smerenia cu nițică supărare. Eu am voit să pun numai în paharul sfinției voastre și al lui Arcadie, fiindcă părinții Iachint și Ermolae, care au venit mai înainte s-or fi cam îndestulat... Cei doi ieromonahi vrură să se dezvinovățească, dar arhimandritul le închise gura cu un gest autoritar. Fiule Chiril, zise el, tot monahul carele a cetit Viețile Sfinților știe că Satana îndeamnă pe călugăr să facă rău, ca și când l-ar îndemna să facă bine
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
care ne va duce la Hristos. Îndată ce închidem ochii, îi vom deschide în veșnicie. Ne vom înfățișa înaintea lui Hristos. În cealaltă viață vom trăi <<mai întipărită harul lui Dumnezeu”<footnote Ne vorbește părintele Porfirie, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, s. a., p. 367-369. footnote>. Chiar dacă starea de boală nu este o stare normală, firească a omului, cuvioșii părinți considerau că îngăduirea suferinței sau a bolii de către Dumnezeu este o adevărată cercetare dumnezeiască și un
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
Mystique. Doctrine et histoire, tom XV, Paris, 1937; THOMPSON, MELVYN, Cancer and The God of Love, SCM Press, Norwich, 1976; WEILL, SIMONE, La pesanteur et la Grâce, Librairie Plon, Paris, 1948; *** Ne vorbește părintele Porfirie, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, s. a.; *** Pagini necunoscute de Pateric, Traducere: Cristina Dogaru, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, 2011; *** Patericul ce cuprinde în sine cuvinte folositoare ale Sfinților Bătrâni, Ediție îngrijită de Pr. Petru Pleșa, Alba Iulia, 1999. Pr. Dr.
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
ducatul Bucovinei, Cernăuți, Tipografia la E. Viniardz, 1854, 15 cm. Calendarul apare între anii 1841-1873 cu titlul : Calendariu pentru Bucovina la Cernăuți și Leov, imprimat de I. Ekhardt. Era întocmit de Porfirie Dimitrovici, dascăl la școala moldovenească din Chișinău și ieromonah la Mânăstirea Putna între anii 18411847, de Samoil Morariu - Andrievici (1848-1873). Între anii 18741885 titlul: Calendariu. Între anii 1888-1913 titlul: Calendariul Poporului Bucovinean. Între anii 1841 - 1859 a avut drept colaboratori, mai ales cu versuri, pe Morariu - Andrievici Silvestru. „Cocoșul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Iași, 1917; Frunze-n furtună, București, 1920; În amintirea lui Creangă, Iași, 1920; Priveghiuri, Chișinău, 1920; Umbre, Iași, 1920; Cocostârcul albastru, Iași, 1921; Orhei și Soroca, Chișinău, 1921; Strada Lăpușneanu. Cronică din 1917, Iași, 1921; Drumuri basarabene, București, [1922]; Lacrimile ieromonahului Veniamin, Iași, 1922; Neagra Șarului, Iași, 1922; Pildele lui cuconu Vichentie, Iași, 1922; Oameni din lună, București, 1923; Poezia populară, București, 1923; Ți-aduci aminte..., București, 1923; Războiul balcanic, București, [1923]; Venea o moară pe Siret..., București, 1925; Dumbrava minunată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
în preajma lui Ioan Hrisostom, care îl va hirotoni ca ierodiacon), Roma (ducea acolo o epistolă către papa Inocențiu I în sprijinul exilatului, atunci, Ioan Gură de Aur), pentru a se sfârși la Marsilia, loc în care Ioan Cassian va ajunge ieromonah și va întemeia câteva așezăminte monastice. Informația impresionată de care dispunea ca un adânc cunoscător al patristicii răsăritene, experiența diversă acumulată i-au îngăduit să discute în cărțile sale - mai toate lucrări de mari dimensiuni - chestiuni ale organizării vieții monahale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
Nestor Vornicescu, Scrieri patristice în Biserica Ortodoxă Română până în sec. XVIII, Craiova, 1983, 27-84; Ioan Cassian, Scrieri alese, tr. Vasile Cojocaru și David Popescu, îngr. și introd. Nicolae Chițescu, București, 1990; Gheorghe I. Drăgulin, Identitatea lui Dionisie Pseudo Areopagitul cu ieromonahul Dionisie Smeritul (Exiguul), Craiova, 1991; Mazilu, Recitind, I, 11-14; Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete, tr. și introd. Dumitru Stăniloae, îngr. Constanța Costea, București, 1996; Gheorghe I. Drăgulin, Areopagitica. Dionisie Smeritul (Exiguul) și alți teologi străromâni în context european (secolele V-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
definitivă. Doresc să mulțumesc tuturor celor care au sprijinit vocea subiectivă a acestei cărți și, mai ales, soției mele Ema. M-am bucurat totodată de sfatul părintesc și prietenesc al unor slujitori ai altarului, pe care doresc să-i menționez: ieromonahul Iustin Marchiș de la biserica Stavropoleos din București, în prezența căruia am simțit puterea vindecătoare a rostirii adevărului; preotul Nicolae Marcu din parohia Micălaca-Nouă a orașului Arad, sacerdot transilvănean mult încercat în anii grei ai comunismului, generos și mereu dezinteresat în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Poate nu degeaba un arhimandrit de la Athos remarca, vizitându-ne țara, că avem mulți monahi, dar nu și un monahism... Ce va fi zicând oare patronul pustnicilor, cel îmbrăcat în mantie de călugăr ca Botezător al Domnului? Când oare vreun ieromonah virtuos a rostit un cuvânt răspicat despre maladiile momentului, fără să fi primit totuși o mustrare, scrisă ori verbală, de la arhiereu? Câți dintre Irozii și nerozii puterii seculare de astăzi au fost oare înfruntați la scenă deschisă, după modelul Înaintemergătorului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
regăsesc, cu o debordantă efervescență și căutată trecere, în personalitatea părintelui Teofil Părăianu. Bătrânul acesta cu chipul rumen și pletele dalbe, robust, surâzător și hâtru, ascunde o taină. Nefirescul său e dincolo de handicapul congenital (nevederea) sau de condiția sa activă (ieromonah). Numit „duhovnic al ASCOR-ului” ori „avvă coborât din Pateric” (C. Galeriu), părintele Teofil viețuiește într-o bine-cunoscută mănăstire de la poalele Făgărașilor. Atunci când vine printre noi, aduce cu sine ceva din ascuțimea crestelor cărunte, parfumul proaspăt al coniferelor și tăria
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]